Masurarea stresului folosind scara evenimentelor biografice

Masurarea stresului folosind scara evenimentelor biografice

Cercetarea intamplarilor biografice si masurarea stresului are mai multe surse datand din prima jumatate a secolului XX (pentru critica vezi Holmes, 1979; Rahe, 1978), inclusiv conceptul lui Cannon (1929) de schimbare fizica datorata experientelor emotionale, procedura "reprezentarii vietii" folosita de Meyer (1951) in diagnosticarea medicala, si numeroase studii despre reactiile victimelor dezastrelor naturale sau provocate de om (Lindemann, 1944). Explicatia pe care o da Selye (1956) sindromului de adaptare generala sugereaza ca pana si intamplarile care provoaca un stres redus, daca se succed la scurt timp, pot avea urmari grave in sensul ca afecteaza rezistenta organismului.

De curand, cercetatorii au sustinut ideea ca evenimente nu foarte importante, cu durata limitata, care necesita schimbare sau adaptare pot provoca o serie de perturbari. Cei mai cunoscuti cercetatori au fost Holmes, Rahe si colegii lor (Holmes, 1979 ; Holmes si Rahe, 1967 ; Rahe, 1978). Masurarea lor initiala, numita Graficul Experientelor Recente (Schedule of Recent Experience - SRE), cuprindea 43 de evenimente obisnuite din viata unui om (casatoria, schimbarea locuintei, raniri sau boli grave), si gradul de stres din viata unui subiect era reprezentat chiar de numarul de evenimente prin care acesta trecuse intr-un interval recent de timp (de obicei 6 luni - 24 de luni). Holmes si Rahe curand au realizat ca unele dintre cele 43 de evenimente (moartea sotului sau a sotiei) necesita mult mai mult efort de adaptare la schimbarea produsa decat altele (Craciunul) ; asadar, a fost creat un instrument, Scara Readaptarii Sociale (the Social Readjustment Rating Scale - SRRS) (Holmes si Rahe, 1967), care « cantarea » fiecare eveniment folosind o scara pentru a estima amploarea schimbarii sau readaptarii la care era supus individul care trecea prin experienta respectiva. Aceste masurari deriva din procedurile estimative psihofizice ale lui Stevens (1966) cu scopul de a obtine rezultate de la un esantion vast de adulti de clasa mijlocie, predominant albi. Valoarea estimativa a stresului din viata unui subiect a devenit astfel suma acestor puncte de schimbare in viata (life change units - LCU), pentru intamplarile prin care a trecut subiectul. Observati ca din acest punct de vedere atat evenimentele care reprezinta experiente pozitive (vacanta) cat si cele cu implicatii clar negative (concedierea de la locul de munca) se considera ca solicita eforturi de adaptare din partea individului producand astfel stres. Acest concept al stresului, numit conceptul schimbarii (Dohrenwend, 1973), va fi analizat in detaliu in acest capitol.

În anii 1970 au aparut multe alte instrumente, precum si adaptari ale teoriei lui Holmes si Rahe si in acel deceniu s-a scris atat de mult despre evenimentele biografice cauzatoare de stres incat Holmes (1979) a estimat aparitia a peste 1000 de publicatii numai in legatura cu SRRS. Metoda evenimentelor biografice a fost folosita pe diverse populatii, diferite de esantionul initial in ceea ce priveste varsta (Coddington, 1972 ; Ruch si Holmes, 1971) ; rasa si etnia (Hough, Fairbank, si Garcia, 1976) ; si nationalitatea (Cochrane si Robertson, 1973 ; Masuda si Holmes, 1967 ; Rahe si Theorell, 1971). Analiza acestei vaste literaturi ne demonstreaza ca exista o importanta legatura intre experienta stresului, masurata cu ajutorul scarii evenimentelor din timpul vietii si conditiile fizice si psihologice nefavorabile, ce cuprind (dar nu se limiteaza la) tuberculoza, diabet, artrita si cancer (pentru analiza vezi Holmes si Masuda, 1974 ; Rahe si Arthut, 1978) ; boli cardiace (Rahe si Lind, 1971) ; depresie (Paykel, 1979) ; schizofrenie (Brown, Sklair, Harris, si Birlens, 1973) ; nevroza (Tennant si Andrews, 1978) ; accidente (Selzer si Vinokur, 1974) ; accidente sportive (Bramwell, Masuda, Wagner, si Holmes, 1975) ; si performante academice slabe (Lloyd, Alexander, Rice, si Greenfield, 1980). Pentru o analiza mai completa a literaturii empirice, vezi Dohrenwend si Dohrenwend (1974) si Barrett, Rose si Klerman (1979). Spectrul larg de fenomene corelate cu masurarea stresului in viata este pe cat de impresionant pe atat de deconcertant. Pe de o parte, aceasta diversitate ii incurajeaza pe cercetatori, dar pe de alta parte da nastere la intrebari in legatura cu instrumentele de masurare si confuzia intre criteriu si informatie care ajuta la formularea de predictii.

În ultimii ani a mai scazut entuziasmul pentru metoda masurarii stresului in functie de evenimentele biografice. S-au inregistrat ocazional rezultate negative (Gersten, Langner, Eisenberg, si Simcha-Fagin, 1977 ; Goldberg si Comstock, 1976 ; Hudgens, Robins, si Delong, 1970 ; Wershow si Reinhart, 1974), si studii critice (Rabkin si Struening, 1976 ; Sarason, de Monchaux, si Hunt, 1975) au subliniat numarul extrem de mic de corelatii intre stres si perturbari descoperite in acest mod ( .30 sau mai putin, ceea ce explica o variatie de sub 10%). Unii au pus la indoiala masura in care literatura a reusit sa stabileasca o legatura cauzala intre evenimente biografice obisnuite si perturbari (Rabkin, 1980 ; Rahe, 1979). Gradul de risc (pentru toate rezultatele studiate) aparut in urma evenimentelor biografice ce se regasesc pe scara tipica, indiferent prin cate trece subiectul, in mod clar nu se ridica la asteptarile create de primele studii despre marile dezastre (Dohrenwend si Dohrenwend, 1979). Unele probleme de ordin conceptual si metologic merita discutate aici, inclusiv generalizarea psihometrica a masurarilor stresului pe baza evenimentelor biografice, teoriile folosite la conceptualizarea stresului si validitatea continutului multor scari de masurare pentru populatiile pentru care sunt utilizate, si rolul specific al factorilor sociali si individuali in medierea relatiei dintre stres si perturbarile din viata individului. Toate aceste chestiuni vor fi discutate pe rand in subcapitolele urmatoare.

GENERALIZAREA

Una din cauzele numarului mic de corelatii dintre stres si evenimentele biografice ar putea fi faptul ca este greu sa generalizam stresul provocat de evenimentele biografice supunandu-l la mai multe tipuri de masurari (Sarason, de Monchaux, si Hunt, 1975). De exemplu, coeficientii de siguranta a metodelor de testare si retestare au fost cuprinsi intre .26 si .90, iar valorile mai ridicate au fost asociate cu intervalurile mai scurte intre testari (Rahe, 1974). Mai mult, cu cat metoda de testare-retestare este mai sigura in cazul reamintirii unui eveniment, cu atat mai lung ar trebui sa fie intervalul de timp pe care si-l aminteste persoana (Hurst, 1979), desi amintirea unei anumite intamplari poate depinde intr-o oarecare masura si de gradul de stres cauzat de acea intamplare (Dohrenwend si Dohrenwend, 1979). Brown si colegii (1973) sunt de parere ca intervalul optim este de 3 pana la 6 luni, desi orice delimitare pana la intreaga viata a individului pare arbitrara luand in considerare faptul ca se cunosc atat de putine despre efectele in timp ale stresului provocat de intamplari din viata. De exemplu, Grant, Sweetwood, Yager, si Gerst (1978) nu au descoperit nici un interval de timp constant care sa separe intamplarea din viata unei persoane si schimbare.

Procedurile de interviu pot ajuta subiectii sa-si aminteasca mai bine (Brown et al., 1973), dar faptul ca totul este transparent poate aduce un echilibru aici (Sarason, de Monchaux, si Hunt, 1975). O dovada a posibilei amenintari cu privire la validitatea externa este afirmatia lui Caplan (1975) ca exista o tendinta de a vorbi prea mult despre unele evenimente inofensive, in timp ce intamplari neplacute din punct de vedere social deseori nu se mentioneaza. Caplan chiar a sugerat ca s-ar putea crea in mod empiric niste factori de corectie pentru a fi utilizati la ajustarea raspunsurilor brute ale unui esantion la chestionare despre evenimente biografice. În afara de programarea testarilor si retestarilor si de alte formate procedurale, exista o alta dimensiune de evaluare ce implica forma specifica a scarii evenimentelor biografice. De exemplu, Hough si colegii (1976) au aratat ca ordinea in care sunt aranjate evenimentele pentru a fi masurate poate avea efecte nedorite ; ei au propus ca evenimentele sa le fie prezentate subiectilor la intamplare.

Problemele de generalizare reflecta chestiuni conceptuale si metodologice. Din punct de vedere al metodologiei, cercetatorii ar trebui sa faca o evaluare atenta a instrumentelor in ceea ce priveste generalizarea stresului cauzat de evenimente biografice la diferite momente ale masurarii, forme si formate procedurale, si/sau alte dimensiuni in cadrul unei structuri multidimensionale cum ar fi cea propusa prin teoria generalizarii apartinand lui Cronbach (Cronbach, Gleser, Nanda, si Rajaratnam, 1972), in care variatia sistematica asociata cu fiecare sau cu mai multe dintre modalitatile de masurare e estimata folosind procedura analizei variatiei. La nivel teoretic, apar clar probleme la incercarea de conceptualizare a stresului. De exemplu un factor probabil al gradului scazut de siguranta a testarilor si retestarilor este urmatorul : furnizarea de informatii despre propriul stres ar putea sa varieze in timp in ceea ce priveste orice eveniment (Horowitz, Schaefer, si Cooney, 19740, punand la indoiala orice abordare conform careia stresul prin care trece un individ pe durata mai multor luni ar putea fi vreodata masurat cu precizie intr-un singur moment in timp. În plus, exista probabil diferente individuale in aceasta privinta, confundand masurarea stresului cu stilul cognitiv al subiectului de a-si aminti sau de a relata astfel de experiente.

VALIDITATEA CONCEPTULUI

O descoperire importanta in metodologie facuta prin metoda analizei evenimentelor biografice a fost cuantificarea a ceea ce fusese in mare masura un domeniu de studiu calitativ. Cu alte cuvinte, evenimentele biografice pot furniza un indice simplu al stresului in viata. O serie de concepte sau dimensiuni ale stresului in viata au fost cuantificate si limitele empirice ale predictiei perturbarilor cauzate de stres pe care le-am mentionat mai devreme pot reflecta intr-o oarecare masura probleme de validitate conceptuala in ceea ce priveste scarile de masurare a evenimentelor biografice. Holmes si Rahe (1968) au adoptat notiunea lui Selye (1956) ca stresul in viata reprezinta schimbarea fizica sau psihologica produsa ca reactie la un eveniment, dezirabil sau nu, si este perfect cuantificabila cu privire fie la numarul de evenimente (SRE) fie la totalul schimbarilor pe care le necesita toate evenimentele (SRRS).

La o analiza atenta a acestei conceptii cum ca stresul este egal cu schimbarea, observam ca presupunerile referitoare la cuantificare nu sunt foarte intemeiate. De exemplu, o presupunere implicita este aceea ca relatia dintre stres si tulburarile din viata unei persoane este una liniara ; cu alte cuvinte, in vreme ce intamplarile catastrofale produc stres si riscul aparitiei perturbarilor este mare, intamplarile cotidiene de asemenea implica oarecare stres si un anumit grad de risc, iar o anumita doza de stres este intotdeauna mai riscanta decat absenta acestuia. Aceasta presupunere intra in conflict cu notiunile intuitive ca absenta evenimentelor biografice ar putea duce la un dezechilibru la fel de mare (si deci, la stres) ca si cel produs de unele evenimente. Pe de alta parte, poate ca absenta unui eveniment (refuzul unei mariri de salariu sau a unei avansari) nu este altceva decat tot un eveniment. Asadar, majoritatea listelor de evenimente sunt deficitare in sensul ca nu includ aceste alte surse ale stresului in viata.

Conceptul de schimbare de asemenea presupune ca evenimentele individuale sunt independente si cumulative si ca acelasi eveniment produce intotdeauna la fel de mult stres. Dovezi impotriva acestei notiuni au fost aduse de catre Horowitz, Schaefer, si Cooney(1974), care a aratat ca schimbarea provocata de anumite evenimente (divortul) este mai mare cu fiecare ocazie in care subiectul trecea prin acea experienta, in timp ce schimbarea asociata cu alte evenimente (cand aprecierea de sine este amenintata) este mai mica de fiecare data cand se repeta experienta. A fost criticata chiar si practica de a calcula pur si simplu stresul asociat cu diferite intamplari. De exemplu, Wainer, Fairbank, si Hough (1978) au adus dovezi, bazate pe o analiza a « trasaturilor latente », pentru faptul ca totalul de stres asociat cu evenimente biografice ce au loc la intervale scurte poate reprezenta o functie multiplicatoare mai degraba decat cumulativa a dimensiunilor lor individuale. Descoperirea ca anumite nivele de stres sunt pozitive si favorizeaza dezvoltarea este din ce in ce mai asteptata (Chiriboga si Dean, 1978 ; Finkel, 1975), si totusi sustinatorii conceptiei despre stres ca fiind cauza producerii de schimbari au dificultati in a descoperi un model simplu, liniar. În afara de asta, e posibil sa existe « praguri » ale efectelor stresului ; cu alte cuvinte, individul trebuie sa treaca printr-un numar minim de evenimente sau prin schimbari minime inainte sa apara vreun risc sau vreo tulburare (Crandall si Lehman, 1977 ; Lloyd si colegii, 1980). Alte dovezi sugereaza de asemenea existenta unei asimptote, un nivel inalt de stres dincolo de care alte evenimente nu sporesc riscul considerabil (Hough, Fairbank, si Garcia, 1976). Astfel, o teorie solida ar reusi sa descrie relatia intre stres si perturbari mai bine decat o face simplul model cumulativ.

Unele probleme care nu se refera la cantitate pun in dificultate si conceptul despre stres si producerea schimbarii. În sensul in care a fost folosit in literatura care trateaza evenimentele biografice, acest concept ne face sa privim viata ca pe o cutie neagra, daca presupunem ca nu intervine nimic semnificativ intre stimulul ce se poate cuantifica in mod obiectiv (evenimentul biografic) si reactia individului de adaptare la acesta, in afara de perceptia producerii evenimentului. Astfel, evenimentele sunt vazute ca stimuli nonspecifici care au aproximativ acelasi impact asupra diferitor persoane in diferite situatii (nu joaca un rol semnificativ alti factori cum ar fi perceptia cognitiva a evenimentului de catre individ sau masura in care beneficiaza de suport social). O problema care apare cand presupunem ca evenimentele biografice sunt nonspecifice in ceea ce priveste impactul lor asupra oamenilor este aceea ca natura schimbarii produse nu a fost niciodata explicata clar (Monroe, 1981). De exemplu, prin intuitie este evident ca astfel de schimbari pot fi de natura fiziologica (sarcina), coportamentala (schimbarea domeniului de activitate), si/sau sociala (schimbari majore in activitatea sociala), in functie de evenimentul respectiv si de persoana care trece prin acea experienta (Mechanic, 1975). Conceptia despre stres ca schimbare nonspecifica pare astfel limitata si suprasimplificata. Mai mult, la nivel empiric, intr-un studiu de Ruch (1977) s-a folosit o scara multidimensionala pentru a arata ca gradul de schimbare produsa de diverse evenimente biografice reflecta de fapt cel putin alte doua dimensiuni : masura in care este dorita schimbarea si domeniul de viata in care a intervenit aceasta.

O alta teorie despre stresul cauzat de evenimentele biografice scoate in evidenta nu schimbarea ci mai degraba aspectele psihologice si emotionale ale reactiilor la evenimente si face diferenta intre evenimente din punct de vedere al indezirabilitatii (Paykel, 1979) sau al amenintarii (Brown si colegii, 1973) si un unele cazuri si din punct de vedere al masurii in care individul anticipeaza sau le poate controla (Dohrenwend, 1977). Sustinatorii conceptului de indezirabilitate de obicei privesc intamplarile ca pe elemente specifice care produc reactii psihologice si emotionale, cuprinzand astfel mai multe dimensiuni decat amploarea schimbarii cerute de eveniment. În plus, aceste caracteristici ale evenimentului interactioneaza cu caracteristicile individului si ale situatiei (perceptia cognitiva, suportul social) in producerea stresului. Totusi, conceptul de indezirabilitate mai trebuie rafinat (Monroe, 1981). De exemplu, ce reactie specifica provoaca perceptia unui eveniment indezirabil (depresie, anxietate, furie) si in ce conditii ?

Conceptele de schimbare, indezirabilitate, anticipare si control nu se exclud unele pe altele, desigur, si pot fi mult mai eficiente cand sunt folosite impreuna la masurarea stresului in viata decat oricare dintre ele folosit singur. Evaluarile comparative ale acestor concepte in general au dus la doua descoperiri. În primul rand, gradul de indezirabilitate a evenimentelor explica variatia mai mare de criteriu decat alte dimensiuni (Chiribiga, 1977 ; Crandall si Lehman, 1977 ; Gersten, Langner, Eisenberg, siOrzeck, 1974 ; Hough, Fairbank, si Garcia, 1976 ; Tennant si Andrews, 1978 ; Vinokur si Selzer, 1975 ; Zeiss, 1980). În al doilea rand, desi schimbarea, indezirabilitatea, anticiparea si controlul sunt diferite din punct de vedere conceptual, subiectii care claseaza evenimente pe una sau mai multe din aceste dimensiuni tind sa le coreleze intr-o mare masura (Hurst, Jenkins, si Rose, 1978 ; Ruch, 1977 ; Tennant si Andrews, 1978 ; Zeiss, 1980). Astfel, pana la definirea mai clara a conceptului de stres (in termeni comportamentali, sociali precum si fiziologici), nu se vor face progrese importante in ceea ce priveste intelegerea riscurilor specifice aparute in urma evenimentelor biografice (Monroe, 1981).

Ponderea diferita a evenimentelor biografice, indiferent de dimensiunea conceptuala adoptata, prezinta alta serie de probleme pe care merita sa le luam in considerare : este suma acestor ponderi superioara numarului de evenimente ca estimari ale stresului, si daca da, ar trebui folosite ponderi standardizate sau individuale ? Exista dovezi in favoarea ambelor puncte de vedere din prima problema, si anume ca ponderea diferentiala ajuta mai mult la formularea de predictii (Chiriboga, 1977 ; Myers, Lindenthal, Eisenberg, si Orzeck, 1974 ; Rahe, 1974). Majoritatea cercetatorilor par sa fie de acord cu faptul ca ponderile ar trebui standardizate sau furnizate de catre fiecare fiecare subiect in parte.

Folosirea ponderilor standardizate este in concordanta cu conceptia ca schimbarea cauzata de stres este nonspecifica. (opinia ca efectele importante ale evenimentelor biografice nu depind de variabilele individuale si situationale). Cu toate acestea, desi la inceput gradul de generalizare a estimarilor la diferite populatii a fost mare (Holmes si Rahe, 1967; Masuda si Holmes, 1967 ; Rahe, 1969), studii mai recente au identificat multe diferente semnificative in estimarea ponderii evenimentelor biografice la esantioane provenind din diferite medii demografice (Chiriboga, 1977 ; Hough, Fairbank, si Garcia, 1976 ; Miller, Bentz, Aponte, si Brogan, 1974). Daca s-ar utiliza ponderile standard, ele ar trebui probabil sa derive din acele populatii la care se vor aplica (Caplan, 1975 ; Dohrenwend, Krasnoff, Askenasky, si Dohrenwend, 1978). Totusi, se recomanda oarecare precautie. Metode diferite de a genera ponderi pot da rezultate diferite (Hough, Fairbank, si Garcia, 1976), iar pregatirea in domeniul estimarii psihofizice aparent nu face sa creasca gradul de siguranta a estimarilor intre evaluatori (Stone si Neale, 1978). Atat Hurst si colegii (1978) cat si Wershow si Reinhart (1974) au mentionat ca intervalul de incredere de 95 % pentru punctarea unui eveniment cuprinde intreaga scara, descoperire care nu imbunatateste argumentul in favoarea ponderii standardizate. De asemenea, subiectii care au trecut printr-o intamplare tind sa-i atribuie o pondere diferita de aceea pe care i-o atribuie subiectii naivi (Horowitz, Schaefer, si Cooney, 1974 ; Hurst, 1979).

Un grup destul de mare de cercetatori in domeniul evenimentelor biografice au argumentat ca variatia aditionala introdusa prin folosirea ponderii atribuite de catre fiecare subiect reprezinta o importanta variatie sistematica in stresul prin care trece subiectul (Caplan, 1975 ; Chiriboga, 1977 ; Hurst, Jenkins, si Rose, 1978 ; Sarason, de Monchaux, si Hunt, 1975 ; Vinokur si Selzer, 1975). Totusi, Dohrenwend (1979) a argumentat ca aceasta variatie de fapt nu reflecta stresul ci mai curand simtul « vulnerabilitatii personale » a subiectului in fata fiecarui eveniment ; ar putea de asemenea sa reflecte modul de a reactiona. Clar, problema standardizarii ponderii versus individualizare arata dezacordul in ceea ce priveste natura stresului : este acesta un fenomen ce tine numai de mediul inconjurator sau este in stransa legatura cu persoane si situatii ? Dohrenwend si Dohrenwend (1978) au sustinut urmatoarele : punctajele standard sunt de folos in continuare si ar trebui dezvoltate norme in conditii din ce in ce mai specifice. Rahe si Arthur insa (1978) si-au exprimat indoiala cu privire la oricare abordare dincolo de simpla contabilizare a evenimentelor relatate. Alegerea modalitatii de masurare in orice situatie ar putea sa depinda de importanta evenimentelor asa cum sunt ele simtite de catre o gama larga de indivizi sau de un anumit esantion de indivizi si de ceea ce inseamna pentru ei intamplarea prin care au trecut.

VALIDITATEA CONTINUTULUI

În ultimii ani, majoritatea studiilor despre evenimentele biografice au folosit ori scara de 43 de itemi (SRE) creata de Holmes si Rahe (1967) sau o scara usor modificata. Alta explicatie pentru numarul mic de corelatii intre stres si tulburari mentionata de critici este aceea ca orice lista de evenimente contine elemente ce ar putea fi relevante sau nu pentru o anumita populatie (Dohrenwend, 1974 ; Hurst, 1979 ; Rabkin, 1980 ; Rabkin si Streuning, 1976). De exemplu, multe dintre elementele de pe SRE (pensionarea, imposibilitatea platirii unei ipoteci sau a unui imprumut soldata cu pierderea proprietatii, plecarea de acasa a fiului sau fiicei) ar fi prea putin relevante pentru o populatie pentru care gradul de risc este mare cum ar fi studentii la colegiu, pentru care experienta multor evenimente care nu se afla pe SRE (dificultati legate de scoala sau relatia cu parintii) ar reflecta mai indeaproape expunerea lor la stres. Argumentul de baza este ca « evenimentele cuprinse intr-un inventar al evenimentelor biografice trebuie sa fie unele producatoare de risc pentru indivizii apartinand populatiei studiate in perioada de timp pe care se desfasoara studiul » (Hurst, 1979 :18). Recent, s-a analizat mai atent conceperea listelor de evenimente pentru anumite populatii (Hurst, 1979). Însisi reprezentanti ai grupului vizat numesc evenimente bazandu-se pe ceea ce li s-a intamplat lor sau unor oameni ca ei (Dohrenwend si colegii, 1978).

Dincolo de problema continutului referitor la populatie, exhaustivitatea ridica alta problema in cercetarea evenimentelor biografice. În timp ce orice lista se presupune ca reprezinta numai un esantion al posibilelor evenimente biografice, al surselor elementelor potrivnice cu care se confrunta subiectii, dimensiunea listei este importanta pentru estimarea precisa si sigura a stresului. Doua moduri de abordare de baza sunt fie pastrarea listei succinte cuprinzand 40-60 de itemi din corpul relevant de evenimente (asa cum s-a procedat in cazul SRE) sau incercarea de a realiza o lista atotcuprinzatoare a evenimentelor care au impact asupra populatiei vizate.

Exista cateva probleme in legatura cu lista succinta. În primul rand, cum justifica cercetatorul baza pe care sunt sunt alese evenimentele ? Prin definitie, de exemplu, un esantion la intamplare inseamna ca fiecare element dintr-un set are sanse egale de a fi selectat, si totusi putini cercetatori ar putea pretinde ca stiu clar marimea si continutul setului de evenimente biografice pe care le-au ales. O a doua problema in cazul folosirii unui numar relativ mic de evenimente este ca sumele mici de evenimente pentru subiecti care raspund la liste mai surte (sau irelevante) tind sa distribuie gresit punctajele spre 0, atenuand orice relatie stres-criteriu ce ar putea aparea (Hurst, 1979).

Abordarea exhaustiva poate fi asadar mai utila in general. Aceasta tehnica ofera probabil o estimare mai precisa si mai sigura a stresului provocat de evenimente biografice deoarece se bazeaza pe un esantion mai mare de evenimente relevante. Astfel de liste pot fi amplificate si reactualizate periodic cerandu-le subiectilor sa noteze evenimente care nu au fost incluse in lista curenta (Dohrenwend si colegii, 1978). Cand numarul de noi evenimente identificate in acest mod se apropie de 0, lista poate fi considerata relativ completa. În plus, lista exhaustiva s-ar apropia destul de mult de un esantion de 100% asa incat se presupune ca evenimentele neincluse sunt atat de putine incat nu influenteaza validitatea listei pentru populatia privita ca un intreg.

Pe de alta parte, abordarea exhaustiva ar putea ridica alta problema in ceea ce priveste listele de evenimente : formularea itemilor. Evenimentele au deseori o formulare ambigua : « schimbarea obiceiurilor de somn » poate sa reprezinte o schimbare pozitiva sau una negativa. În functie de conceptia despre stres folosita, aceste 2 experiente pot sa produca sau nu la fel de mult stres. Formularea neclara a itemilor - dificultati sexuale - poate de asemenea sa creeze confuzie cand vrem sa facem distinctia intre evenimente discrete si ceea ce s-ar preta mai bine la termenul de elemente cauzatoare de stres cronic. (cf. Ilfeld, 1976).

Alta problema de continut general recunoscuta este confuzia evenimentului (boala grava) cu rezultatul care ar trebui anticipat independent (spitalizarea) (Brown, 1974 ; Dohrenwend, 1974 ; Fairbank si Hough, 1979 ; Hudgens, Robins, si Delong, 1970 ; Mechanic, 1975). În loc de o cale sigura de a elimina posibilitatea confuziei, Dohrenwend si Dohrenwend (1978) au recomandat atat inregistrarea evenimentelor care in mod clar pot fi confundate cu rezultatul cat si a celor care sigur nu pot fi si analizarea separata a datelor obtinute din cele doua tipuri de evenimente. Fairbank si Hough (1979) au propus niste cai si mai stricte, argumentand ca orice eveniment asupra caruia subiectul exercita chiar si cel mai mic control ar trebui exclus din analiza pentru a evita contaminarea relatiei stres-tulburare cu diferente individuale. Se intelege de la sine ca , in timp ce sugestia lui Fairbank si Hough ar putea produce estimari mai exacte ale stresului din mediul inconjurator, metoda lor ar elimina de asemenea in mare masura variatia interesanta asociata cu interactiunile persoana x eveniment x rezultat.

FACTORI DE MEDIERE

Importanta evaluarii factorilor care ar putea interactiona cu caracteristicile evenimentelor biografice pentru a influenta rezultatul depinde de conceptul fundamental de stres. În timp ce sustinatorii schimbarii nonspecifice argumenteaza ca cercetatorii ar trebui sa faca o evaluare mai « pura » a impactului mediului inconjurator, cei care sustin teoria specificitatii sunt de parere ca tocmai acele dimensiuni referitoare la persoana si situatie care « contamineaza » evaluarea « pura » a stresului in viata trebuie examinate mai atent (cf. Mechanic, 1975 ; Nelson, 1974). Astfel, odata ce se adopta o pozitie teoretica, modalitatea de evaluare a evenimentelor biografice si a stresului va fi destul de bine determinata. Cercetatorii care sustin teoria schimbarii nonspecifice isi vor indrepta atentia spre surse din ce in ce mai limitate ale variatiei stresului in viata, in timp ce aceia care sunt pentru teoria specificitatii schimbarii, care cred ca evenimentele biografice, prin insasi natura lor, au loc in importante contexte personale, sociale si culturale, vor introduce sistematic una sau mai multe variabile din aceste domenii in evaluarea pe care o fac.

Cateva exemple pot ilustra importanta factorilor de mediere. Pentru simplificare, am putea distinge intre dimensiuni ale persoanei si dimensiuni ale mediului inconjurator altele decat evenimentele biografice. De exemplu, o categorie a factorilor ce tin de persoana cu care a fost asociata in mare masura aparitia si sensul stresului este contextul demografic (Dohrenwend, Krasnoff, Askenasky, si Dohrenwend, 1978 ; Horowitz, Schaefer, si Cooney, 1974 ; Miller, Bentz, Aponte, si Brogan, 1974). Caracteristici ale demografiei si ale stilului de viata, adoptate ori la alegere ori luate ca atare, folosesc la determinarea gradului de risc pe care il implica evenimentele cauzatoare de stres pentru o persoana si pot influenta astfel chiar si frecventa evenimetelor raportate precum si punctarea subiectiva.

Multi psihologi sunt si mai interesati de dovada ca dimensiunile personalitatii se leaga de evenimentele biografice. În acest sens, Rahe si Arthur (1978) au idetificat procese de perceptie individuala, aparare a ego-ului, receptivitate psihofizica, si capacitatea de a face fata ca fiind efecte ale unor intamplari producatoare de stres. Ca sa dam un exemplu empiric, Smith, Johnson, si Sarason (1978) au descoperit intr-un studiu pe studenti la colegiu ca schimbarea indezirabila se asocia in mod semnificativ cu o stare proasta psihologica numai la studentii care nu erau « in cautare de senzatii » ; studentii in cautare de senzatii au fost aparent mult mai toleranti in ceea ce priveste schimbarea indezirabila. Nu s-a stabilit aici nici o cauzalitate, desigur, si in multe cazuri atat evenimentele cat si tulburarile in viata pot fi provocate de un factor de incompetenta personala (Fairbank si Hough, 1979).

Dintre posibilii factori mediatori ai stresului ce tin de mediul tncojurator, suportului social i s-a acordat cea mai mare atentie (cf. Gore, 1974 ; Kaplan, Cassel, si Gore, 1977). Este de dezbatut daca suportul social interactioneaza cu stresul pentru predictia rezultatului (Nuckolls, Cassel, si Kaplan, 1972) sau este pur si simplu un element independent de predictie (Andrews, Tennant, Hewson, si Vaillant, 1978). În orice caz, ar fi bine ca cercetatorii sa evalueze suportul social atunci cand estimeaza stresul din viata unui subiect (Rabkin si Streuning, 1976), iar acum sunt disponibile mai multe modalitati de masurare a suportului social (Hirsch, 1979).

CONCLUZIE

Cercetatorii in domeniul stresului au dezbatut indelung problemele calitatilor subiective ale stresului in opozitie cu cele obiective si rolul individului ca mediator in reactia la stres (Sarason, de Monchaux, si Hunt, 1975). Sunt de acord cu alti cercetatori ca evaluarea stresului din viata folosind numai scari simple ale evenimentelor va fi inlocuita cu modele multifactoriale cuprinzand diferente individuale si contexte. Evenimentele biografice interactioneaza cu acesti factori mediatori pentru predictia rezultatului, deci va fi nevoie ca doua sau mai multe componente sa fie evaluate cumva pentru majoritatea aplicatiilor. Unii factori de stres sunt probabil atat de puternici incat pentru oricine ar exista riscul aparitiei tulburarilor, iar unii oameni pot fi atat de rezistenti incat nici un eveniment nu le-ar provoca stres, dar majoritatea situatiilor se situeaza undeva intre aceste doua extreme (Dohrenwend si Dohrenwend, 1979). Progresul ar putea sa necesite aducerea la acelasi nivel a tendintelor spre cuantificarea totala a fenomenelor si o revenire la interesul pentru aspectul calitativ al stresului in viata. Cercetatorii va trebui sa examineze mai atent fenomenele stresului in viata si sa se concentreze mai explicit pe corelativele individuale si situationale ale anumitor rezultate.

Conceptiile initiale despre schimbarile in viata si boala erau in mod necesar simple si directe, dar pe masura ce s-a intarit dovada validitatii conceptului general, a devenit de asemenea necesar sa gandim din punct de vedere al complexitatii variabilelor de ordin psihologic si fiziologic . Avem sarcina extrem de dificila de a stabili etapele cruciale ale unui model atotcuprinzator care sa tina cont nu numai de variabilele mediului inconjurator dar si de caracteristicile sociale, psihologice si fiziologice ale individului. (Rahe si Arthur, 1978 :13).

BIBLIOGRAFIE

Ø     ANDREWS, G., TENNANT, C., HEWSON, D. M., si VAILLANT, G. E. Stresul provocat de evenimentele biografice, suportul social, stilul de adaptare si riscul aparitiei tulburarilor psihologice. Jurnalul Bolilor Psihice, 1978, 168, 307-316;

Ø     BARRET, J. E., ROSE, R. M., si KLERMAN, G. L. (eds.). Stres si tulburari mentale. New York : Raven, 1979;

Ø     BRAMWELL, S. T., MASUDA, M., WAGNER, N. N., si HOLMES, T.H. Factori psihologici in accidentele de atletism. Jurnalul stresului uman, 1975, 1, 6-20;

Ø     BROWN, G. W. Ce inseamna, cum se masoara si cat sunt de stresante evenimentele biografice. in B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectul lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     BROWN, G. W., SKLAIR, F., HARRIS, T.O., BIRLEY, J. L. T. Evenimentele biografice si tulburari psihiatrice. Partea I: probleme de metodologie. Medicina psihologica, 1973, 3, 74-87 ;

Ø     CANNON, W. B. Schimbari fizice produse de durere, foame, teama si furie. New York : Appleton, 1929;

Ø     CAPLAN, R. D. A.. O viziune mai ortodoxa asupra schimbarii in viata si spitalizarii. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1975, 19, 247-250 ;

Ø     CHIRIBOGA, D. A., Evenimentele biografice si sisteme de atribuire a ponderilor: O analiza comparativa. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1977, 21, 415-422 ;

Ø     CHIRIBOGA, D. A., si DEAN, H. Dimensiuni ale stresului : Perspective dintr-un studiu longitudinal. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1978, 22, 47-55 ;

Ø     COCHRANE, R., si ROBERTSON, A. Inventarul evenimentelor biografice : O masurare a gravitatii relative a stresorilor psiho-sociali. Jurnal de psihologie psihosomatica, 1973, 17, 135-139 ;

Ø     CODDINGTON, R. D. Semnificatia evenimentelor biografice ca si factori etiologici ai bolilor la copii. Partea a II a : Un studiu al populatiei normale. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1972, 16, 205-213 ;

Ø     CRANDALL, J. E., si LEHMAN, R. E. Relatia dintre evenimentele biografice stresante si interesul social, locus-ul controlului si adaptarea psihologica. Jurnal de consultanta psihologica si de psihologie clinica, 1977, 45, 1208 ;

Ø     CRONBACH, L. J., GLESER, G. C., NANDA, H., si RAJARATNAM, N. Siguranta masurarilor comportamentale : Teoria generalizarii pentru scoruri si profile. New York : Wiley, 1972 ;

Ø     DOHRENWEND, B. P. Probleme la definirea si selectarea grupului relevant de evenimente biografice. În B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     Evenimente stresante si psihopatologie: Unele probleme teoretice si metodologice. În J. Barret, R. Rose, si G. Klerman (eds.), Stresul si tulburarile mentale. New York: Raven, 1979;

Ø     DOHRENWEND, B. P., si DOHRENWEND B. S. Conceptualizarea si masurarea evenimentelor biografice cauzatoare de stres: Un ansamblu al problemelor. În R. Depue (ed.), Psihologia tulburarilor depresive: Implicatii pentru efectele stresului. New York: Academic, 1979;

Ø     DOHRENWEND, B. S. Evenimente de viata vazute ca stresori: Un sondaj metodologic. Jurnal de sanatate si comportament social, 1973, 14, 167-175 ;

Ø     Anticiparea si controlul evenimentelor biografice cauzatoare de stres : O analiza bazata pe explorare. in J Strauss, H. Babigian, si M. Roff (eds.), Originile si evolutia psihopatologiei. New York: Plenum, 1977 ;

Ø     DOHRENWEND, B. S., si DOHRENWEND B. P. Unele probleme ale cercetarii evenimentelor biografice cauzatoare de stres. Jurnal de boli psihice, 1978, 166, 7-15 ;

Ø     DOHRENWEND, B. S., KRASNOFF, L., ASKENASY, A. R., si DOHRENWEND, B. P. Exemplificarea unei metode de acordare de scoruri evenimentelor biografice : Scara evenimentelor biografice PERI. Jurnalul Sanatatii si al Comportamentului Social, 1978, 19, 205-229 ;

Ø     FAIRBANK, D. T., si HOUGH, R. L. Atribuirea de scoruri evenimentelor biografice si relatia eveniment-boala. Jurnalul stresului uman, 1979, 5, 41-47;

Ø     FINKEL, N. J. Stres, trauma si rezolvarea traumei. Jurnalul American al Psihologiei Comunitatii, 1975, 3, 173-178;

Ø     GERSTEN, J. C., LANGNER, T.S., EISENBERG, J. G. si ORZECK, L. Comportamentul la copii si evenimentele biografice : Schimbare indezirabila sau schimbare per se ? in B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     GERSTEN, J. C., LANGNER, T.S., EISENBERG, J. G. si SIMCHA-FAGAN, O. O evaluare a rolului etiologic al evenimentelor biografice stresante producatoare de schimbari in tulburarile psihologice. Jurnalul Sanatatii si al Comportamentului Social, 1977, 18, 228-244 ;

Ø     GOLDBERG, E. L. si COMSTOCK, G. W. Evenimente biografice si boala ulterioara. Jurnalul American de Epidemiologie, 1976, 104, 146-158 ;

Ø     GRANT, I., SWEETWOOD, H. L., YAGER, J., si GERST, M. S. Tipare in relatia evenimentelor biografice si a simtomelor psihiatrice de-a lungul timpului. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1978, 22, 183-191 ;

Ø     HIRSCH, B. J. Dimensiuni psihologice ale retelelor sociale. O analiza prin metode multiple. Jurnalul American al Psihologiei Comunitatii, 1979, 7, 263-277 ;

Ø     HOLMES, T. H. Dezvoltarea si aplicarea unei masurari cantitative a magnitudinii schimbarii. În J. E. Barret, R. M. Rose, si G. L. Klerman (eds.), Stres si tulburari mentale. New York: Raven, 1979;

Ø     HOLMES, T. H., si MASUDA, M. Schimbarea in viata si susceptibilitatea bolii. În B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     HOLMES, T. H. si RAHE, R. H. Scara Readaptarii Sociale. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1967, 11, 213-218 ;

Ø     HOROWITZ, M. J., SCHAEFER, C., si COONEY, P. Punctarea evenimentelor biografice in functie de cat de recent au avut loc. in E. K. E. Gunderson si R. H. Rahe (eds.), Stres si boala. Springfield: Thomas, 1974;

Ø     HOUGH, R. L., FAIRBANK, D. T., si GARCIA, A. M. Probleme cu masurarea proportiei stresului. Jurnalul sanatatii si al comportamentului social, 1970, 17, 70-82 ;

Ø     HUDGENS, R. W., ROBINS, E., DELONG, W. B. Raportarea stresului recent in viata pacientilor psihiatrici. Jurnalul britanic de psihiatrie, 1970, 117, 635-643 ;

Ø     HURST, M. W. Schimbarea si dezvoltarea simptomelor psihiatrice: Probleme de continut, acordare a scorurilor si grupare. În J. E. Barret, R. M. Rose, si G. L. Klerman (eds.), Stresul si tulburarile mentale. New York: Raven, 1979 ;

Ø     HURST, M. V., JENKINS, C. D., ROSE, R. M. Estimarea stresului provocat de schimbare: Un studiu comparativ si metodologic. Medicina psihosomatica, 1978, 40, 126-141 ;

Ø     ILFELD, F. W. Caracteristici ale stresorilor sociali actuali. Rapoarte psihologice, 1976, 39, 1231-1247;

Ø     KAPLAN, B., CASSEL, J., si GORE, S. Suportul social si sanatatea. Îngrijirea medicala, 1977, 15, 47-58 ;

Ø     LINDEMANN, E. Simptomatologia si modurile de a face fata suferintei psihice. Jurnalul American de psihiatrie, 1944, 101, 141-148 ;

Ø     LLOYD, C., ALEXANDER, A.A., RICE D. G., si GREENFIELD, N. S. Evenimentele biografice ca elemente pedictive ale performantelor academice. Jurnalul stresului uman, 1980, 6, 15-25;

Ø     MASUDA, M., si HOLMES, T. H. Scara readaptarii sociale: Un studiu a doua culturi - japoneza si americana. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1967, 11, 227-237 ;

Ø     MECHANIC, D. Unele probleme la masurarea stresului si a readaptarii sociale. Jurnalul Stresului uman, 1975, 1, 43-48 ;

Ø     MEYER, A. Reprezentarea vietii si obligatia mentionarii datelor pozitive in diagnosticarea psihopatologica. in E. E. Winters (ed.), Lucrarile adunate ale lui Meyer. Vol. 3: Predarea medicinei. Baltimore: Johns Hopkins Press, 1951;

Ø     MILLER, F. T., BENTZ, W. K., APONTE, J. F., si BROGAN, D. R., Perceptia evenimentelor biografice de criza: Un studiu comparativ pe esantioane urbane si rurale. ÎIn B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     MONROE, S. M. Evenimentele biografice si boala: Dezbaterea pe tema dezirabilitate-schimbare si dincolo de aceasta. Manuscris, Universitatea din Pittsburgh, 1981 ;

Ø     MYERS, J. K., LINDENTHAL, J. J., si PEPPER, M. P. Clasa sociala, evenimentele biografice si simptomele psihiatrice : Un studiu longitudinal. În B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     NELSON, P. D. Comentariu. În E. K. E. Gunderson si R. H. Rahe (eds.), Stres si boala. Springfield: Thomas, 1974;

Ø     NUCKOLLS, C. CASSEL, J., KAPLAN, B. H. Bunuri psiho-sociale, crize de viata si prognoza sarcinii. Jurnalul American de epidemiologie, 1972, 95, 431-441 ;

Ø     PAYKEL, E. S. Relatiile cauzale intre depresia clinica si evenimentele biografice. În J. E. Barret, R. M. Rose, si G. L. Klerman (eds.), Stresul si tulburarile mentale. New York: Raven, 1979;

Ø     RABKIN, J. G. Evenimentele stresante si schizofrenia : O analiza a literaturii de cercetare. Buletinul Psihologic, 1980, 87, 408-425 ;

Ø     RABKIN, J. G., si STREUNING, E. L. Evenimentele biografice, stresul si boala. Stiinta, 1976, 194, 1013-1020 ;

Ø     RAHE, R. H. Corelatii multi-culturale ale clasificarii schimbarilor in viata: America, Japonia, Danemarca si Suedia. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1969, 13, 191-195 ;

Ø     Perioada cuprinsa intre schimbarile recente din viata subiectilor si bolile din viitorul apropiat : Rezultate reprezentative si probleme metodologice. În B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     Clarificarea masurarii schimbarilor din viata. Medicina psihosomatica, 1978, 40, 95-98;

Ø     Evenimentele aducatoare de schimbari si bolile mentale: O privire de ansamblu. Jurnalul stresului uman, 1969, 5, 2-10 ;

Ø     RAHE, R. H., ARTHUR, R. J. Schimbarea produsa in viata si studiile despre boli : Istorie si orientari in viitor. Jurnalul stresului uman, 1978, 4, 3-15 ;

Ø     RAHE, R. H., si LIND. E. Factori psihologici si moartea cardiaca subita : Un studiu pilot. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1971, 15, 19-24 ;

Ø     RUCH, L. O. O analiza multidimensionala a conceptului de schimbare in viata. Jurnalul sanatatii si al comportamentului social, 1977, 18, 71-83 ;

Ø     RUCH, L. O., si HOLMES, T. H. Clasificarea schimbarilor biografice: Comparatie intre metodele directe si indirecte. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1971, 15, 221-227 ;

Ø     SARASON, I. G., DE MONCHAUX, C., si HUNT, T. Probleme metodologice ale estimarii stresului in viata. in Levi (ed.), Emotiile: Parametrii si masurarea lor. New York: Raven, 1975;

Ø     SELYE, H. Stresul in viata. New York: McGraw-Hill, 1956;

Ø     SELZER, M. L., si VINOKUR, A. Evenimentele biografice, stresul subiectiv si accidentele din trafic. Jurnalul American de psihiatrie, 1974, 131, 903-906;

Ø     SMITH, R. E., JOHNSON, J. H., si SARASON, I. G. Schimbarea biografica, motivul cautarii de senzatii si tulburarea psihologica. Jurnal de consultanta psihologica si de psihologie clinica, 1978, 46, 348-349 ;

Ø     STEVENS, S. S. A. Un sistem de masurare pentru consens social. Stiinta, 1966, 151, 530-541;

Ø     STONE, A. A., NEALE, J. M. Scari ale evenimentelor biografice: Pregatirea psihofizica si efectele dimensiunii de acordare a punctajelor asupra coeficientilor ponderilor evenimentelor. Jurnal de consultanta psihologica si de psihologie clinica, 1978, 46, 849-853 ;

Ø     TENNANT, C., ANDRES, G. Calitatea patogena a evenimentelor biografice in ceea ce priveste deficienta nevrotica. Arhivele psihiatriei generale, 1978, 35, 859-863 ;

Ø     THEORELL, T. Evenimentele biografice inainte si dupa aparitia unui infarct miocardic prematur. În B. S. Dohrenwend si B. P. Dohrenwend (eds.), Evenimente biografice cauzatoare de stres: Natura si efectele lor. New York: Wiley, 1974;

Ø     VINOKUR, A., si SELZER, M. L. Evenimente biografice dezirabile versus evenimente biografice indezirabile: Relatia lor cu stresul si tulburarea mentala. Jurnalul Personalitatii si al psihologiei sociale, 1975, 32, 329-337 ;

Ø     WAINER, H., FAIRBANK, D. T., si HOUGH, R. L. Anticiparea impactului evenimentelor aducatoare de schimbari simple si compuse. Masurarea psihologica aplicata, 1978, 2, 311-320 ;

Ø     WERSHOW, H. J., si REINHART, G. Schimbarea in viata si spitalizarea: O viziune eretica. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1974, 18, 393-401 ;

Ø     ZEISS, A. M. Conditii potrivnice versus schimbare in evaluarea stresului in viata. Jurnal de cercetare psihosomatica, 1980, 24, 15-19 .