PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA - PSIHOTERAPIA IN ATACURI DE PANICA

PSIHOTERAPIE COGNITIV-COMPORTAMENTALA - PSIHOTERAPIA IN ATACURI DE PANICA

Una atac de panica se caracterizeaza printr-o activare fiziologica brusca care poate sa apara brusc sau la confruntarea cu o situatie fobica. Dintre simptomele fizice putem enumera palpitatiile, contractie toracica, sufocare, lesin, transpiratie, tremurul extremitatilor, ameteli, etc.

Simptomele psihologice sunt reprezentative: senzatii de irealitate, fuga de situatie, teama ca va innebuni, muri sau ca va comite un act necontrolat.

Primul atac de panica apare brusc si traumatizeaza subiectul care se va simti ingrozit, neajutorat si va dezvolta o puternica anxietate anticipatorie legata de reaparitia atacului.

OBIECTIVELE TERAPIEI

practicarea cu regularitate a relaxarii;

practicarea unor exercitii fizice (de respiratie de exemplu);

regim alimentar fara substante stimulative (zahar, ceai, cafea, etc.);

deprinderea clientului de asi exprima deschis ostilitatea;

restructurarea gandurilor si atitudinilor disfunctionale care amplifica simptomele fiziologice.

Clientul trebuie sa stie ca atacul de panica este total nepericulos. Este o reactie psiho-fiziologica desprinsa din context (reactia de fuga sau de lupta pe care o dezvolta mamiferele in situatii de amenintare).

In cazul atacului de panica reactiile sunt identice ca intr-o situatie de amenintare chiar daca aceasta lipseste. In agorafobie reactiile apar la confruntarea cu situatii care de regula nu sunt amenintatoare pentru oamenii.

Faptul ca subiectul nu-si explica reactiile le face pe acestea si mai amenintatoare, iar teama se amplifica.

Mecanismul atacului de panica este departe de a fi elucidat, fiind pus pe baza unor dezechilibre fiziologice provocate de starile de stres.

Senzatiile fiziologice sunt interpretate ca o amenintare la viata sau sanatatea individului. Pacientul vine cu tot felul de presupuneri: "daca ma simt rau trebuie sa existe o amenintare; daca actiunea nu este exterioara inseamna ca ceva din organismul meu nu este in regula".

GRIJI, INTREBARI IN DIFERITE SITUATII

la palpitatii: "voi face un atac de cord sau voi muri";

la sufocare: "respiratia mi se va opri, ma voi asfixia si voi muri";

irealitate: "voi muri";

la toate simptomele: "imi voi pierde controlul, voi comite un act necugetat".

Pe masura ce clientul isi spune in gand lucrurile prezentate mai sus, nu face decat sa-si amplifice reactiile fiziologice ceea ce duce la o amplificare a panicii.

Terapia isi propune sa sparga acest spatiu vicios si clientul trebuie sa stie ca:

atacul de panica nu va produce o imbolnavire sau oprirea inimii (atacul de panica nu va provoca oprirea respiratiei);

atacul de panica nu va provoca lesinul chiar daca inima bate mai repede (dar exista totusi o exceptia, fobia la sange);

atacul de panica nu va conduce la pierderea echilibrului (exista senzatia de ameteala care dureaza doar cateva secunde);

atacul de panica nu presupune caderea subiectului (are totusi senzatia de picioare moi);

atacul de panica nu conduce la nebunie;

atacul de panica nu va determina subiectul sa-si piarda autocontrolul (fuga din locul respectiv).

TEHNICI DE CONTRACARARE A ATACULUI DE PANICA

Destramarea legaturilor dintre senzatiile fiziologice si gandurile negative: subiectul are tendinta de a exagera cu senzatiile corporale; aceste interpretari au drept consecinta concentrarea atentiei subiectului asupra senzatiilor respective.

ETAPE ATAC DEPANICA (Beaurn, 1995):

factori declansatori externi: o disputa cu cineva, o veste proasta, stimuli, etc.;

factori declansatori interni: modificari endocrine, scaderea glucozei in sange, contractii musculare, etc.;

usoara modificare si amplificarea unor reactii obisnuite;

focalizarea atentiei catre interiorul organismului;

interpretarea catastrofica (pacient: "simptomele sunt periculoase");

panica.

In primele etape, atunci cand suspicionam, se poate recomanda relaxarea, exercitiile fizice, regim alimentar, management al stresului. Clientul trebuie sa evite circumstantele in care s-a produs atacul de panica si sa-si restructureze gandurile, atitudinile si stilul de viata.

In faza a patra terapeutul poate interveni invatand clientul sa puna in aplicare tehnici de distragere, iar in faza a cincia clientul este instruit sa opreasca interpretarile catastrofice si sa invete sa tolereze.

Initial clientul este invatat sa identifice simptomele. Urmeaza identificare gandurilor catastrofale legate de simptome si apoi stabilirea conexiunilor dintre senzatii si ganduri negative. Pasul urmator consta in identificarea unor explicatii alternative pentru simptomele fiziologice.

O alta abordare a atacului de panica este abordarea reactiilor. Acest lucru se poate realiza in sedintele de psihoterapie sub indrumarea terapeutului (hiperventilatie). Apoi este utila strategia in care pacientul nu trebuie sa lupte cu atacul de panica deoarece acesta se va amplifica. Clientul trebuie sa accepte tot ceea ce face organismul fara sa lupte impotriva simptomelor.

Reactiile de panica au durata destul de scurta (cateva minute) dupa care acestea dispar. Este importanta identificare conditiilor in care a aparut atacul de panica.

Facand monitorizarea atacurilor de panica clientul devine constient ca nu mai este o victima a propriilor stari si ca va putea sa le controleze.

Pacientul devine capabil sa observe semnele preliminare ale atacului de panica si sa-l impiedice sa se manifeste.

STRATEGII PROPRIU-ZISE

retragerea: daca subiectul este pe punctul de a se confrunta sau se afla deja in situatia in care apare o fobie este indicat sa iasa din situatie pana ce anxietatea descreste;

concentrarea atentiei asupra unor stimuli exteriori si solicitarea clientului sa descrie in detaliu acesti stimuli;

dialog purtat cu o alta persoana pe o tema care-i face placere clientului;

activitati care necesita un grad mare de atentie;

angajarea in activitati repetitive (numaratul);

descarcarea ostilitatii; exista o incompatibilitate intre ostilitate si anxietate (descarcarea ostilitatii pe obiecte);

trairea unor momente fizice agreabile;

oprirea gandurilor negative; clientul este solicitat sa identifice gandurile negative perturbatoare dupa care sa vizualizeze semnul "STOP";

formele sugestive de calmare;

exercitii de respiratie abdominala (5 minute); se utilizeaza respiratia in care diafragma coboara si abdomenul se umfla; inspiratie pe nas si expiratie pe gura;

tehnici de respiratie, relaxare si formule sugestive; practicare regulata a relaxarii scade probabilitatea de aparitie a panicii. Sugestiile date se refera la ideea ca senzatiile fiziologice sunt lipsite de pericol si chiar daca apar, subiectul se relaxeaza si-si spune in gand ca sunt lipsite de pericol;

Inspiratie = "por face fata acestei stari".

Expiratie = "totul va trece si ma voi relaxa".

inlocuirea gandurilor disfunctionale cu ganduri realiste.

SUCCESUL TERAPIEI DEPINDE DE

capacitatea de relaxare a subiectului;

claritatea reprezentarilor vizuale;

rabdarea si perseverenta subiectului;

corectitudinea realizarii ierarhiei.