 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica |
| Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
FACTORI DE PERSONALITATE CARE CONDITIONEAZA CREATIVITATEA
Factori cognitivi si de procesare intelectuala
Factori cognitivi si de procesare intelectuala
Imaginatia
Termenii de imaginatie, imagine, imagerie
Imaginea din perspectiva psihologica, fiziologica si psihiatrica
Tipuri de imagini: imagini mnemice, eidetice, imaginativa, din somn (onirice, hipnagogice si hipnopompice), halucinatorii, din reverie post-imaginile si imaginile recurente)
Tehnici de vizualizare
Vizualizarea in creatie
Gandirea
Operatii intelectuale cu rol in creativitate
Gandirea divergenta (calitatile de fluenta, flexibilitate, originalitate, elaborare) versus gandirea convergenta
Gandirea asociativa
Sensibilitatea la probleme
Alte operatii intelectuale ale creativitatii: transformarea, definirea si redefinirea, gandirea analogica /metaforica, gandirea regresiva /ludica, gandirea logica (analiza, sinteza, comparatie)
Inteligenta si creativitate
Intuitia
Memoria
Modalitati de procesare intelectuala
[ . ]
2. Imaginea din perspectiva fiziologica, psihologica si psihiatrica[1]
Psihologii si filosofii au acordat dintotdeauna atentie imaginilor innascute si vizualizarii. Aristotel credea ca gandirea insasi era alcatuita din imagini, ca imaginile au puterea de a stimula emotiile umane si de a-l motiva pe om la efort. J. Locke credea ca mintea consta din imagini provenite din perceptiile asupra lumii externe ("Nihil este in intellectu, quod non prius fuerit in sensu" - "Nimic nu exista in intelect care sa nu fi trecut prin simturi", cu alte cuvinte care sa nu fie o reprezentare, o imagine a obiectului sau fenomenului real ce fusese perceput in prealabil). Psihologii de pionierat William James, Francis Galton si Edward Titchener erau convinsi ca imaginea este un concept fundamental in psihologie. Apoi psihologii americani condusi de John Watson au inceput sa se preocupe de metodologia stiintifica a stiintelor fizice, iar psihologia a devenit o stiinta a comportamentului, mai degraba decat a proceselor interne, fapt ce a tinut pe loc cercetarea asupra imageriei mintale timp de 50 de ani. In 1960 interesul pentru procesele interne mai abstracte a fost resuscitat in SUA, fapt salutat de un psiholog printr-o rasunatoare lucrare intitulata "Intoarcerea ostracizatului" (ostracizatul fiind imageria). Acest nou climat a manifestat interes in toate formele de imagerie, in experienta religiilor si filosofiilor orientale, in hipnotism si in drogurile halucinogene si starile modificate ale constiintei in general. Renasterea imageriei ca obiect de cercetare a coincis cu dezvoltarea psihologiei cognitive si a psihologiei umaniste. In momentul de fata nemaifiind necesar sa ne intrebam in legatura cu existenta imageriei, alte chestiuni devin de actualitate: este important, de exemplu, sa cunoastem proprietatile imaginilor si reprezentarilor.
Psihiatria a utilizat tehnici bazate pe capacitatea de vizualizare a pacientului inca de la inceputurile sale, la sfarsitul secolului al XIX-lea. De pe vremea lui Freud psihoterapeutii au cerut pacientilor sa formeze imagini spontane, considerand ca daca pacientii isi examineaza propriile imagini starea lor mintala se va imbunatati, indiferent daca erau mnemice sau imaginative. Adevarul este ca imaginea ofera un sprijin obiectiv care este o parte importanta a procesului terapeutic. Psihiatrul freudian tinde sa analizeze imaginile "in termeni de motive defensive ascunse . impulsuri sexuale si agresive sau amintiri din copilarie". Terapeutii de factura jungiana de asemenea utilizeaza vizualizarea pentru a ajuta o persoana sa acceada la inconstientul sau. Ei incurajeaza pacientii sa fie receptori pasivi, abandonand gandirea organizata. "In aceasta stare apar continuturile pana atunci ascunse . adeseori sub forma imaginilor vizuale." Pacientul si terapeutul lucreaza impreuna la analizarea imaginilor care apar. Jung numeste acest proces imaginatie activa. El crede ca imaginile pe care oamenii le primesc in timpul imaginatiei active sunt deseori personaje arhetipale ca vrajitoare, diavoli, eroi si intelepti.
In prezent vizualizarea este utilizata in cateva tehnici terapeutice - Imageria Afectiva Dirijata (Guided Affective Imagery), reveria dirijata, psihosinteza si desensibilizarea behaviorista.
Vizualizarea este greu de definit. Ea implica participare, sentimentul uniunii dintre persoana si subiectul vizualizat, presupune un raspuns emotional psihologic care antreneaza intreaga fiinta. Cercetarile psihologice asupra efectelor vizualizarii asupra individului sunt abia la inceput.
Cand o persoana abordeaza aceasta experienta, cu ea se petrec cateva lucruri neobisnuite. Ea primeste noi informatii sub forma imaginilor, ideilor, sentimentelor si senzatiilor. Aceasta noua cunoastere si intelegere poate parea ca venind din exterior, ca in cazul viselor si viziunilor. De fapt, individul simte ca se uneste cu universul, ca este o parte a creatiei, mai degraba decat un observator al acestuia. Si informatia pe care o primeste este pura, legata de ritmurile universale.
Aceasta puritate a viziunii, focalizare a mintii este asociata cu o enorma energie care il inconjoara atat pe subiect, cat si imaginea. O astfel de energie efecteaza mediul inconjurator. Fiecare imagine pe care se concentreaza individul are un efect specific care este inseparabil de natura pura a imaginii-obiect. Aceste efecte specifice ale imaginii vor afecta corpul persoanei, starea sa mintala si mediul. Corpul nostru reactioneaza la imaginile mintale in moduri similare reactiei la imaginile lumii externe. Cand un om se imagineaza alergand, au loc contractii musculare mici, dar masurabile, in muschii asociati alergatului. Aceleasi trasee neurologice sunt excitate de imaginarea alergatului, ca si de alergarea reala. In vorbirea in gand sunt activati muschii fetei responsabili de vorbirea cu voce tare.
Anatomistii stiu ca exista cai intre cortexul cerebral, unde sunt stocate imaginile, si sistemul nervos autonom care controleaza muschii numiti involuntari. Sistemul nervos autonom controleaza transpiratia, largirea si contractarea vaselor de sange, tensiunea arteriala, inrosirea la fata, ritmul si forta contractiilor inimii, ritmul respirator, uscaciunea gurii, motilitatea intestinala si tensiunea muschilor netezi. De asemenea, exista conexiuni intre sistemul nervos autonom si cortexul pituitar si adrenalinic. Glanda pituitara este o glanda mica asezata la baza cortexului, care secreta hormoni cu rol in crestere, metabolism si in secretia altor glande endocrine, in special glandele tiroida, sexuale si adrenalinice. Glandele adrenalinice secreta steroizi care regleaza procesele metabolice si epinefrina, care produce reactia "atac sau fuga". Prin aceste trasee, o imagine retinuta in minte poate sa influenteze, practic, fiecare celula din organism.
Inervatia nervoasa a muschilor voluntari si "involuntari" mai este asociata si cu expresia fizica a emotiei. Cand o imagine sau un gand este retinut in minte, in ambele emisfere exista activitate neuronala. Fibrele nervoase merg de la emisfera cerebrala la hipotalamus, care are conexiuni cu sistemul nervos autonom si glanda pituitara. Cand o persoana are in minte o puternica imagine de groaza, corpul sau raspunde, prin sistemul nervos autonom, cu un sentiment de "zbatere in stomac", puls accelerat, tensiune crescuta, transpiratie, pielea gainii si uscaciune a gurii. In mod similar, cand cineva are in minte o imagine care sugereaza forta, corpul sau raspunde cu scaderea pulsului, a tensiunii si relaxarea muschilor. Recent s-a demonstrat ca omul poate controla functii considerate in afara controlului. Yoghinii isi ridica ritmul cardiac de la 80 la 300 batai /min., iar tibetanii practica tehnica "tumo" pentru a-si ridica temperatura corpului suficient pentru a topi zapada . Tehnicile prin care realizeaza aceste lucruri constau in vizualizarea detaliata.
Vizualizarea poate produce o energie care afecteaza obiectele din lumea externa. Oamenii de stiinta rusi si cehoslovaci au studiat energia bioplasmatica in raport cu vindecarea, telepatia si psihokinetica. Ei au gasit ca prin vizualizare o femeie pe nume Nelia Mihailova isi poate schimba biocampurile energetice astfel incat sa roteasca un ac aflat sub o sticla sau sa deplaseze un pix pe masa.
Dispozitia cu care te trezesti iti influenteaza starea dispozitionala din timpul zilei. Evenimentele care iti atrag atentia sunt pozitive sau tu ai tendinta sa vezi ceva pozitiv in ele. Oamenii sunt draguti sau devin astfel in prezenta atitudinii noastre pozitive. Imaginile din minte au devenit realitate. Acest efect se poate extinde in viitor.
Multe din optiunile cotidiene sunt bazate pe imaginile interne de care omul nu este constient. Aceste imagini inconstiente apar adeseori pentru prima data in vise si fantezie si numai dupa aceea se manifesta in lumea inconjuratoare.
3. Diversitatea experientelor vizuale (imagini mnemice, eidetice, onirice, hipnagogice si hipnopompice, halucinatorii, din reverie si recurente)[3]
Vezi si programarea pe succes, invatarea in somn si sugestopedia[4].
Somnul rapid sau paradoxal, numit si REM (Rapid Eye Movements = Miscari Oculare Rapide). Se numeste asa pentru ca activitatea bioelectrica a creierului este similara celei din starea de veghe, dar corpul este - paradoxal - profund adormit. Se intensifica activitatea sistemului nervos simpatic. Corpul devine simultan activ si inactiv, pentru ca acum sunt stimulate atit sistemele neurale excitatorii, cit si cele inhibitorii. Creste presiunea singelui, ritmul cardiac, iar corpul se afla in stare de alarma sau atac. Pe de alta parte, acum omul nu se poate misca, datorita atoniei musculare care creeaza o stare de semiparalizie. Unii cercetatori cred ca aceasta este o masura a naturii de a proteja omul impotriva raspunsului fizic la visele sale. Vorbitul si 'mersul' in somn se produc numai in stadiile NREM, ale somnului nonparadoxal sau ortodox, cind omul de asemenea poate visa (numai 15% din totalul viselor).
Uneori, procesele excitative si inhibitorii se intersecteaza si atunci omul tresare in timpul somnului REM.
La persoana aflata in somnul paradoxal putem observa miscari rapide ale globilor oculari. Ele sunt in acord cu ceea ce viseaza omul. (Vezi experimentul cu cel care visase ca asista la o partida de ping-pong si electro-oculograma releva miscari ritmice care 'urmareau' du-te-vino al mingii din vis).
Un sunet auzit in timpul REM este incorporat in vis.
Cei treziti din somnul paradoxal pot relata 80-90 % din vis (cu conditia sa nu fi fost treziti brusc, pentru a nu determina aparitia pe scoarta a unui nou focar de excitatie, a carui inhibitie inconjuratoare sa treaca in umbra focarul raspunzator de vis: deschiderea brusca a ochilor, un zgomot puternic).
Somnul paradoxal are un rol reparator pentru oboseala nervoasa. Este unanim admis ca somnul lent are o functie de restaurare metabolica, dar explicatiile care privesc somnul paradoxal sunt mai putin unanime. Totusi, numitorul comun al concluziilor cercetarilor este ca somnul paradoxal are rolul reparator la nivelul oboselii nervoase. De aceea se recomanda ca, in perioadele cu solicitare nervoasa omul sa nu piarda perioada de somn dintre orele 24-06, cand stadiile de somn paradoxal sunt mai extinse.
Psihanaliza afirma ca visul are, printre altele, un rol indispensabil in reglarea echilibrului psihic. In somnul paradoxal este tratata informatia dobandita in starea de veghe. De aceea el are un rol importamt in procesele de memorizare. Pe de alta parte, invatarea duce la o nevoie sporita de somn paradoxal. Dar este abuziv sa crezi ca s-ar putea invata in somn (experientele de hipnopedie au infirmat acest lucru).
Dupa o perioada (1-2 zile) in care am fost privati de somnul REM, are loc o recuperare: intram imediat in REM, iar durata acestuia este mai mare.
Drogurile halucinogene si efectele lor. Halucinogenele sunt droguri care produc excitatia sinapselor asociate cu senzatiile. Produc modificari directe ale starii de constienta, cauzind halucinatii sau amplificind perceptia senzoriala: drogatul percepe false sunete, lumini etc. Efectele dureaza putin. Majoritatea provin din surse naturale si sunt utilizate ilegal ca deconectante, ca sursa de inspiratie de catre scriitori si artisti plastici (in trecut).
LSD-ul. Numai LSD este sintetic (dietilamida acidului lizergic). Numai efectul LSD-ului dureaza citeva ore. Efecte placute sau neplacute, in functie de montajul mintal = expectanta consumatorului.
Marijuana: halucinogena, in plus fie depresiva, fie stimulativa, in functie de doza.
Cannabis sau cinepa indiana. Efectele pudrei de cannabis depind de calitatea sa, de cantitatea absorbita si de consumator. Dozele mici produc euforie si o stare de exaltare agreabila care se termina cu somn. Nu provoaca dependenta fizica ci, la unele persoane firave, dependenta psihica. Scadere a activitatii, diminuarea atentiei si memoriei, tulburari de caracter (iritabilitate, instabilitate) si de dispozitie (alternarea fazelor de depresie cu momente de exaltare).
Hasis. Provoaca o betie euforica si expansiva, dar dozele puternice pot determina crize de depersonalizare (cannabism).
Mescalina. Extrasa dintr-un cactus mexican de desert, numit lophophora. Este un alcaloid halucinogen care se prepara sub forma de capsule gelatinate. Intrucit produce greata, este evitata. Cactusul lophophora din nordul Mexicului este alb si provoaca celor ce consuma o licoare preparata din el viziuni inspaimintatoare sau ilaritate. Betia poate dura 2-3 zile. Localnicii consuma cantitati considerabile. Asta le da putere, ii excita la lupta, le anuleaza frica, ii face rezistenti la foame si sete. Cind narcoticul isi face efectul, dupa o stare de frenezie individul isi pierde contactul cu realitatea, se dezorienteaza, cade incetul cu incetul intr-o stare de transa. Functiile cerebrale se degradeaza pina la anulare. De mescalina s-a aratat foarte incintat Aldoux Huxley.
Clasificari ale efectelor:
Unii autori considera urmatoarele efecte: a) experiente psihotice: depersonalizarea, sentimentul damnatiei, idei mesianice, erori grosolane de interpretare a situatiilor in care se afla, etc. b) experiente psihedelice, caracterizate printr-o combinatie de experiente contemplative, extaz si diferite grade de intuitie spirituala.
Alti autori le clasifica in: experiente estetice, reamintiri - analitice, arhetipale sau simbolice si mistice. Persoana traieste experiente din domeniul "freudian", experiente perinatale (trairi asemanatoare traumei nasterii), experiente transpersonale (unele din ele corespund celor arhetipice, respectiv domeniului "jungian").
Claudio Naranjo vorbeste de stari paradisiace, de infern si de purgatoriu.
Cel mai obisnuit efect asupra comportamentului dupa o doza completa de LSD sau de un halucinogen similar este sentimentul de "detasare-prin visare", care este o atitudine si stare spontana contemplativa. In transa halucinogena subiectul simte nevoia sa se intinda pe ceva si sa-si inchida ochii. Cind isi tine ochi deschisi, obiectele devin mai interesante, placerea de a le privi deriva din privitul insusi.
Se pot produce regresii de virsta, similare celor provocate hipnotic. In starea psihedelica se poate exacerba absolut orice sentiment, inclusiv cele ale virstelor anterioare. Pasivitate, o stare nedirectionata a mintii. Foarte caracteristice pentru influenta halucinogenelor sunt starea extatica (fericire si placere) si cea contra-extatica.
In starea extatica se dizolva granitele dintre corpul propriu si lume, dintre interior si exterior, sine si celalalt, chiar si dintre subiect si obiect. Este un domeniu al experientei supreme impersonale si transpersonale, in care chiar si continutul viziunilor este mai degraba abstract decit figurativ. Adesea, drogatii folosesc termenele de "cosmic", iar daca au convingeri religioase de "Absolut", "Iluminare" pentru a desemna aceasta experienta de plenitudine supraabundenta, care deseori ia forma extazului religios. Unii simt o dragoste profunda, cu sau fara continut religios. Unii traiesc un adinc sentiment al empatiei,, in sensul intelegerii elementului uman comun la sine si la celalalt. Altii traiesc emotii estetice. Un alt gen de extaz il reprezinta senzatiile fizice de placere, asociate cu vederea sau auzul, unde placerea rezida in ascultarea sunetului in sine (nu ca placere estetica a ascultarii muzicii) sau in vederea culorii sau texturii - este o placere provocata de tonalitatea afectiva a senzatiilor. Uneori exista senzatia proprioceptiva a curgerii "energiei corporale", ceea ce se simte ca o intensa buna-stare. Acuitatea si discriminarea senzoriala sunt doar subiective, ele nefiind confirmate experimental.
O alta stare extrema din categoria "paradisiaca" (alaturi de starile de inspiratie, care culmineaza cu transele de posesiune divina) este asa-numitul "paradis terestru" (stare similara cu momentul imediat urmator nasterii), in care individul are un sentiment intens de prezenta in fata concretului, de hic et nunc, acompaniat de un sentiment de recunostinta.
Printre starile extreme ale "infernului" putem include atit intensificarile psihopatologice, cit si o intensa deficienta valorica. Indeobste, fiecarei stari pozitive ii corespund antipozii negativi: placerii - disconfortul, o stare indescriptibila de agonie; perceptiei frumosului - o perceptie puternica a uritului, in care fiecare obiect al lumii exterioare devine ceva grotesc, respingator, de prost gust, hidos etc.; iubirii ii corespunde o stare de absenta a iubirii, care poate merge pina la depresie sau la o stare paranoida in care lumea sau ceilalti sunt perceputi ca demonici, plini de ura, malefici. Intr-o categorie speciala a starilor paranoide intra starile de posesiune de catre entitatile demonice sau malefice, in care individul fie ca se angajeaza in conduite distructive, fie ca simte cum procesele sale mintale il strivesc. Simtului valorii ii corespunde o completa desacralizare a vietii, sentimentul nerealitatii, nonsubstantialitatii sau golului referitor la sine si la lumea inconjuratoare.
In majoritatea timpului de efect al halucinogenului, cele doua tipuri de trairi sunt simultane. Exista, de ex., sindromul "vulcanic": un tip vulcanic de extaz se manifesta simultan cu o intensificare a suferintei la niveluri cosmice. Sindromul poate fi insotit de senzatii sexuale, experienta mortii si renasterii si de manifestari fizice intense (presiuni si durere, sufocare, tensiune musculara, greata si voma, bufeuri de caldura si frisoane, tulburari cardiace, probleme ale controlului sfincterelor, clopotei in urechi). Aceste manifestari fizice sunt insotite de viziuni tipice ca: lupte titanice, fapte eroice arhetipale, explozii de bombe atomice, lansari de rachete spatiale, eruptii vulcanice, cutremure, tornade si alte catastrofe naturale, revolutii singeroase, vinatori periculoase de animale salbatice, descoperiri si cuceriri de noi continente. Starile vulcanice pot fi considerate stari intensificate de gol-plinatate, de moarte-renastere. Ele implica o prabusire a personalitatii normale (insotita de teama) dar si o emergenta extatica de noi energii si un nou sentiment de sine.
Alte stari afective: starile hipomaniacale si maniacale. Acestea pot fe de doua genuri: 1. Entuziasmul narcisist fata de minunatia experientei pe care o traieste, sau a trait-o putin mai inainte si 2. Un umor irezistibil, ca expresie a reactiei defensive.
In toate starile induse de drogurile halucinogene exista un anumit grad de detasare. Din detasare se dezvolta experiente contemplative, mistice, de infern.
Distorsiuni ale perceptiilor vizuale: nivelul cel mai slab - intensificarea luminii si perceperea unor calitati expresive; pe nivelul mediu - miscari iluzorii si distorsiuni perceptuale, nivelul superior - crearea de halucinatii. Foarte frecvente sunt experientele vizionare abstracte, in care elementele reale sunt incluse in patternuri abstracte, uneori de tip caleidoscopic, alteori de tip tunel, spiralat etc.
Efecte asupra cognitivului. Perturba gindirea rationala, lineara, discursiva si orientata spre scop; are loc o stimulare a formelor neobisnuite de cunoastere (o "expansiune a cunostintei", in virtutea careia este posibil sa contactezi "alte realitati") si o producere a gindirii iluzorii. Toate acestea sunt simultane. Ele presupun suspendarea gindirii rationale, ceea ce permite declansarea gindirii nerationale, intuitive, analogice, magice, gindire care se poate manifesta fie intr-o maniera productiva, fie aberanta. Unii autori sustin ca gindirea rationala nu dispare total (de ex. A. Huxley spune ca el putea gindi clar si conceptualiza, Michaux incerca sa scrie). Este permis accesul facil la memorie, la noi conexiuni si la constelatii de experiente existente in inconstientul nostru. Halucinogenele (indienii care consuma "peyotl") pot permite experiente de perceptie extrasenzoriala (clarviziunea, clarauditia). Gindirea poate stagna sau disparea ("gol in gindire", sau se poate accelera). Uneori apare senzatia opririi in loc a timpului, ceea ce este asociat cu experienta mistica si cu sentimentul eternitatii.
Efectele enumerate mai sus sunt greu de disociat in realitate.
Celebritati morfinomane. Caligula, Claudiu si Nero erau bautori patimasi de alcool si droguri sub forma "medicamentelor de palat". Marc Aureliu devenise dependent de opiu datorita unei bauturi preparate de vestitul Galen.
Scriitorul englez T. de Quincey, opioman, si-a scris memoriile, traduse in 1969 in romaneste. Richelieu isi "echilibra" starile nervoase cu ajutorul medicamentelor diascordium si laudanum. Rousseaua inventat laudanum syndeham, Baudelaire descrie cu rafinamentul cunoscatorului aventura hasisului (Poemul hasisului; Paradisurile artificiale; Omul, Dumnezeu). Théophile Gauthier, Delacroix, Honoré Daumier, Flaubert, Rimbaud, Appolinaire, Jean Cocteau (opiu), care a si scris Jurnalul unei dezintoxicari, aprox. 300 p., care constituie o succesiune de cugetari: "Rabdarea macului: cine a fumat, va fuma. Opiul stie sa astepte!". Edgar Poe moare opioman, in strada, la 37 ani (1849) de o criza de delirium tremens. Nietzsche a fost victima cloralului, recomandat de medici ca remediu al insomniilor. Freud a utilizat cocaina mult timp, inainte de a-si da seama de pericole. Aldoux Huxley - mescalina. Mao Tzedong.
Edith Piaf - morfinomana. Marilyn Monroe s-a hranit timp de 4 ani cu cite 15-20 tablete de excitante sau somnifere. Elvis Presley, John Lennon, Brian Jones (un membru al formatiei Rolling-Stones), Billie Holliday (cintareata americana de culoare decedata dintr-o supradoza), Maradona - cocaina. Unele vedete ale rock-ului si pop-ului au contribuit la proliferarea abuzului de droguri, dindu-le si diferite denumiri drogurilor: Presley a botezat marijuana "Acapulco"; tuinalului i-a spus double trouble; Jimmy Hendriks se refera la LSD ca la "purple haze" (nimb purpuriu); Bob Dylan numeste amestecul dintre amital si secobarbital - rainy-day woman". Formatiile Beatles si Rolling-Stones proslavesc drogurile, aceste: brown sugar (heroina), girl (cocaina), Lucy in the sky with diamonds (L.S.D.), Mother's little helpers (benzodiazepine).
4. Tehnici de vizualizare
Vizualizarea consta in crearea unei imagini mintale, a unui tablou mintal, ca si cum ar vedea cu ochiul mintii. Aceste imagini mintale reunesc mai mult ganduri si idei, decat elemente vizuale.
Exercitiile de mai jos sunt similare celor utilizate de psihologi, medici, artisti si yoghini pentru predarea vizualizarii.
Exercitiul nr. 1. Vizualizarea unui obiect mic, simplu, bidimensional -Triunghiul
a. Respirati adanc de cateva ori si relaxati-va.
b. Priviti fix un triunghi reprezentat pe o pagina timp de aproximativ un minut sau pana cand simtiti ca sunteti bine familiarizat cu el.
c. Inchideti ochii si imaginati-va ca inca mai priviti pagina. Vedeti triunghiul. Scanati-l ca atunci cand il priveati. Vedeti zonele mai luminate ale triunghiului si partile intunecate ale zonei din jurul si in interiorul triunghiului.
d. Acum deschideti ochii si priviti din nou triunghiul de pe pagina. Comparati-l cu cel vizualizat de dv.
e. Mai inchideti o data ochii si vizualizati triunghiul. Imaginati-va ca vedeti triunghiul de pe pagina in fata ochilor. In acest moment ati reusit sa proiectati in afara imaginea triunghiulara imaginata, ceea ce inseamna ca veti putea sa o scanati (priviti din diferite unghiuri) ca pe o imagine externa.
Nu toata lumea reuseste acest exercitiu din prima incercare. Este important ca fiecare sa accepte rezultatul ca pe o experienta buna, fara sa-si fi stabilit anterior anumite standarde, un model ideal a carui nerealizare sa-l descurajeze. Descurajarea va avea efecte negative: scade puterea de concentrare; programeaza mintea impotriva oricarui progres. Uneori vizualizarea dispare iar persoana se poate surprinde autoevaluandu-se: "Sunt bun (slab) la vizualizare". Pentru a depasi acest moment, se recomanda fie reluarea efortului de concentrare asupra vizualizarii, fie repetarea relaxarii, urmata de vizualizare.
Motivatia joaca un rol foarte important in vizualizare, de aceea nu orice obiect propus pentru vizulizare poate fi indicat: triunghiul propus mai sus poate ca nu motiveaza atat de mult cum ar motiva un obiect familiar (un mar sau un pix). Unele persoane se descurajeaza iremediabil, uitand ca, poate, exercitiul le reuseste ori de cate ori vizualizeaza cu succes nudul unei o persoane de sex opus, fara sa-si dea seama ca ceea ce fac este o vizualizare reusita.
Exercitiul nr. 2. Vizualizarea unui obiect tridimensional simplu si familiar: un mar, o ceasca, o floare.
a. Asezati un mar la aproximativ 65-70 cm in fata dv, la nivelul ochilor, fara alte obiecte in apropierea obiectului, care sa va distraga atentia.
b. Respirati adanc de cateva ori si relaxati-va.
c. Priviti marul pana cand simtiti ca sunteti bine familiarizat cu el.
d. Inchideti ochii. Imaginati-va ca mai priviti marul din fata dv. Vizualizati-l. Scanati imaginea ca atunci cand scanati marul real. Observati forma marului, nuantele culorii, umbrele, orice neregularitate, inclinarea marului, unghiul coditei.
e. Deschideti ochii si comparati imaginea interna cu cea externa. Observati aspectele pe care nu le-ati vizualizat. Inchideti ochii din nou si repetati exercitiul.
Exercitiul nr. 3. Vizualizarea unei imagini mnemice - Camera din copilarie
a. Inchideti ochii. Respirati adanc de cateva ori si relaxati-va.
b. Imaginati-va intr-o camera din copilaria dv. Priviti peretele din fata. Cercetati-l cu privirea (scanati-l) ca si cum ar fi in fata dv. Observati mobila din fata dv si orice tablou de pe pereti. Lasati privirea sa coboare. Observati daca stati pe un covor. Observati din ce este facuta pardoseala.
c. Acum priviti la peretele din dreapta dv . din stanga . . din spate. Observati usile, ferestrele, culoarea si textura perdelelor.
Aceste vizualizari sunt prezentate intr-o anumita ordine gradata. Exercitiul cu triunghiul este o introducere in vizualizarea formei si a tonurilor alb-negru. Exercitiul cu marul introduce culoarea, substanta si tridimensionalitatea. Ambele vizualizari constau in imagini mnemice foarte recente. Vizualizarea camerei din copilarie este a unei imagini mnemice indepartate, a unui loc si unor obiecte absente. Individul se deplaseaza mintal atat temporal cat si spatial in locul vizualizat.
Exercitiul nr. 4. Vizualizarea prin deplasarea in jurul obiectului - Casa
a. Respirati adanc de cateva ori si relaxati-va. Inchideti ochii.
b. Vizualizati un obiect mare pe care il cunoasteti bine, de exemplu o casa. Imaginati-va ca stati in picioare cu fata la fatada casei, care va umple campul vizual. Priviti usa, ferestrele, unghiul acoperisului. Observati materialul din care este construita casa - culoarea si compozitia. Apropiati-va de casa si priviti partile laterale. Observati detaliile fine ale suprafetelor. Priviti si la celelalte detalii, de la mica distanta. Acum pasiti incet in jurul casei, oprindu-va pentru a privi la fiecare latura. Observati ferestrele, usile, obloanele etc. Reveniti in fata casei, in punctul de plecare.
Exercitiul nr. 5. Miscare mintala - Scaunul
Exercitiul acesta necesita mai multa experienta in deplasarea mintala. Prin acest exercitiu invatam cum sa ne deplasam constiinta dupa dorinta, fara miscarea corpului. Unele persoane au senzatia separarii de corp.
a. Priviti cu atentie un scaun. Observati partea pe care se sade, spatele, rezematoarea, partile laterale si bratele, daca are.
b. Relaxati-va. Inchideti ochii.
c. Imaginati-va ca stati in fata scaunului. "Priviti-l" si observati-i detaliile de culoare, material si forma. Acum priviti laterala scaunului si observati-i profilul. Apoi priviti scaunul din spate si observati-i silueta. Apoi din latura cealalta si reveniti in fata. Priviti in jos spre sacun de parca ati fi undeva deasupra lui. Apoi priviti-l de jos, ca si cum ati fi sub el.
Urmatorul exercitiu continua sa exploreze miscarea mentala si introduce alt gen de miscare.
Exercitiul nr. 6. Imagine imaginativa - Rotirea ceainicului
Acest exercitiu introduce o imagine imaginativa. Individul isi imagineaza ceainicul rotindu-se, desi acest lucru nu s-a petrecut in momentul perceptiei obiectului real.
a. Luati un obiect mic, cu protuberante, de exemplu un ceainic. Priviti-l cu atentie.
b. Relaxati-va profund si inchideti ochii.
c. Imaginati-va ceainicul in fata dv. Orientati-va astfel incat sa-l vedeti lateral. Acum imaginati-va ca va deplasati incet in jurul ceainicului, observandu-i schimbarile de forma. Observati cum teava nu se mai vede cand va plasati exact in spatele ceainicului. Ridicati-va usor deasupra ceainicului si priviti in jos: priviti la toarta, capac si teava. Coborati pana cand ceainicul ajunge la nivelul ochilor. Acum imaginati-va ca ceainicul se roteste incet in fata dv in vreme ce dv ramaneti nemiscat. Din nou observati cum se schimba forma ceainicului.
Exercitiul nr. 7. Combinatie intre imaginile mnemice si imaginative - Levitatia
In acest exercitiu oamenii exerseaza controlul asupra imaginilor vizuale. Mai mult, ei realizeaza lucruri care sfideaza legile spatiului fizic.
a. Intindeti-va. Relaxati-va profund si inchideti ochii.
b. Reveniti in camera copilariei, pe care ati vizualizat-o mai devreme. Reorientati-va in camera. Imaginati-va peretii din fata dv si mutati-va privirea pana la un intrerupator electric. Deschideti-l. Priviti lumina. Observati cum lumineaza becul. Inchideti intrerupatorul si deschideti-l de mai multe ori, observand cum becul se aprinde treptat si se stinge tot treptat.
c. Mintal duceti-va pana la un birou sau o masa. Luati un obiect de pe masa, de exemplu o carte sau un pix. Rotiti-l in mana si observati-l. Puneti-l la loc pe masa.
d. Acum imaginati-va ca acelasi obiect incepe sa pluteasca in fata dv. Urmariti-l cum se inalta pana la tavan si se loveste usor de acesta. Urmariti-l cum pluteste in jos si se asaza usor pe masa. Acum intoarceti-va pana ajungeti cu fata la fereastra. Imaginati-va plutind usor spre fereastra si trecand prin ea. Priviti scena din fata dv. Observati celelalte case, drumuri, copaci, cerul. Inca plutind, priviti pamantul. Observati iarba, trotuarele, arbustii si alte obiecte. Acum plutiti usor in jos pana atingeti pamantul cu picioarele.
Exercitiul nr. 8. Transformarea imaginilor prin vizualizare - Balonul
Exercitiul extinde abilitatea individului de a transforma imaginile prin vizualizare. Persoana se joaca cu obiectele si caracteristicile acestora.
f. Imaginati-va un balon rosu dezumflat. Mintal umflati-l pana la jumatate, cand capata forma rotunda. Innodati-l. Aruncati-l in aer. Cand ajunge langa tavan opriti-l acolo. Faceti-l sa se invarteasca . tot mai repede . stop. Faceti-l sa faca salturi de-a lungul tavanului. Opriti-l. Coborati-l pana la nivelul ochilor.
g. Schimbati-i culoarea in galben. Priviti-l. Schimbati-i culoarea in albastru. Acum faceti balonul albastru sa sara pe dusumea. Opriti-l. Umflati-l pana se dubleaza ca dimensiuni. Acum faceti-l foarte mic si lasati-l sa cada si sa se odihneasca pe dusumea.
In timpul exercitiilor de vizualizare este posibil sa vizualizam si alte obiecte, nementionate in instructiuni. De exemplu, in exercitiul cu balonul individul poate vizualiza un tavan bine cunoscut lui. Sau poate fi un tavan nefamiliar, la care observa detalii necunoscute. Acest exercitiu a continuat practicarea controlului asupra imaginilor: ca rezultat al instructiunilor verbale, individul a putut sa modifice culoarea si forma vizualizatii.
Exercitiul nr. 9. Vizualizarea unei persoane
a. Este recomandabil sa alegeti o persoana cunoascuta - un prieten apropiat, partenerul de cuplu, copilul dv sau un coleg de serviciu.
b. Relaxati-va. Inchideti ochii.
c. Imaginati-va ca vedeti persoana stand in picioare la aproximativ 1 m de dv. Priviti-i fata. Scanati-i fata. Observati culoarea ochilor, a pietii si a parului. Priviti atent la forma gurii, nasului, barbiei. Priviti la restul corpului, observandu-i hainele si postura.
d. Acum imaginati persoana respectiva facand o activitate in care ati privit-o de multe ori. Observati modul in care se misca bratele, cum isi tine corpul. Imaginati-va ca persoana vorbeste la telefon: urmariti-i expresiiile faciale, ascultati-i vocea, ascultati ceea ce spune. Ascultati tonul, inflexiunile vocii, volumul. In fine, urmariti-o in timp ce incheie convorbirea telefonica.
Multi oameni considera acest exercitiu mai greu decat celelalte. Este posibil ca explicatia sa constea in faptul ca persoanele familiare evoca foarte multe imagini, ceea ce face dificila focalizarea restrictiva pe cele descrise in exercitiu.
Exercitiul nr. 10. Autovizualizarea
a. Multi oameni nu au o imagine clara asupra felului in care arata. De aceea unii au nevoie sa se analizeze in oglinda inainte de acest exercitiu, sa priveasca fotografii sau inregistrari video.
b. Relaxati-va. Inchideti ochii.
c. Vedeti-va mintal; priviti fata. Observati parul, ochii, nasul, gura. Priviti corpul dv: mainile si bratele, coapsele si gambele, torsul.
d. Urmariti-va mintal in timp ce efectuati ceva obisnuit. Priviti miscarile, felul in care va tineti trupul. Imaginati-va raspunzand la telefon. Ascultati-va vocea, inflexiunile ei cand rostiti ceva familiar.
Multor persoane vizualizarea proprie li se pare mai dificila decat a unui obiect. Multe ganduri bruiaza vizualizarea. De exemplu, cineva poate gandi "Chiar asa arat?" sau "Nu asa arat eu!" Vizualizarea proprie reclama detasarea, a pasi in afara ta, cu alte cuvinte a separa constiinta de corp.
Imageria mintala implica si alte modalitati senzoriale pe langa cea vizuala. In ultimele doua exercitii practicantul si-a imaginat ca aude o voce si ca vede o imagine vizuala.
Exercitiul nr. 11. Utilizarea tuturor simturilor in vizualizarea unei scene din trecut
a. Inchideti ochii. Relaxati-va profund.
b. Vizualizati o secena linistita din trecutul dv, in care v-ati simtit puternic, fericit si optimist. Va puteti imagina la munte sau la mare, ori acasa, intr-un moment deosebit de calm si agreabil.
c. Priviti in jur - daca sunteti la mare, observati nisipul de pe plaja, valurile, cerul. Orinde ati fi, observati detaliile inconjuratoare, cum ar fi pietricelel din nisip, stralucirile valurilor, sau copacii, frunzele cazute. Observati briza, felul in care aerul va atinge pielea. Observati fierbinteala nisipului racoarea pamantului. Observati cum simtiti pamantul pe care v-ati intins. Mirositi aerul: aerul sarat al marii / aerul oxigenat si mirosul de conifere din padure. Auziti sunetele dimprejur: valurile /frunzele luate de vant, tipetele pasarilor. Amintiti-va ce simteati atunci si delectati-va cu aceste senzatii.
Dupa acest exercitiu individul se simte foarte bine, pentru ca prin vizualizare a readus in constiinta senzatiile placute din trecut, pe care le-a retrait acum.
Exercitiul nr. 11. Modificari corporale - Imaginarea de senzatii
Acest exercitiu vizualizeaza situatii care produc schimbari la nivelul corpului.
a. Asezativa pe un scaun. Inchideti ochii. Relaxati-va profund.
b. Intindeti bratele in fata. Imaginativa ca mana stanga devine grea, foarte grea. Imaginati-va ca este din plumb. Imaginati-va ca un obiect greu, de exemplu o carte mare, este pusa pe mana dv. Simtiti greutatea obiectului.
c. Acum imaginati-va ca mana dreapta este usoara. Imaginati-va ca de incheietura mainii este legat un fir care este rpins cu celalalt capat de un balon umflat cu heliu, ce pluteste deasupra mainii. Simtiti cum flotabilitatea balonului. Acum deschideti ochii.
Multe persoane constata ca mana lor dreapta s-a ridicat, iar cea stanga a coborat. Unii simt acest lucru chiar in timpul exercitiului, iar unii se straduiesc sa mentina mainile la acelasi nivel.
Exercitiul nr. 12. Vizualizare spontana nedirectionata (vizualizare receptiva)
Am vazut deja ca uneori oamenii vad detalii nementionate in exercitii, ceea ce constituie un elemnt de vizualizare spontana. Exercitiul urmator se axeaza pe imaginile imaginative, nu mnemice. Obiectele pe care persoana le imagineaza nu au mai fost vazute de aceasta. Numim aceasta vizualizare receptiva.
a. Inchideti ochii si relaxati-va profund.
b. In acest exercitiu veti vizualiza un loc sau o camera de lucru existenta numai in mintea dv. Incepeti sa va vizualizati in acest spatiu. Puteti sa-l vedeti pe tot deodata, sau gradual. Incepeti sa priviti in jur. Observati unde va aflati: afara, sau inauntrul incaperii? Daca sunteti in camera, observati cum sunt si din ce materiale sunt peretii, ferestrele si usa. Priviti tavanul, dusumeaua, covoarele, mobila. Daca va aflati afara, observati locul . Este un luminis in padure, o pasune, o pestera? Priviti indeaproape copacii, plantele, pietrele. Gasiti un loc comod in care sa va asezati. Poate fi un scaun, o carpeta, sau pamantul. Veti fi surprins sa constatati ca locul dv interior este plin cu plante, desi este o camera, sau are un scaun confortabil, desi este afara. Nu exista restrictii in privinta obiectelor pe care le vedeti in el. Pot fi obiecte condtruite din materiale pe care nu le-ati mai vazut, sau obiecte care plutesc in aer. Explorati spatiul pana va devine familiar. Puteti vedea un ceas, un ecran, un ghid, cineva care sa va ajute sa rezolvati problemele. Daca vizualizati un ghid, observati cum arata si cum este imbracat. Puteti sa-l intrebati cum se numeste si sa stati de vorba cu el. Acesta este un spatiu in care puteti reveni cand doriti, ca sa lucrati, sa meditati sau sa va simtiti bine.
In acest exercitiu oamenii experimenteaza receptarea unei vizualizari, fara preprogramarea continutului sau.
Materialul din aceasta sectiune este preluat din volumul Seeing with the Mind's Eye. The History, Techniques and Uses of Visualization, elaborat de Mike Samuels si Nancy Samuels, 1975, New York, Random House Inc.
Ludwik Souček (1984). Banuiala unei umbre, Bucuresti, Editura Albatros (Traducere din limba ceha, 1974)
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
