Structura si rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsura

Structura si rezultatele unui program psihoterapeutic recuperator centrat pe psihotrauma post-arsura

(Program psihoterapeutic aplicat de Paula Constantin, in cazul a doi pacienti cu nivel de pregatire mediu, asistenta=2 luni, aprox.2 sedinte/saptamana.)

Etape terapeutice.Obiective.Tehnici.Efecte.

A.Evaluare

Cunoasterea subiectului (prin stimularea eforturilor dr. ,,autodezvaluire'')

Obiective

-stimularea capacitatii de autocunoastere, autoobservare, autoevaluare; evidentierea unor simptome disfunctionale.

Tehnici

-metoda interviului

Efecte: descarcare cathartica si detensionare.

B.Stimularea autoconstientizarii problemelor.

Obiective:

-constientizarea comportamentelor maladaptative, analiza problemelor, explorarea avantajelor si a dezavantajelor schimbarii/mentinerii comportamentului actual.

Tehnici: analiza cathartica, decatastrofizare, exagerare deliberata, reatribuirea responsabilitatii

Efecte: cresterea puterii de verbalizare, nuantarea starilor emotionale asociate traumei arsurii.

C.Formarea si educarea comportamentului in sensul compatibilizarii cu cerintele

Obiective: reanalizarea situatiei, a propriilor atitudini, asteptari, trebuinte cu privire la relationare, corectarea unor imagini, expectatii, aspiratii; identificarea comportamentului care trebuie schimbat; gasirea de solutii si evaluarea lor.

Tehnici comportamentale: repetarea, modelarea comportamentului prin joc de rol, dezvoltarea abilitatilor de relationare, antrenament asertiv.

Efecte: cresterea capacitatii de autocunoastere si autoacceptare, cresterea mobilitatii relational-adaptative, stimularea potentialului personal de recuperare.

D.Transformarea comportamentului prescris in conduita uzuala

Obiective: reducerea sentimentelor de frustrare, imbunatatirea unor calitati si dezvoltarea altora noi, cresterea initiativei de contact social.

Tehnici:expunerea gradata la situatii stresante, planificarea activitatii, planificarea timpului liber.

Efecte: reducerea izolarii sociale, a singuratatii, a sentimentului de inutilitate, acceptarea de sine, imbunatatirea relatiilor cu familia, cresterea comunicarii, scaderea conflictelor, prevenirea scindarii relatiilor conjugale.

●Exemplificare cazuistica

Cazul I

Simptome psihice post-traumatice:

tristete, nemultumire, apatie, pesimism, inhibitie relationala, nesiguranta decizionala, neincredere in sine;

Program therapeutic: -2 luni ( trei sedinte pe saptamana)

Obiective: diminuarea starii de deprimare, cresterea increderii in sine, valorizare personala, relationare sociala, reorientare profesionala.

Tehnici utilizate: examinarea avantajelor/dezavantajelor mentinerii/schimbarii comportamentului actual, training asertiv, evaluarea abilitatilor sociale, ierarhizarea scopurilor interactionale, antrenarea calitatilor sociale, modelarea comportamentului adecvat.

Rezultate: reducerea treptata a depresiei, imbunatatirea imaginii de sine, optimism, activism sporit; dupa doua luni de la externare, pacienta s-a angajat bibliotecara.

Cazul II - tanara internata pentru a noua oara pentru chirurgie reconstructiva in urma arsurii (veche de 4 ani ) care a desfigurat­-o.

Etape terapeutice:

a.Stabilirea legaturii terapeutice: abordare dificila a clientei, care nu vrea sa vorbeasca despre accident si cicatrice. Neaga simptomele de anxietate, izolare, este vadit marcata psihic. Dupa trei sedinte in care pacienta incearca sa reziste vorbind despre orice altceva, dar nu despre accident, ea incepe sa se simta in siguranta in mediul terapeutic si vorbeste despre sentimentele si modul ei de viata, deviind insa de la subiect de cate ori discutia atinge un punct nevralgic ( mecanisme inconstiente de aparare).

Simptome in plan afectiv: tristete, nemultumire, proasta dispozitie, nesiguranta, pesimism.

Simptome in plan comportamental: izolare severa, reducere drastica a contactelor sociale, vede critici pretutindeni, iar in spital se simte bine ( nu are sentimentul ca este diferita, sau ca este subiect de discutii).

Simptome in plan cognitive: gandire dihotomica negativa, absenta evaluarii rezonabile a realitatii, neacceptarea imaginii de sine (autorespingere).

b.Stabilirea obiectivelor principale ale terapiei

-se examineaza rolul izolarii, avantaje/dezavantaje;

-se stabileste necesitatea schimbarii modului de a gandi si a comportamentului;

-pacienta isi exprima dorinta de a avea o slujba, prieteni, dar considera ca acum nu are nevoie de acest lucru; ii este greu sa indure sentimentul de jena, marginalizare;

-in realitate, se simte nefericita si incapabila sa schimbe ceva si renunta la tratament;

c.Concluzie:

Acesta este un caz care demonstreaza ca un model disfunctional de gandire si comportament este dificil de modificat dupa ce s-a dezvoltat si stabilizat (in 4 ani de evolutie).