DISFUNCTIILE SEXUALE MASCULINE

DISFUNCTIILE SEXUALE MASCULINE

Am incercat sa facem aceasta prezentare polarizata a tulburarilor de sexualitate deoarece ea face mai accesibila intelegerea unor mecanisme psihopatogene si creeaza abilitati de abordare.

in analiza tulburarilor de sexualitate masculine se vor avea intotdeauna in vedere particularitatile sexualitatii masculine despre care Hanganu O arata:

Barbatul este un erotic episodic, periodic, ciclic pe cand femeia este o erotica permanenta

Capacitatea de erectie incepe la nastere si se termina la moarte

"Potenta' depinde de capacitatea erectila si de durata erectiei

Inteligenta nu inhiba potenta

Constitutia somatica joaca un rol minor in capacitatea de erectie si ejaculare

Masturbarea nu este o cauza a impotentei psihogene

De asemenea, nu vor fi ignorate regulile formulate de psihanalistul Steckel care, desi simple, pot orienta asupra climatului psihologic in care se desfasoara viata sexuala a subiectului:

Potenta sexuala inseamna sa stii sa astepti

Maturizarea biologica se realizeaza cu mult inaintea celei morale

Psihosexualitatea apare mult mai tarziu si are o semnificatie sociala stand la baza intemeierii unei familii

Fazele in care se developeaza potenta sunt:

Libido

Voluptate

Erectia

Orgasmul

Postludiumul

Medicina moderna pune accentul pe stilul de viata si pe reflectarea acestuia in comportament ca o componenta majora in instalarea unor tulburari. Dintre acestea disfunctia erectila si tulburarile de sexualitate nu fac exceptie.

De aceea medicul va face o evaluare psihologica si va cauta caracteris­ticile comportamentale si de stil de viata care pot sa contribuie la intensita­tea, durata sau frecventa tulburarilor de erectie. in evaluarea problemelor psihologice va cauta sa puna in evidenta prezenta depresiei cu intrebari de tipul: "Sunteti deseori trist? Va simtiti prabusit sau abatut adesea?' evitand formularea directa "Sunteti depresiv?' care nu are un inteles prea clar pentru pacient. De asemenea, medicul va insista in scopul evidentierii si altor tulbu­rari psihiatrice in special al anxietatii sub toate formele ei. in ceea ce priveste stilul de viata medicul se va interesa si de dificultatile de relationare pe care pacientul le are, daca face eforturi profesionale deosebite si daca lucreaza tot timpul sub presiune. Raportul in care pacientul se afla cu alcoolul, tutunul si drogurile va fi investigat cu atentie iar daca bolnavul este un sedentar medi­cul se va interesa cu atentie si de bolile cardiovasculare de care sufera.

Manualul american DSM-IV stabileste urmatoarele criterii de diagnos­tic pentru tulburarile de erectie (impotenta psihogena)

exista o incapacitate persistenta sau recurenta de a obtine o erectie adecvata sau de a o mentine pana la sfarsitul actului sexual;

tulburarea poate cauza un accentuat distres sau dificultati interperso-nale;

tulburarea de erectie nu este legata de o alta tulburare psihica majora si nu este datorata unei afectiuni medicale sau efectelor unor medi­camente sau droguri

o durata de minim sase luni este obligatorie pentru diagnostic.

tulburarea este subclasificata in subtipuri in raport cu:

modul de aparitie (permanenta sau dobandita);

contextul (generalizata sau situationala);

etiologia (cauzata de factori psihologici sau de o combinatie de factori psihologici sau factori somatici).

Criteriile de diagnostic al esecului raspunsului genital sunt dupa ICD-10 urmatoarele:

Exista o dificultate in dezvoltarea sau mentinerea unei erectii potri­vite pentru un contact sexual satisfacator.

Tulburarea face parte din disfunctia sexuala necauzata de o boala sau o tulburare organica.

Daca erectia nu mai apare in nici o situatie diagnosticul corect al esecului erectil nonorganic se face cu ajutorul unor investigatii spe­ciale sau in functie de raspunsul la tratamentul psihologic.

Daca nu se poate face o identificare neechivoca a etiologiei psihoge­ne este bine sa categorisim starea ca pe o disfunctie erectila de etio-logie nesigura sau mixta.

Asa cum am aratat exista o serie larga de circumstante psihiatrice in care disfunctia erectila este o cauza, o comorbiditate sau o consecinta a unei tulburari psihiatrice.

Tabelul

Pe de alta parte multe din medicatiile folosite in psihiatrie sunt respon­sabile de disfunctia erectila. Printre acestea: antidepresivele triciclice (clomi-pramina), beta-blocantele (clonidina, metildopa, reserpina), antipsihoticele (clorpromazina, flufenazina, tioridazina, levomepromazina), antimaniacalele (litiu), narcoticele (metadona), tranchilizantele, barbituricele, anticonvulsi-vantele (carbamazepina, fenobarbital, feniioina, primidona).

Dintre mecanismele prin care medicatia psihotropa actioneaza in disfunctiile sexuale pot fi enumerate:

Efecte nespecifice asupra SNC (ex: sedare, tulburari cognitive)

Efecte asupra neurotransmitalorilor

Efecte periferice ale medicatiei asupra neurotrasmitatorilor si functiilor unor organe

Efecte hormonale

Incidenta tulburarilor sexuale in tratamentul cu antidepresive este destul de ridicata ti difera dupa tipul de antidepresiv. Procentajul in care aceste tul­burari se intalnesc

Tabelul

Pentru a se putea face delimitarea dintre cauzele organice si cele psiho­gene in disfunctia erectila exista posibilitatea unei orientari rapide in ceea ce priveste etiologia.

Aceasta delimitare nu este una absoluta deseori existand o intrepatrun­dere intre cele doua tipuri de cauzalitati precum si posibilitatea ca starea psihologica sa fie in stransa legatura cu unele tulburari organice.

Tabelul