NEVROZA OBSESIONALA

NEVROZA OBSESIONALA

Privilegiaza opusul sau conduitele opuse nevrozei isterice: ritualizarile, ruminatia, discursul abstract, perfectionismul.

Rigiditatea ridica, intr-o anumita masura, pe perioada scolaritatii cand organizarea presupune ordine, evolutia ordinii spre extremizare si resimtirea acesteia ca o constrangere dureroasa, careia nu i se poate opune, reprezentand un simptom clasic al prezentei unei nevroze de tip obsesional.

Spre deosebire de nevroza isterica, care se caracterizeaza prin erotizarea timpului, nevroza obsesionala se caracterizeaza prin erotizarea gandirii.

Freud: nu doar continutul gandirii e erotizant si excitant ci chiar demersul (exercitiul) gandirii.

Obsesionalul are o aparenta rigida, un discurs ordonat, gandit, isi prezinta sintetic simptomele si ordinea aparitiei acestora.

Frecvent discursul obsesionalului se asociaza cu o mimica - o expresie a ochilor care denota bucuria asociata unui discurs perfect.

Exista o serie de comportamente cotidiene indicative pentru obsesionalitate: ordinea in lucruri, meticulozitate, punctualitate, grija pentru proprietatea lui si a celorlalti, oroarea pentru risipa asociata sau care tinde spre economisire pana la avaritie, colectionare, simtul datoriei (trebuie sa fac), al moralei, al controlului si autocontrolului, obstinatie, autoritate si perfectionism.

Rigoarea, care nu e patologica in sine, poate functiona ca o defensa pentru dezordine, sexualitate si murdarie. Acestea au radacinile intr-o fixatie in stadiul anal.

Chiar daca unii pacienti, declarativ, sunt nemultumiti de modul in care functioneaza, nu trebuie minimalizata suferinta psihica asociata dimensiunii coercitive, constrangatoare, automatismelor, generata si sustinuta de lupta epuizanta de a se opune acestora.

Pacientii pot masca tulburarea, de care sunt constienti, prin agresivitate si culpabilitate.

Este prezenta frica de a pierde obiectul dragostei → tristetea si plansul depresiv sunt comportamente frecvente.

Obsesia, etimologic, inseamna a asedia, este o idee intruziva care ocupa si acapareaza atentia persoanei, idee constientizata ca fiind absura, lucru care il si declara.

Ideea obsesionala se impune si trebuie un efort considerabil al pacientului pentru a se debarasa de ea. Pacientul se simte manipulat de o idee obsesiva care .???. ar reprezenta o identitate independenta.

Obsesia are o alta aparenta decat ingrijiorarea (grija). Ideea obsesionala e repetitiva, ruminativa, ingrijoratoare si presupune o verificare constanta.

3 categorii de obsesii:

obsesii ideatice

obsesii fobice

obsesii impulsive

1. Obsesii ideatice

Pacientul este asaltat de intrebari mai mult sau mai putin sterile si absurde sau de nevoia de a raspunde, de a gasi o explicatie logica si bine fondata pentru un fapt oarecare sau preocuparea pentru rolul pe care il are intr-o anumita situatie si consecintele indeplinirii acestui rol.

Deseori obsesiile sunt in contradictie cu reveriile pozitive si castiga intotdeauna obsesiile.

2. Obsesii fobice

Daca angoasa fobica presupune evitarea unui loc sau unui obiect cu incarcatura negativa, obsesia este o angoasa asociata ideii. Simplul fapt de a se gandi la un obiect indice angoasa; contactul cu obiectul respectiv nu creste si nu scade sentimentele negative.

Ex.: fobia de boala.

3. Obsesii impulsive

Numite si fobii impulsive.

Ex.: in obsesiile impulsive exista teama de a nu actiona impotriva sinelul insusi sau al altora (sa nu-mi fac mie rau sau altcuiva).

Pacientul e dominat de ideea ca nu se va putea controla → va face si isi va face rau.

Compulsiile

Sunt gesturi, actiuni sau ganduri pe care pacientul nu le poate impiedica sa apara si sa se dezvolte. Spre deosebire de obsesiile compulsive, chiar daca e constrangatoare si se impune, nu e deranhanta in sine.

Pot fi: - ideative: se repeta un gand, cifra, etc.

- comportamentale: amulete, o verificare rapida daca lucrurile stau la locul lor, etc.

Ritualurile

Presupun un ceremonial.

Pot fi de drurata, sofisticate

Freud: obsesia, din cauza ritualurilor, e o religie privata.

Risca sa fie la fel de necontrolabile ca si obsesiile.

Pacientul obsesional poate evolua spre izolare, concomitent cu constientizare dimensiunii anormale a simptomelor sale. Ceea ce nu constientizeaza este conflictul care declanseaza tulburarea. Paradoxul este in raportul conflictual dintre ideile neacceptabile si penibile care se impun si apararile care incearca sa opreasca aceasta evolutie.

Conflictul intrapsihic in nevroza obsesionala dezvaluie un atasament puternic si alienant intre dorinta de a fi in relatie cu un obiect interzis si forma de a se apropia de acesta (se asociaza cu angoasa pentru ca Supraeul asociat ritualurilor este dur si crud in relatiile cu un Eu impregnat cu pulsiuni ostile si erotice). Asa se explica ambivalenta nevrozei obsesionale: cea mai mica agresivitate e resimtita ca o vina. Se ajunge in a resimti disconfortul ca fiind datorat actiunilor sale, deoarece el nu a urmat pasii ritualului.

Mecanismele de aparare specifice obsesiei: formatiunea reactionala, izolarea, deplasarea si anularea retroactiva.

Fobiile

Cea mai frecventa dimensiune fobica a unei nevroze este prezenta intr-o organizare isterica sau obsesionala dar exista si nevroza fobica pura.

Frecvent persoanele fobice constientizeaza dimensiunea exagerata a angoasei cu care se confrunta dar nu poate impiedica evolutia tulburarii, care este dezorganizanta si invalidanta, uneori violenta in cazul atacului de panica.

Apar ca rezultat al contactului cu obiectul generator de fobie dar si ca anticipare al factorului asociat fobiei.

Tulburarile depresiva si narcisica indusa de fobie sunt asociate nu rareori cu adictii.

Exista trei forme de fobii:

sociala

agorafobie

simpla

1. Fobia sociala

Angoasa de contactul cu o alta persoana, angoasa de a fi obiectul atentiei altuia / altora, teama de a vorbi, a manca, a bea in prezenta altora, de a nu rosi in public, de a merge la WC cand alte persoane sunt in proximitate, ca face o actiune pe care ceilalti nu o vor accepta si ca aceasta actiune nu va fi la inaltimea asteptarilor celorlalti.

2. Agorafobia

Etimologic: agora = loc de inatlnire a unui grup, piata

Este o angoasa generata de ideea de a se regasi intr-un loc public cu lume multa si de unde ii va fi dificil sa plece.

Ex.: teama de autobiz, sala de spectacol, etc.

Rareori agorafobului ii va fi teama de un spatiu gol.

3. Fobia simpla

Teama de o situatie sau un obiect bine precizat

zoofobie

acrofobie = teama de inaltime

Unele fobii se instaleaza in copilarie, altele in adolescenta, etc.

Fobiile sunt uneori bizare (ex. fobii de culori).

Ceea ce frapeaza in organizarea fobica este importanta acordata obiectului fobic - o relatie de tip atractie - repulsie, care se bazeaza pe intrebarea: ce se ascunde in spatele acestui obiect? Ceea ce se poate ascunde provoaca angoasa si dezgust.

Unele obiecte sunt investite cu dimensiune contrafobica (ritual obsesional).

Teoria cognitiv-comportamentale accentueaza pe ideea de conditionare si invatare → conduite de evitare si anticipare anxioasa a situatiilor. Scop: desensibilizare.

La baza fobiilor se gasesc trebuinte contradictorii care sunt surse de conflict si care se asociaza cu mecanisme de aparare care lupta contra angoaselor. Scopul e degajarea fortelor psihice care mentin refulate o reprezentare penibila, separand-o de efectul angoasei, cu care e in mod uzual asociata.

Mecanismele de aparare asociate fobiilor: refulare, proiectie, deplasare. Impiedica accesul in constiinta a continutului si este asociat unui conflict din copilari.

TULBURARILE BORDERLINE

Dupa 1980 apar in DSM III.

Th. Miller caracterizeaza tulburarile borderline ca un pattern instabil, langa paranoid si schizotipal.

Definitie: un pattern instabil al relatiilor interpersonale, a imaginii de sine si a afectelor, asociate cu o impulsivitate marcanta, cu un debut precoce.

Impulsivitatea: in cel putin 2 domenii care sunt potential autoprejudiciative. Ex.: cheltuieli dezordonate, sex dezordonat, abuz de substante.

Un pattern de relatii intepersonale intense si instabile, caracterizate printr-o evolutie sinusoidala, o alternare intre idealizare si devalorizare.

Manie intensa, inadecvata sau dificultate in a controla mania. Manifestari frevcente de furie, stare coleroasa.

Perturbari de identitate. Imaginea de sine si constiinta de sine - persistent instabile.

Instabilitate afectiva datorata unei reactivitati marcante a dispozitiei (disforie, iritabilitate, anxietate) - dureaza de la cateva ore pana la cateva zile.

Intoleranta de a fi singur - eforturi disperate de a nu fi singur - depresie de a fi singur.

Comportamente, gesturi sau amenintari recurente de suicid sau comportament automutilant.

Sentiment cronic de vid sau plictis.

Sun 18 ani tulburarea de identitate nu e luata in calcul.

Ideatie paranoida sau simptime disociative severe si tranzitorii.