Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectiva existentiala si spirituala

Psihosocioterapia durerii dintr-o perspectiva existentiala si spirituala

Profesionistii implicati in acordarea de sprijin psihoterapeutic persoanelor care se confrunta cu pierderi multiple, se afla deseori in situatia de a cauta speranta acolo unde nu exista. Moartea este de neevitat si vine cand esti sau cand nu esti pregatit, vrand-nevrand . Dar acceptarea ei, odata produsa, si descifrarea sensului ei ca parte a unui ciclu natural pot deschide drumul unei experiente evolutive spirituale.

Identitatea este marcata de experientele care produc rupturi, separari in relatiile interpersonale. Imaginea de sine poate fi alterata, activitatea sexuala sufera schimbari, proiectarea viitorului poate fi gandita in mod pesimist, apar schimbari de personalitate, interogatii cu privire la sistemul de valori. Asumptiile de baza despre Univers sunt modificate. Exista cazuri in care supravietuitorii sufera modificari pozitive: devin mai deschisi la diversitate, sentimentele de compasiune se intensifica, ajung sa se imprieteneasca cu sine si sa se cunoasca mai bine.

Supravietuitorii multiplelor pierderi experimenteaza schimbari irevocabile in viata. Nu exista modalitate de a inlocui aceste pierderi. Este o realitate greu de acceptat, dar procesul regasirii de sine trebuie sa inceapa cu intelegerea si acceptarea acestei realitati dureroase.Acestia sunt cel mai mult ajutati prin confruntarea directa cu realitatea. Acumularea durerii nerezolvate lasa fara urme de speranta orice incercare de redresare.

Spiritualitatea aduce multe beneficii supravietuitorilor multiplelor pierderi, ea nu elimina suferinta, ci dezvolta o modalitate de a-i face fata si a dobandi o noua crestere a personalitatii.

Sprijinul social are un rol important, fara ajutorul altora, magnitudinea impactului generat de pierderi multiple devine coplesitoare. Supravietuitorii care nu se izoleaza , ci cauta sa impartaseasca propria experienta cu altii, vor observa, in primul rand , ca nu sunt singuri. Unii au indurat dureri si suferinte asemanatoare , altii au descoperit tehnici si modalitati de supravietuire pe care vor sa le impartaseasca. Exista cineva care ii ajuta si exista speranta.

Confruntarea cu pierderile coplesitoare poate tenta supravietuitorii sa ignore trecutul , sa opuna rezistenta prin negarea durerii . Dar durerea este esentiala pentru procesul de vindecare si crestere. Rolul profesionistului este acela de partener in suferinta, el trebuie sa foloseasca un limbaj evocativ, clar si fara ambiguitati. Pentru cei ce se complac intr-o neputinta invatata, se recomanda terapia directiva, una dintre tehnicile utile in acest caz o reprezinta concentrarea asupra viitorului.

Grupurile de suport reprezinta o sursa a reasigurarii emotionale , faciliteaza accesul la informatie, contactele sociale si detin cea mai utila functie - martor la experienta supravietuitorilor. Functiile lor terapeutice sunt :

-dezvoltarea unui sens al reintegrarii si al universalitatii;

- reasigurare emotionala;

-eliminarea sentimentelor de izolare si alienare;

-validarea si valorizarea pierderilor suferite.

In cazul grupurilor axate pe pierderi multiple se recomanda doi traineri si intre 7-10 participanti in mod regulat. Regulile de baza sunt confidentialitatea si respectul unul fata de celalalt.

Scopul grupurilor de suport este acela de a dezvolta protectie, mediu securizant, unde individul are oportunitatea de a capata incredere si a discuta realitatea pierderilor sale cu altii, ale caror pierderi sunt similare . In desfasurarea intalnirilor se pune accent, la inceput , pe angajare , umor, empatie , dorinta de a invata, atitudini cooperante si abtinerea de la judecarea altora , cunoasterea resurselor comunitare si dorinta intensa de a participa la grup. Deseori sunt invitate diferite personalitati cu diverse preocupari.

Continutul sedintelor terapeutice se poate axa pe descrierea procesului durerii si discutii asupra lui; se folosesc casete , fotografii , muzica, poezii; recunoasterea furiei , vinovatiilor , jenei, blamului; comunicarea si invatarea deprinderilor; exercitii de exprimare a stresului; probleme religioase si spirituale .

Durata terapiei variaza de la cateva saptamani la cateva luni.

O alta modalitate cu valente terapeutice o constituie ritualurile , extrem de necesare si utile in comemorarea pierderilor. Ele dezvolta o perspectiva controlabila asupra separarii si improspateaza aducerea aminte, simbolizeaza tranzitia , vindecarea si continuitatea . Ele sunt o forma a vindecarii holistice.

Ceremoniile (individuale sau colective ) demonstreza intelegerea continuitatii legaturii dintre viata si moarte.Cele mai cunoscute ritualuri sunt: Proiectul numelor;ritualul reamintirii; comemorarea anumitor zile; raspandirea cenusii; scrierea unui necrolog; amenajarea unui loc special pentru ingroparea celui decedat; vizitarea unui loc special; frecventarea saptamanala de catre supravietuitor a unor grupuri de suport.

Supravietuitorul vine la psihoterapie pentru a gasi usurare pentru problemele si durerea sa , pentru a descoperi o alta perspectiva asupra pierderilor, pentru a obtine impreuna cu terapeutul o reasezare si o interiorizare corecta a celor intamplate. In timpul acestui proces de asistare si reasezare valorica a experientei avute apare cresterea personala.

Cel mai util consilier este acela care detine deprinderile fundamentale pentru munca de psihoterapie si este constient de specificul problemei cu care se confrunta. El trebuie sa prezinte urmatoarele caracteristici: sa detina deprinderi foarte bune de comunicare , empatie, compasiune, sensibilitate, prezenta personala, abilitate de a fi cu oamenii, constiinta a limitelor personale. Si mai folositor este acel consilier care a trecut prin toate experientele de pierdere similare sau apropiate clientului si care detine cunostinte si practica in psihoterapia existentialista.

Pentru profesionistul care lucreaza cu supravietuitorii multiplelor pierderi este o munca dificila , frustranta si uneori ambigua , dar dincolo de toate acestea, este o oportunitate pentru cresterea personala atat a clientului, cat si a specialistului, de invingere a temerilor si transmutare a suferintei, de maturizare si evolutie spirituala.