Stadiile, ciclurile si etapele dezvoltarii psihice umane

1. Conceptul de stadiu de dezvoltare psihica

Cercetatorii au constatat ca, in anumite perioade de viata, se produc, in mod corelat, schimbari calitative si cantitative ce diferentiaza intervalul respectiv de celelalte. Astfel, s-a propus folosirea sintagmei de stadiu de dezvoltare psihica.

Definitie : Stadiul de dezvoltare psihica reprezinta delimitarea in timp a aparitiei si consolidarii unor particularitati ale unor procese si structuri psihice, cum ar fi cognitia, afectivitatea, vointa si personalitatea, precum si aparitia si consolidarea unor particularitati la nivelurile de organizare ale acestor procese si structuri.

Din aceasta definitie rezulta ca fiecare stadiu are anumite particulari specifice. Intre acestea exista diverse interactiuni care determina un profil psihologic al stadiului. In timpul desfasurarii unui stadiu apar doua feluri de schimbari fundamentale : cresteri si maturizari.

Din punctul de vedere al cresterii, intalnim schimbari cantitative (intalnite si in dezvoltarea biologica), iar din punctul de vedere al maturizarii - schimbari calitative optime pentru un anume stadiu, ce asigura adaptarea deplina la conditiile acelui stadiu. Exista trei feluri de maturizari : maturizarea cognitiva, maturizarea afectiva si maturizarea psihosociala. In cea mai mare masura, exista o sincronizare intre cele trei tipuri de maturizare, dar pot exista, de asemenea, si desincronizari.

Intre fiecare stadiu si intervalele cronologice de viata exista o relativa legatura de care se tine mereu seama si se precizeaza cand incepe si cand se termina un stadiu. Este posibil avansul stadiului psihic fata de varsta cronologica, precum si invers. Cercetatorii afirma ca intervalul cronologic si stadiul sunt mediate de varsta biologica.

Criterii de delimitare a stadiilor

Dupa cum am vazut mai sus, anumiti autori au avut in vedere unele aspecte ale dezvoltarii umane in delimitarea stadiilor, cum ar fi dezvoltarea fizica, dezvoltarea inteligentei (Binet, Piaget), a emotiei (Wallon), a energiei sexuale, libidoul (Freud) etc. Fiecare dintre aceste criterii iau in considerare aspecte importante, insa, daca ne-am ghida dupa fiecare, ar fi greu de urmarit firul dezvoltarii. De aceea, s-au cautat criteriile cu un caracter mai sintetic, care sa reflecte cat mai mult din specificul unui stadiu. Iata trei dintre ele.

I.     Tipul fundamental de activitate de care subiectul este capabil, care este dominant in viata sa si care reflecta foarte multe din capacitatile sale psihice.

II.  Tipul de relatii pe care subiectul le poate realiza cu lumea lucrurilor si cu semenii, exprima, de asemenea, sintetic, disponibilitatile lui cognitive, afective, volitive ca si nivelul personalitatii.

III.    Orientarea tensiunii psihice fundamentale, adica a acelor tensiuni care se pot naste din ciocnire dintre trebuintele subiectului si conditiile/cerintele mediului, dintre ceea ce a fost deja achizitionat si ceea ce este nou, dintre aspiratii si posibilitati, afectivitate si cognitie, constient si inconstient etc. Pe un fond de tensiune puternica, cele mai slabe influente ale mediului si educatiei pot avea efecte formative remarcabile, in timp ce, daca tensiunea interna este joasa, slaba, difuza, nici cele mai bune modalitati de influentare nu au efectul scontat.

Putem observa ca cele trei repere sunt intr-o stransa legatura, nivelul relatiilor si al tensiunii tensiunii dominante asigurand angajarea in desfasurarea de activitati corespunzatoare ca nivel, iar activitatile, la randul lor, creeaza conditii corespunzatoare de dezvoltare a capacitatilor de relationare si a elanului catre inainte, catre implinire si autorealizare.

3. Etapele, stadiile si ciclurile de dezvoltare psihica

Etapa prenatala (noua luni de la momentul unirii gametilor) contine organogeneza si inceputul vietii psihice.

Etapa postnatala duce la dezvoltarea si adaptarea deplina biologica si psihologica. Perioada postnatala contine trei mari cicluri :

a.       Ciclul de crestere si dezvoltare (0-25 ani) : la sfarsitul acestui ciclu, omul are toate caractesticile fizice si psihice ale speciei. Este ciclul cu cele mai multe stadii : 1) stadiul sugarului (0-1) avand ca achizitie fundamentala inteligenta senzorio-motorie si dezvoltarea perceptiei si manipularii obiectelor ; 2) anteprescolarul (1-3 ani) care cucereste autonomia de miscare si comunicare verbala ; 3) prescolarul (3-6 ani) care aduce cu sine consolidarea proceselor si structurilor psihice si desfasurarea lor la un nivel nou, constient si voluntar ; 4) scolarul mic (6-10 ani) dominat de achizitionarea, prin invatare, a cunostintelor si deprinderilor de baza care asigura accesul la cultura ; 5) preadolescentul (10-14 ani) insemnand iesirea din copilarie si atingerea unui nou nivel al constiintei reflexive ; 6) adolescenta (14-19/20 ani) orientata preponderent spre cautarea identitatii de sine ; 7) adolescenta prelungita (20-24/25 ani) implicand continuarea studiilor pentru specializarea sau dobandirea unei calificari profesionale medii.

b.      Ciclul de maturizare sau ciclul adultului (25-65 ani) : in cursul lui se maturizeaza pe deplin toate functiile psihice ; cuprinde doua stadii : 1) stadiul tineretii (25-35 ani) in care se dobandeste pe deplin identitatea psihosociala si socioculturala, se intra intr-o profesie si 2)stadiul adultului (35-65 ani) in care se maturizeaza pe deplin viata psihica ; putem vorbi de urmatoarele substadii : adultul precoce (35-45 ani), adultul matur (45-55 ani) si adultul tardiv (55-65 ani).

c.       Ciclul batranetii (peste 65 ani) : stadiul de trecere este cuprins intre 65 si 70 de ani ; se dizolva identitatea profesionala, se conserva bine multe din capacitatile fizice si psihice si se petrec integrari in fel de fel de activitati importante pentru familie. Urmeaza prima batranete (70-80 ani) in care incep sa scada vizibil ale capacitatilor fizice si psihice, apoi a doua batranete (80-90 ani), in care deteriorarea, mai ales a starii de sanatate, este mai severa, iar scaderile in plan psihic sunt mai evidente, si, in fine, marea batranete (peste 90 ani), cu deteriorarea drastica a unor capacitati dar si conservarea inca satisfacatoare a altora.

3. Etapa prenatala

Interesul manifestat de catre cercetatori pentru aceasta perioada a existat inca din Antichitate, cand medicii au subliniat importanta acestei etape pentru viata omului. Aristotel gasea asemanari intre evolutia embrionului uman si evolutia embrionului altor specii. In secolul al XIX-lea, cercetarile din biologie au evidentiat date interesante despre diferite momente ale vietii prenatale surprinse static. Secolul XX creeaza conditii deosebite pentru aprofundarea cercetarilor aceste etape. S-au asigurat conditii tehnice, astfel incat, in 1960, sa poata fi crescut fara corp, un embrion, circa 30 de zile. In 1969, aceste conditii au fost si mai bune si a crescut durata de crestere a embrionului in afara corpului, apoi a aparut ecografia. Tot in sec. XX, E. Minkowski a intuit inceputuri de viata psihica inainte de nastere, iar This a preluat aceasta idee, reactualizat-o in 1960 si a asociat un numar mare de cercetari care au experimentat inceputurile vietii psihice inainte de nastere.

Tinand seama de calitatea si amploarea acestor transformari si de efectele lor pentru organogeneza, etapa prenatala poate fi impartita in : embrionara (pana la cca. 6 luni), fetala precoce (3-6 luni) si fetala tardiva (6 luni - nastere).

3.1. Organogeneza de-a lungul celor trei subetape prenatale

Subetapa embrionara incepe cu unirea gametilor, formarea oului si coborarea acestuia in spatiul uterin, in ai carui pereti se implementeaza. In primele zece zile, embrionul creste de 8000 de ori in volum si de 20 de ori in diametru. Se formeaza foitele embrionare (ectodermul, mezodermul, endodermul) din care se formeaza toate organele si componente anatomice. Acum se formeaza principalele componente ale viitoarei fiinte, un schelet care este, in cea mai mare parte, cartilaginos, cu un cap foarte mare si membre foarte scurte. Se formeaza sistemul nervos (SN), sistemul circulator, se produc puncte de osificare in ceea ce se cheama sistemul osos. Acestea apar la nivelul cutiei craniene, vertebrelor, coastelor, omoplatilor, membrelor. Sistemul muscular este extrem de firav. Pana la cca. 20 de zile, hranirea se face cu rezervorul de substante nutritive din sacul vitelin (histotrofie). Dupa 20 de zile, se formeaza cordonul ombilical si incepe faza hemotrofa (hranirea prin comuniunea de circuit sangvin). In acest timp, evolutia embrionului trece prin faze care il fac sa se asemene cu alte specii, adica, pe la doua luni, vorbim de "faza piscicola" pentru ca exista un fel de branhii si chiar o coada. La scurta vreme, se aseamana cu patracienii datorita membranei dintre degete. Mai tarziu, se aseamana cu reptilele pentru ca nu dispune de termoreglare, dar, catre implinirea celor trei luni, se apropie de figura umana si se zice ca intra in perioada fetala precoce.

In perioada fetala precoce continua sa se formeze principalele sisteme : tubul digestiv, organele sexuale (3 luni - baieti, 4 luni - fete). Sistemul muscular devine mai uniform si se formeaza tegumentele si tesuturile subdermale, astfel incat corpul devine mai uman. Cresc mai mult membrele inferioare, se continua punctele de osificare si se dezvolta organele de simt.

Subetapa fetala tardiva continua consolidarea acestor structuri organice formate. De asemenea, au loc perfectionari functionale si cresterea generala in greutate si lungime.

Cele mai vulnerabile momente prenatale sunt subetapa embrionara si prima parte a subetapei fetale precoce. Actiunea factorilor nocivi produce mari perturbari in structura si functionalitate organica.

3. Dezvoltarea SN inainte de nastere

Subetapa embrionara : la nivelul foitei ectodermice se produce o aglomerare de celule mai speciale ce formeaza placa neurala. Mai departe, placa se indoaie si formeaza tubul neural ce se umple cu un lichid ce il precede pe cel cefalorahidian. Tubul neural se afunda in mezoderm pentru protectie. La un capat al sau, se dezvolta o vezicula (primara) din care se vor forma treptat toate componentele subcorticale si corticale. Vezicula primara se divide in alte trei vezicule : rombencefal, mezencefal, prozencefal. Rombencefalul se divide in mielencefal (cu componenta principala - cerebelul) si metencefal (alte formatiuni subcorticale). Mezencefalul nu se divide, iar prozencefalul se divide in cele doua emisfere cerebrale. In primele doua saptamani se produc foarte multi neuroni - cca. 20.000 pe minut, iar catre trei luni - cca. 300.000 pe minut. De aceea, in momentul nasterii, copilul are aproximativ 100 de miliarde de neuroni. Apoi tubul neural se ingroasa in zona care va fi cervicala si alta, care va fi, mai tarziu, lombara. Tubul se prelungeste la nivelul celorlalte formatiuni, alcatuind patru ventricule cu lichid cefalorahidian. Se formeaza dendrite (mai ales), butoni sinaptici si se produc enzime mediatoare ce faciliteaza transmiterea impulsurilor nervoase. In aceasta subetapa se formeaza aproape toate componentele SN. Este o subetapa foarte vulnerabila si, in acelasi timp, foarte importanta pentru fiinta.

Subetapa fetala precoce : incepe un proces de mielinizare, care este de o importanta cruciala pentru functiile cognitive ulterioare. Se mielinizeaza mai ales cordoanele maduvei spinarii si radacinile anterioare si posterioare, trei nervi cranieni - facial (VII), trigemen (V) si oculomotor (III). In luna a cincea, incep sa se schiteze scizurile Rolando si Sylvius. Scoarta cerebrala are, in anumite zone, sase straturi. Se dezvolta organele senzoriale. Daca s-ar produce nasterea la sfarsitul acestei subetape, copilul ar putea supravietui.

Subetapa fetala tardiva : noi mielinizari ale unor mari tracturi nervoase (spinocerebelos, bulbotalamic), la nivelul cerebelului, mezencefalului si ganglionilor bazali. Scoarta cerebrala are peste tot sase straturi si este foarte bogata in lecitina. Activitatea SN se perfectioneaza intr-o anumita masura.

3.3. Dezvoltarea principalelor functii organice

La doua luni, se recunoaste o miscare generala la nivelul intregului embrion, dar nu poate fi resimtita. La doua luni si jumatate se observa bataile inimii embrionului. La patru luni - miscari respiratorii, mai degraba exercitii reflex neconditionat ale grupurilor musculare. Tot acum, motilitatea generala e mai dezvoltata si copilul isi poate schimba usor pozitia. La cinci luni, mama simte miscari, iar mai departe vor fi usor vizibile din afara. La sase luni, exista o oarecare activitate a coardelor vocale, care sunt, de fapt, tot exercitii reflexe neconditionate. La sapte-opt luni, se inregistreaza inceputurile vietii psihice.

3.4. Inceputurile vietii psihice prenatale

Cercetarea functionarii sensibilitatii vizuale : s-a folosit proprietatea de fotoreceptie a pielii umane si s-a proiectat pe abdomenul matern un fascicul luminos filtrat (pentru a se inlatura undele calorice) si s-au obtinut miscari caracteristice ale fatului la stimularea respectiva. Miscarile s-au repetat ori de cate ori s-au administrat stimulii. Fara o explicatie in detaliu, s-a concluzionat ca, intr-un fel sau altul, la nivelul instantelor cerebrale se realizeaza procesarea stimulilor vizuali si se provoaca miscarile copilului.

Cercetarea functionarii sensibilitatii gustative : s-a injectat o substanta dulce in circuitul sanguin al mamei si, cu o aparatura fina, s-a constatat cresterea deschiderii canalului ombilical (lumen). Cand s-a injectat o substanta amara, s-a observat micsorarea lumenului. Deci, intr-un fel sau altul, informatia gustativa este procesata.

Cercetarea functionarii sensibilitatii tactile : s-au realizat atingeri usoare ale abdomenului mamei si s-au inregistrat miscari ale fatului ce au fost directionate prin schimbarea locului atingerii, dezvoltandu-se astfel haptoterapia - schimbarea pozitiei fatului din nefavorabila in favorabila.

Cercetarea functionarii sensibilitatii auditive : s-a dat ca stimul o melodie simpla si placuta si s-au inregistrat miscari caracteristice ale fatului (de mai multe ori). Dupa nastere, la ascultarea melodiei, copiii au avut aceleasi miscari. S-a efectuat un studiu pe doua grupuri de nou-nascuti si mamele acestora. Copiii au fost alaptati prima data la sanul stang, apoi la sanul drept. In prima situatie, s-au linistit mai repede decat in cea de-a doua. Cercetatorii au concluzionat ca copiii aud bataile inimii mamei, sunet ce a populat mediul intrauterin si de aceea se linistesc.

Cercetarea afectivitatii : s-a pus intrebarea daca se transmit copiiilor starile afective ale mamei. S-a realizat un experiment pe doua feluri de mame cu copiii nou-nascuti, un grup in care mamele au trait experiente dramatice (disparitia sotului inainte de nastere) si un grup in care mamele isi pierdusera sotii postnatal. Au fost monitorizati, desigur, sugarii. Cei din primul grup erau foarte agitatati, nelinistiti, dormeau prost etc., pe cand ceilalti nu prezentau aceste tulburari. S-a concluzionat ca, in stari tensionate, se produc modificari biochimice interne, care se transmit pe cale sangvina fatului prin lumen.

Cercetarea invatarii prenatale : studiile nu au dispus decat de relatarile parintilor si nu exista momentan un model experimental care sa merite incredere. Parintii au relatat fapte cum ar fi fredonarea, de catre copilul de aproape trei ani, a unei melodii ce se auzea frecvent cand copilul era inca "inauntru".

Cercetarea comunicarii dintre mama si copil in perioada prenatala : s-a aratat ca exista o anumita comunicare permanenta intre mama si copil, o anumita sincronizare a ritmului circadian si o anumita sincronizare intre conduitele mamei (verbale mai ales) si miscarile copilului.

Exista conexiuni organice prin lumen si prin schimburile hormonale, ceea ce indica faptul ca viata de dinainte de nastere nu este vida din puncte de vedere psihologic. Apoi, mama nu este un simplu purtator biologic. Intrea ea si copil exista legaturi exista legaturi si interactiuni foarte stranse. Se recomanda mamelor sa se gandeasca permanent la copil si sa-i vorbeasca cu voce tare.

3.5. Factori benefici perioadei prenatale

Pediatrii recomanda ca mama sa se pregateasca cu 6 luni inainte de momentul conceperii, adica sa-si asigure un regim de viata echilibrat, eliminand factorii nocivi (unii medici vorbesc chiar de doi ani inainte !) ;

Ereditatea normala a celor doi parinti ;

Starea generala de sanatate buna a parintilor ;

Regim alimentar corect al mamei : consum de proteine usoare, in cantitatea recomandata de medic, produse lactate, legume, fructe etc. ;

Regimul de odihna si activitate al mamei - evitarea exceselor ;

Climatul afectiv pozitiv, consensul sotilor, relatie empatica etc. ;

Pastrarea sanatatii mamea de-a lungul etapei prenatale - control medical periodic ;

Informarea mamei cu privire la nastere.

3.6. Factori nocivi*

O hrana proasta poate provoca fatului microcefalie, hidrocefalie, iar o cantitate redusa de hrana (teama de a se ingrasa) incetineste mitoza neuronala, care atrage dupa sine intarzieri in dezvoltarea intelectuala ;

Bolile infectioase pe care le poate avea mama - rubeola (afectiuni ale vazului, auzului, inimii si SNC), gripa viotica (degenerarea tesutului nervos), SIDA (anomalii faciale, un corp foarte mic, mari deficiente cognitive ulterioare ; SIDA se poate transmite fatului sau nu) ;

Sulfamidele, aspirinele, diureticele perturba cresterea generala ;

Medicamentele insuficient testate (Thamilamida) ;

Consumul de alcool provoaca nasteri premature cu o frecventa de 1/6, apar malformatii (1/2), copilul se poate naste cu sindromul fetal alcoolic (trebuinta de a ingera alcool), crestere lenta, dimensiune redusa a capului, caracteristici faciale specifice (buhaiala), pericol de retard mintal, iritabilitate iesita din comun si tendinta spre a plange mult si tare, disfunctii motrice (ale reglarii fine) ce se observa la prescolaritate si la scolaritatea timpurie, dificultati in insusirea matematicii ;

Fumatul (excesiv) provoaca sarcini extrauterine, greutate redusa la nastere, dificultati de concentrare a atentiei in invatarea scolara (aceste urmari sunt certe pe scurta durta si mai putin certe pe lunga durata) ;

Consumul de heroina provoaca dependenta de drog, dificultati respiratorii, voma, tremor si convulsii, hipersensibilitate (plans), cresterea lenta in greutate ;

Consumul de cocaina provoaca avort spontan de mare frecventa, greutate mica la nastere, cap mic, dificultati mari de respiratie in timpul somnului (poate surveni chiar decesul in somn), irascibilitate permanenta, slab control comportamental, neirigarea suficienta a unor portiuni cerebrale

Substantele hormonale sau contraceptivele, cind mama nu stie de sarcina, afecteaza sistemul circulator si, in mod deosebit, inima ;

Stressul de lunga durata provoaca nastere prematura, greutate scazuta la nastere, iritabilitate excesiva, dificultati de reglaj comportamental ;

Radiatiile provoaca malformatii somatice, ale SN ;

Varsta mamei (optima 25-30 ani) : mamele adolescente pot fi nepregatite fiziologic si psihic pentru un copil si, de cele mai multe ori, sunt substituite de catre mamele lor ; dupa 35 ani este, de asemenea, o varsta problematica, nu total, dar pot exista pericole deoarece peretii uterului se subtiaza.

Numarul de nasteri : dupa patru nasteri normale, cea de-a cincea poate prezenta o anomalie ;

3.7. Efortul de adaptare al copilului, dupa nastere

Momentul nasterii este un eveniment si o incercare, atat pentru copil, cat si pentru mama. Copilul participa la actul nasterii prin secretia unor anumiti hormoni. Totodata, el face efortul de a intra intr-un nou mediu. Mama poate avea surpriza unei nasteri usoare. Se fac numeroase eforturi de adaptare :

la mediul aerian, prin intrarea brusca in functiune a aparatului respirator

la hranirea prin cavitatea bucala, prin intrarea in functiune a tubului digestiv ;

a propriului sistem circulator, datorita taierea lumenului ;

3.8. Nasteri exceptionale

Nasterea prematura (la sapte luni) : copiii nascuti inainte de sapte luni pot fi sanatosi, dar dupa se poate sa nu fie. Literatura de specialitate vorbeste despre cazul unui copil nascut la cinci luni jumatate care a trait ; copilul care se naste prematur prezinta urmatoarele caracteristici : greutate sub 5 kg, anumite dificultati ale unor functii vitale (incubatorul asigura un mediu asemanator celui intrauterin) ;

Copiii imaturi : sub 2,5 kg, hipotrofici, prezinta aceeasi lungime ca si ceilalti, dar par mai lungi, au pielea uscata si relativ albicioasa, sunt ingrijiti si hraniti cu atentie, in rest se dezvolta normal ;

Copiii postmaturi (dupa noua luni,) : nu sunt lasati mai mult de 7-10 zile deoarece exista pericolul inapoierii mintale ; pot avea o greutate mai mare, pot fi suspectati de intarziere mintala pana la un an, cand incep sa vorbeasca si cand se manifesta clar conduitele inteligente ;

Nasterea gemenilor (monozigoti si dizigoti) : de regula, sunt doi la numar, mai rar trei si e posibil ca unul dintre cei trei sa moara ; probleme : cand sunt mici, spargerea diadei in ceea ce priveste comunicarea, risca sa isi limiteze comunicarea si modelele de actiune, sunt unul pentru celalalt ca un fel de reflexie in oglinda ; in preadolescenta, incepe sa se manifeste o trebuinta cu totul crescuta pentru diferentiere, de aceea, in mod voluntar, isi aleg haine diferite etc.

4. Stadiul sugarului (0-1 an)

Stadiu sugarului prezinta urmatoarele achizitii dominante :

Perfectionarea structurala si functionala organica, in continuarea organogenezei din perioada prenatala ;

Dezvoltarea sensibilitatii si debutul perceptiei ;

Inceputul structurarii mecanismelor de comunicare verbala ;

Dobandirea unei anumite autonomii motrice ;

Aparitia inteligentei senzorio-motorii.

4.1. Regimul de viata al sugarului

Hranirea este lactotrofa in primele trei luni si jumatate - este preferabila alaptarea naturala -, dincolo de 3½ - 4 luni se pot introduce piureuri de fructe si legume, dincolo de 6-7 luni - carne usoara pasata, iar la 9-10 luni are loc intarcarea ;

Regimul de somn : la inceput 4/5 din 24 ore, hranit din trei in trei ore si e treaz numai pentru hranire si igiena, dar dupa trei luni, copilul are o stare de veghe mai lunga cand, mai ales, contempla pasiv mediul ambiant, atat cat poate din pozitia sa de culcat pe spate ; dupa primele luni, starea de veghe se prelungeste, copilul trebuind sa doarma 12 ore neintrerupte noaptea si sa aiba doua reprize de somn a cate doua ore dimineata si dupa-masa ; veghea devine activa, incepe sa manipuleze obiecte si jucarii, sa fie plimbat, sa comunice etc. ;

4. Dezvoltarea biologica in primul an de viata

Ritmurile de crestere in inaltime si in greutate sunt cele mai accentuate. De la 3.5 kg (3.4 la fete), se ajunge, la sfarsitul anului, la 9.4-9.5 kg (9.3 la fete). Urmarirea cresterii in greutate se face dupa urmatoarea formula :

Pana la sase luni → nr. luni * 600 + greutatea la nastere

Dupa sase luni → nr. luni * 500 + greutatea la nastere.

In ceea ce priveste inaltimea, copilul poate ajunge de aproximativ 74 cm, la sfarsit. Si aici exista o formula :

Pana la sase luni → nr. luni * 5 + cm la nastere

Dupa sase luni → nr. luni * 2 + cm la nastere.

Se dezvolta sistemul osos : se osifica fontanela posterioara, la nivelul coloanei vertebrale se formeaza si se vede clar curbura cervicala si cea lombara, la nivelul vertebrelor si la nivelul oaselor lungi ale membrelor au loc osificari, apoi cresteri semnificative (aproape se dubleaza), apar primii dinti (7-8 luni) → doi sus, doi jos, iar la sfarsit, copilul are 8 dinti, acesta fiind un moment dificil.

Sistemul muscular : pana la doua luni exista o hipotonie specifica, o mica contractie musculara, fibrele musculare au putina consistenta, iar dupa doua luni se observa o normotonie, care se reflecta in relizarea din ce in ce mai buna a numeroase miscari. Muschii flexori au o tonicitate mai crescuta decat cei efectori.

SN : la nastere, creierul are toti neuronii caracteristici omului, iar in primul an de viata creste corpul neuronal. Se vor forma in continuare dendrite si axoni si se vor continua, puternic, mielinizari ale zonei corticale, dar in stransa legatura cu gradul de stimulare a copiiilor, de aceea, in ultimii 30-40 de ani, se pune mare accent pe stimularea copilului din acest stadiu. Se formeaza primele reflexe conditionate chiar in prima luna si se vor stabiliza, iar in urmatoarele luni chiar se pot forma lanturi de reflexe. La inceputul stadiului, excitarea corticala e puternica, dar apoi dispare treptat si se dezvolta formele de inhibitie ce echilibreaza activitatea corticala.

4.3. Dezvoltarea sensibilitatii la sugar

Analizatorii care functioneaza bine imediat dupa nastere

- sensibilitatea gustativa are nervul mielinizat la nastere si exista un numar foarte mare de receptori gustativi in alte zone - peretii interiori ai obrajilor, partea superioara a faringelui, cerul gurii. Copilul distinge cele patru gusturi si face grimase specifice fiecaruia.

- mirosul are nervul mielinizat, iar copilul face clare si rapide distinctii intre mirosurile placute si cele neplacute.

Analizatori care nu functioneaza bine la nastere, dar se perfectioneaza treptat

vazul - ochii au unele particularitati structurale si functionale specifice : sunt mari, au deschiderea mare, irisul mare, culoarea bleu ; cele sase perechi de muschi oculari nu sunt bine sincroniazate, nu se realizeaza convergenta axelor oculare, nu exista vedere color, ci doar pete de lumina si intuneric, nerv nemielinizat care se mielinizeaza in primele saptamani.

auzul are nervul nemilinizat (se mielinizeaza in primele trei saptamani) ; particularitati structurale ale urechii : pavilion mare, conductorul auditiv extern este scurt si urechea este invadata de lichid amniotic, de aceea, copilul aude cam 60% din sunete si se pare ca transmiterea undelor sonore se face pe cale osoasa, apoi urechea se elibereaza si auzul copilului se perfectioneaza, astfel incat, in a doua jumatate a anului, copilul recunoaste pasii mamei, iar de pe la trei saptamani intoarce capul dupa sunete, apoi incepe sa fie atent la sunetele verbale si la cele emise de el insusi.

analizatorul tactil : copilul are zone receptoare restranse, in jurul ochilor, in jurul gurii, in palma si in talpa piciorului si, treptat, se va perfectiona si se vor extinde ariile somatosenzoriale.

4.4. Debutul perceptiei si dezvoltarea acesteia la sugar

Unii cercetatori afirma ca momentul de debut al perceptiei este la trei luni, altii afirma ca inainte de doua luni, in orice caz, cei mai multi sunt de acord ca in jurul a doua luni. Premisele aparitiei sunt reprezentate de

maturizarea neurofunctionala cerebrala generala ;

dezvoltarea analizatorilor ;

dezvoltarea motrica (aceasta fiind cea care, pare-se, asigura legatura dintre ariile senzoriale).

Debutul presupune coordonarea principalelor arii senzoriale stimulata de satisfacerea trebuintelor organice si de explorarea mediului. Treptat, campurile senzoriale interactioneaza, schemele de explorare ale unei modalitati senzoriale, in fapt, a celei vizuale, le integreaza pe toate celelalte. Prima coordonare se face intre campul senzorial al mainii, si actiunilor acesteia, si cel al gurii, in conditiile satisfacerii trebuintelor de hrana. Mai intai, intamplator, mana ajunge in spatiul gurii si copilul incepe sa suga un deget. Placerea va intari unificarea celor doua campuri senzoriale. La fel, mana poate, impreuna cu un obiect apucat deja, sa nimereasca, intamplator, in campul vizual si schemele explorative ale acestuia sa le integreze pe primele. Mai ales dupa sase luni, copilul incepe sa apuce tot ceea ce vede si sa vada tot ceea ce apuca. Lor li se adauga spatiul senzorial al gurii si astfel tot ce vede apuca si duce la gura. Se constituie, astfel, ceea ce Piaget numea nucleul functional al perceptiei umane.

Mai departe, copilul isi va recunoaste mama si va fi stimulat cel mai mult de prezentele uamne din jur. Apoi va percepe toate felurile de obiecte din spatiul apropiat, mai ales cele care satisfac trebuintele fundamentale. Jucariile vor fi bine percepute.

Piaget a descoperit ca la sase luni se formeaza constanta de marime, pe o raza de doi metri in jurul sugarului, la sapte luni - constanta de forma, cu conditia ca obiectul sa aiba o pozitie privilegiata fata de copil, adica sa fie intors cu acea parte a lui mai importanta pentru copil. Dupa noua luni, nu mai conteaza pozitia.

Cercetari importante au fost facute in legatura cu posibilitatea copilului de a se percepe pe sine in oglinda. S-au constat urmatoarele momente semnificative : la sase luni manifesta interes pentru ce vede in oglinda si intinde mana, la opt luni se uita si apoi cauta in spatele oglinzii, intre opt si noua luni il recunoaste pe cel ce il tine in brate si este gelos pentru ca pe sine nu se recunoaste, la zece luni priveste alternativ adultul si imaginea acestuia in oglinda, iar la 12 luni este atent la miscarile sale si la cele din oglinda.

Chiar daca imaginile perceptive ale sugarului sunt globaliste, indistincte, ele indeplinesc un rol foarte important in orientarea miscarii corpului si sunt componentele functionale principale ale inteligentei senzorio-motorii.

Dezvoltarea motricitatii la sugar

Asa cum observa P. Osterrieth, dezvoltarea motrica este "aspectul cel mai obiectiv al evolutiei in primul an de viata". Evolutia motricitatii are urmatorii factori : o nastere fara probleme, stare de sanatate buna, hranire corecta, igiena corecta, stimulare permanenta din parte celor din jur in ceea ce priveste motricitatea.

Premise neurofunctionale si psihice : maturizarea neurofunctionala a zonelor motoare din scoarta cerebrala (nu totala), dezvoltarea sensibilitatii kinestezice, dezvoltarea generala a sistemului osos si muscular, dezvoltarea tuturor celorlalte modlitati senzoriale de care motricitatea se va lega de-a lungul vietii.

La sugar se intalnesc urmatoarele tipuri de miscari :

Miscari incorporate structurilor reflex neconditionat, asa cum sunt cele de supt sau de apucare, daca se atinge podul palmei ;

Miscari haotice, globale, spasmodice, neconditionate care exprima trebuintele specifice sau reactii la orice fel de incitatii senzoriale ;

Miscari invatate, relativ putine, care apar dupa 3-5 saptamani, cum ar fi miscari de cautare a sanului sau, spre trei luni, cele de apucare a obiectelor.

J. Piaget determina cinci trepte ale apucarii, parcurse de catre copil :

a)    Reflexul neconditionat ;

b)    Realizarea reflexului neconditionat al apucarii daca sunt excitate alte puncte si locuri ale maini ; degetul mare nu participa ;

c)    Apucari cu opozitia degetului mare, specific umana ;

d)   Apucari conditionate - obiectul si mana copilului trebuie sa fie concomitent in spatiul vizual ;

e)    Apucari neconditionate - este suficienta doar prezenta obiectului in campul vizual.

Mai departe, apucarea se va perfectiona. Copilul va putea prinde cu ambele maini un obiect mai mare, apoi va muta obiecte dintr-o mana in cealalta, va apuca parti sau obiecte fine, cum ar fi o toarta.

Pregatirea mersului presupune intrarea treptata in fuctiune optima a principalelor zone motoare :

0-3 luni : grupele musculare din zona capului si gatului ;

3-6 luni : trunchiul, astfel incat reuseste sa se rostogoleaasca si sa stea drept ;

6-9 luni : grupele musculare ale membrelor ;

9-12 luni : grupele musculare de la extremitati.

La doua luni copilul va putea sa-si tina capul drept, la cinci luni - sezand si cu sprijin, la sase luni - sezand pe timp nelimitat, la sapte luni - schimba locul prin tarare sau mers in patru labe, la noua luni - se ridca sprijinindu-se de mobila sau marginile patutului, la 11-12 luni se ridica cu sprijin si sta fara sprijin.

4.6. Dezvoltarea afectivitatii la sugar

La inceputul vietii, imediat dupa nastere, sugarul prezinta un fel de reactivitate generala negativa (P. Osterrieth). Aceasta reactivitate este un raspuns al copilului la trebuintele sale primare si la modul in care adultii raspund (?). Mecanismele acestei reactivitati sunt innascute si invadeaza intreaga sfera psihica a sugarului. Dupa trei luni, se constata reactii afective pozitive in proportie de 15%, iar la sase luni, in proportie de 65%.

Expresiile mimice sunt sarace, adesea confuze si chiar inverse fata de starea sugarului. Zambetul consemnat la cinci zile (Tiedelmann), pare sa nu exprime o afectivitate pozitiva, ci este doar un reflex al starii organice de bine ; nu reprezinta o emotie. La patru luni, va exista un zambet in prezenta mamei, la cinci luni, precizeaza Osterrieth, apar supararea si tristetea, frica, anxietatea, furia, agresivitatea, gelozia etc., iar in jurul a sase luni va aparea rasul cu zgomot.

Sugarul incepe sa se bucure de prezenta mai multor oameni in jurul sau, manifesta un adevarat complex semnale ale trairii bucuriei, complexul reactivarii, manifestat la aparitia mamei, are miscari de apropiere si ras. Pierre Janet descria reactia de triumf, care apare pe la 8-9 luni. Copilul reuseste sa-si apropie un obiect, sa o faca pe mama sa vina catre el, sa-l ia in brate etc. Se inmultesc si emotiile de placere In acest fel, se schimba raportul dintre trairile negative si cele pozitive, la sase luni manifestarile pozitive fiind in proportie de 65%.

Supararea apare cand copilul vede ceva ce-i place si nu i se da sau cand i se refuza luarea in brate. Ea se manifesta prin plans si agitatie motorie. Frica, manifestata cu retragere, ascundere sau plans puternic, este generata de situatii neobisnuite, persoane necunoscute, schimbarea figurii mamei si chiar fata jucarii care scot sunete neobisnuite, sau de pierderea brusca a reazimului. Anxietatea este generata de indepartarea mamei, de prezenta unor persoane straine sau de situatii pe care nu le cunoaste. Nu se gasesc, insa, la copii, spaime ereditare, innascute (Ostterieth). Se pare ca temerile lui sunt invatate prin conditionare, imitatie sau sunt induse de catre cei din jur.

Primul an de viata creeaza o baza prima puternica a atasamentului fata de mama. J. Bowlby, fiind expert al Organizatiei mondiale a sanatatii, face cercetari asupra dezvoltarii copiiilor din institutiile de ocrotire si demonstreaza ca lipsa ingrijirilor materne provoaca traume fizice, intelectuale, afective si sociale. Comparand rezultatele privind dezvoltarea fizica a copiiilor din mai multe din mai multe institutii de acest fel, arata ca acei copii care, desi aveau conditii materiale mai proaste, erau inconjurati de dragostea celor care ii ingrijeau, se dezvoltau mai bine fizic decat cei care aveau conditii materiale foarte bune dar erau tratati cu raceala. Un inlocuitor bun al mamei poate atenua efectele negative ale departarii de mama, dar nu integral.

Am putea spune, deci, ca tabloul afectivitatii sugarului este dominat de atasamentul fata de mama, care isi are inceputurile inca din perioada prenatala si implica mecanisme de formare care inca nu sunt cunoscute prea bine. H.S. Sullivan considera, cu multi ani in urma, ca tensiunea anxietatii existenta la persoana care ingrijeste sugarul i se transmite acestuia, iar echilibrul afectiv al parintilor, si mai ales al mamei, este factor de optima dezvoltare pentru copii.

4.7. Dezvoltarea mecanismelor initiale ale comunicarii verbale

In primul an de viata se creeaza premisele, si apoi se produce debutul, unui alt mod de comunicare cu ambianta - limbajul verbal. Acest nou sistem de comunicare are, pe de o parte, premise ereditare si, pe de alta parte, surse exterioare de ordin socio-cultural.

Factorul ereditar priveste reglarea functionarii aparatului fonator, modularea si exersarea activitatii lui. Astfel, in jurul a trei luni apare "granguritul", o manifestare de tip reflex neconditionat, ce apare ca o expresie a maturizarii functionale programate genetic. Principalele dovezi ale "granguritului" ca factor ereditar sunt : a) toti copiii din lume granguresc la fel, inclusiv cei ce se dovedesc, ulterior, surzi si nu vor putea vorbi, si b) sunt emise mai multe sunete decat cele care corespund limbii materne.

Dupa trei luni si jumatate, emisia de sunete intra intr-o noua faza, care consta in asocieri de sunete, numita faza "lalatiunii". In aceste doua faze se realizeaza un exercitiu functional al aparatului fonator la care se asociaza analizatorul auditiv.

Dupa patru luni, apare a treia faza, cea a autoascultarii.

Cel mai important moment este inregistrat in jurul a 7-8 luni, cand copilul reuseste sa imite sunetele pe care le pronunta cei din jur. Imitand cuvintele simple pronuntate de adult, asociindu-le cu obiecte si situatii de satisfacere a unor trebuinte, se constituie, astfel, al sfarsitul primului an de viata, mecanismele initiale ale comunicarii verbale. Cel mai bine pronuntate sunt vocalele a, e si o, pronunta consoanelor fiind relativ mai tarzie.

Relatia afectiva a copilului cu mama sa, precum si marea capacitate a acestuia de a imita, reprezinta principalii factori favorizanti ai dezvoltarii limbajului verbal.

Incepand cu noua luni si, mai frecvent, cu zece luni, copilul pronunta primele cuvinte, care sunt : mama, tata, apa, papa etc. Aparitia primelor cuvinte este un indiciu de baza al normalitatii copilului, pe viitor, si al diferentelor radicale dintre om si alte animale

4.8. Dezvoltarea conduitelor inteligente

Inteligenta practica a fost studiata in profunzime de catre J. Piaget, care a descris sase stadii ale pregatirii si manifestarii acesteia, dintre care cinci sunt in primii ani de viata. Inteligenta apare in stransa legatura cu viata organica si permite o satisfacere mai buna a trebuintelor primare. In continuare, cateva cuvinte despre cele cinci stadii din primul an :

Stadiul reflexului neconditionat : "ceea ce ofera fiziologia organismului este un montaj ereditar gata organizat si virtualmente adaptat, dar care nu a functionat niciodata. Psihologia incepe o data cu exersarea acestor organisme" (Piaget, Nasterea inteligentei la copil) ; se organizeaza primele conduite care nu depasesc prea mult fiziologicul, dar asigura conditii mai bine de satisfacere a trebuintelor ;

Stadiul reactiilor circulare primare (2-3 luni) : se includ in schema reflexului conditionat noi stimuli, care sunt legati de cei fundamentali, cu valoare biologica ; de aceea, copilul tinde sa-i receptioneze si sa reactioneze la ei in mod repetat ;

Stadiul reactiei circulare secundare (4½ luni) : apare o buna coordonare intre vedere si apucare, permitand copilului sa exploreze activ mediul ;

Stadiul coordonarii reactiilor circulare secundare (7-8 / 10 luni) : este momentul in care apare inteligenta propriu-zisa ; actiunile copilului sunt coordonate cu datele mediului, se exercita asupra acestuia, dar si asupra altora noi, obtinand ceea ce satisface trebuintele sale ; astfel, copilul gaseste actiunea cea mai potrivita pentru situatia data, prin repetarea intregului repertoriu de miscari pe care le-a invatat pana atunci ; aceste actiuni invatate anterior par un fel de chei care sunt incercate pe rand pentru situatia data, pana se ajunge la cea potrivita (Piaget le numeste "concepte motorii") ; "caracterul limitat al acestei inteligente in formare nu se inventeaza si nu descopera mijloace noi, ci totul se reduce la o simpla aplicare a mijloacelor cunoscute la imprejurari neprevazute" (Piaget) ;

Stadiul reactiilor circulare tertiare (11-12 luni) : se prelungeste si in prima jumatate a celui de-al doilea an de viata ; in acest moment, copilul are un repertoriu de moduri de a actiona, a dobandit abilitatea de a le raporta la real, la nou, dar total caracteristice acestui stadiu sunt cautarea activa a noului si invatarea de mijloace noi pentru situatii noi ; cand situatiile cu care se confrunta devin mai complexe, cand intre obiectul dorit si sine apar obstacole, copilul inventeaza un nou mod de a coordona ceea ce a invatat si, astfel, iese din incurcatura.

Toate aceste reusite ale copilului se sprijina pe perceptie si pe schemele de actiune, care sunt coordonate si ghidate de reusita practica si de constatarea, tot perceptiva, a acestei reusite. Inteligenta senzorio-motorie a sugarului construieste bazele pentru inteligenta conceptuala care va fi, insa, achizitionata in urmatoarele stadii.