Somnul, veghea, repausul

Somnul, veghea, repausul

Multa vreme s-a crezut ca undeva in creier trebuie sa existe un centru destinat somnului si altul starii de veghe, ipoteza infirmata in ultimii ani. S-a dovedit ca totul

depinde exclusiv de tonusul (excitabilitatea) scoartei cere­brale - scazut in somn, ridicat in stare de veghe. Deci, tonusul cortical nu coboara la zero niciodata in timpul vietii, nici macar in somn. De altfel, daca scoarta ar deveni la un moment dat inexcitabila, ea n-ar mai avea posibili­tatea sa analizeze informatiile ce-i sosesc din mediu, chiar daca ar fi vorba de una care ar anunta un pericol pentru viata organismului.

Pe toata durata starii de veghe in repaus absolut, deci in absenta oricarei activitati fizice sau intelectual, se rea­lizeaza un adevarat "bombar­dament' al cortexului cu infor­matii, pe care receptorii le culeg indepedent de vointa noastra. Pe de o parte, sint explicate in acest mod oboseala si somnolenta care apar chiar dupa o zi de repaus, iar pe de alta parte, tocmai acest aflux continuu de informatii mentine tonusul cortical in sta­re de veghe. Pentru o mai buna intelegere, trebuie sa ne intoarcem putin la nivelul receptorilor. Dupa ce acestia au codificat

informatia, influxul nervos modulat

porneste pe caile ascendente spre scoarta cerebrala.

Fig. 7. Reprezentata schematica a extinderii inhibitiei a extinderii inhibitiei corticale asupra centrilor subcorticali si din trunchiul cerebral in timpul instalarii somnulu

. El parcurge o cale directa, scurta,denumita specifica:

receptor - nuclei talamici - aria corticala

a analizatorului (vizual, auditiv etc). La nivelul trunchiului cerebral, din aceasta cale principala, o parte din influxul nervos se desparte, urmind o cale colaterala, mai lunga, denumita nespecifica, ce trece prin centrii formatiei reti-culate, de unde se raspindeste, difuz, pe toata suprafata scoartei. Prima cale, cea specifica si directa, este de mare importanta pentru perceperea informatiilor, cea de-a doua, colaterala si indirecta, este capitala in mentinerea vigilentei. Influxurile nervoase care o strabat, raspindindu-se pe intre-

gul cortex, ii cresc global excitabilitatea, faciud-o mai receptiva, chiar si pentru stimuli de foarte mica intensitate.

Cum insa excitatia activeaza metabolismul, este evident ca starea de veghe, chiar in repaus absolut, se insoteste de un consum ridicat de energie. Justificarea acestei chel-tuieli de energie rezida in faptul ca scoarta trebuie sa analizeze, cel putin sumar, toate informatiile ce-i parvin, pentru a nu scapa vreuna cu semnificatie deosebita pentru organism. Tot in rindul acestor fenomene vom identifica si cauza imposibilitatii refacerii energiei neuronilor in timpul starii de veghe, ea si a scaderii randamentului muncii in a doua jumatate a zilei.

Catre seara, tot mai multi neuroni corticali incep sa-si reduca activitatea, starea de vigilenta scade si ea, insta­lindu-se obisnuita somnolenta. Progresiv, scazind stimularea corticala, centrii . subcorticali isi diminua amplitudinea functionarii lor, determinind adormirea.

in timpul somnului, desi metabolismul cerebral nu scade cu mai mult de 10%, sint indeplinite conditiile necesare acumularii de catre neuroni a rezervelor energetice consu­mate in perioada de veghe. Din cele expuse, se desprind doua concluzii de mare insemnatate practica: (a) ca somnul nu echivaleaza cu intreruperea totala a activitatii S.N.C., ceea ce ar insemna si oprirea organelor vitale (inima etc.) si (b) ca refacerea rezervelor energetice si a capacitatii func­tionale a creiendui nu se poate realiza decit in timpul somnului.

Printre factorii care favorizeaza adormirea figureaza: stimulii monotoni si de mica intensitate (cintecul de leagan etc), scaderea tensiunii psihice (satisfactia de a fi avut o zi fructoasa etc.) si oboseala musculara. Se mai adauga o serie de factori conditionali: ora obisnuita de culcare, mediul ambiant (patul, linistea etc), actele premergatoare culcarii (toaleta dintilor, cea corporala, o lectura odihni­toare etc).

in schimb, adormirea este intirziata de lipsa oricarei activitati fizice sau psihice in timpul zilei, ea si de o acti­vitate haotica, de schimbarea frecventa a orei de culcare, de mediul nefavorabil (zgomot, lumina puternica, aer viciat etc.) de stari patologice (dureri, tulburari digestive etc), in fine de o tensiune afectiva ridicata ("grija' stu­dentului pentru examenul de a doua zi). in aceste conditii,

somnul este superficial, populat de cosmare, cu treziri repetate la cei mai neinsemnati stimuli, ceea ce-i rapeste calitatea sa reparatoare. Este cunoscut faptul ca dupa 72 de ore de insomnie fortata ARN si proteinele cere-brale scad foatre mult, ceea ce dovedeste ca reducerea ran­damentului intelectual, dupa o perioada de insomnie, are un substrat material cit se poate de concret. in general, daca o singura noapte de insomnie este urmata de o revenire greoaie la starea de veghe si de o stare de oboseala inca de la desteptare, perpetuarea acestei situatii va antrena si dereglari functionale subcorticale. I,a scaderea randa­mentului intelectual se vor adauga in aceste situatii si tulburari neurovegetative, ea palpitatii, valuri de caldura, ameteli, dureri de cap etc.

Din cauza lipsei unui limbaj comun, psihologii si neuro-fiziologii n-au putut realiza inca un acord perfect in ce priveste continutul unor notiuni despre care se va discuta in continuare. Controversele existente sint prilejuite, in primul rind, de complexitatea activitatii psihice a omului, dar si de metodele diferite de cercetare utilizate. intr-un fel, prin observarea fenomenelor si prin deductiile logice pe care le fac, psihologii deschid drumul cercetarilor de neurofiziologie, carora le revine dificila sarcina de a stabili substratul anatomic si functional al fenomenelor. Cum majoritatea experimentelor nu se pot efectua decit pe ani­male, oricit de evoluate ar fi ele, concluziile nu se pot trans-fera omului - singura fiinta rationala si care dispune de un limbaj al simbolurilor.