VAGINISMUL

VAGINISMUL

Vaginismul este o disfunctie sexuala feminina relativ rara dar cu po­tential invalidant important. Vaginismul poate fi definit ca spasme involun­tare a muschilor care inconjura orificiul vaginal. Aceasta contractie vaginala face ca orice incercare de penetrare vaginala sa fie extrem de dureroasa sau imposibila. Desi actul sexual este dureros, femeile care sufera de vaginism se pot excita sexual, se pot lubrefia si pot chiar ajunge la orgasm prin alte tipuri de stimulare. Vaginismul este o reactie de frica la penetrare, este un sentiment de teama al femeii indiferent de educatie sau nivelul de inteligenta. Procentele din studiile americane arata ca: au terminat liceul sau facul­tatea, sunt studente, sunt casnice.

Dintre consecintele vaginismului mentionam urmatoarele: casatoria poate ramane neconsumata (acest fapt poate constitui motiv de divort), sotul va fi mai inclinat spre infidelitate conjugala, viata de familie va fi nefericita, relatiile sexuale nu vor reprezenta o sursa de placere, inabilitatea de a avea o viata sexuala va avea drept consecinta un cuplu fara copii.

Vaginismul poate fi clasificat ca fiind primar sau secundar.

Vaginismul primar se refera la cazurile in care femeile afectate nu au mai avut un act sexual cu penetrare datorita contractiilor involuntare a muschilor vaginali. Vaginismul primar mai este numit uneori si "mariaj neconsumat'.

Vaginismul secundar se refera la o femeie care a putut avea acte sexuale normale la un moment dat dar care nu mai poate fi penetrata din cauza aparitiei spasmelor musculare vaginale involuntare.

Dintre cauzele vaginismului secundar pot fi mentionate:

abuzul sexual,

proceduri medicale agresive in copilarie,

durerii din timpul primului act sexual,

problemelor din cadrul relatiei cu partenerul,

inhibitia sexuale

frica de graviditate.

Adesea, cauza care determina spasmul vaginal este psihologica. Ado­lescentelor li s-a prezentat viata sexuala de catre parinti ca un pacat si ca un pericol de care trebuie sa se fereasca. Mai mult, chiar curiozitatea legata de propria sexualitate a fost sanctionata sau reprimata.

Aceste fete vor creste cu convingerea ca sexul este ceva devalorizant, un pacat, ceva amenintator sau rusinos.Experientele sexuale initiale neplacute sau dureroase pot fi, de asemenea, cauze ale vaginismului.

Femeile au diferite motive pentru a refuza penetrarea vaginala mer­gand de la inhibitii religioase la restrictii culturale, de la necunoasterea pro­priului corp la frica de pericole sexuale imaginare. De asemenea, experien­tele traumatice anterioare ca violul, abuzul sexual sau participarea la o astfel de situatie in calitate de martor, reprezinta un alt grup de cauze pentru vaginism.

Primul pas pentru orice femeie care se suspecteaza de vaginism este sa se programeze pentru o examinare pelvina completa pentru a exclude o cauza somatica.

Vaginismul este cel mai adesea conceptualizat ca o tulburare psihoso­matica, o manifestare fizica a unor probleme psihologice mai profunde.

Exista cateva teorii asupra cauzelor psihologice dar majoritatea lor se centreaza in jurul urmatoarelor trei aspecte:

Probleme de control in cadrul relatiei de cuplu

Traume sexuale anterioare

O asociere conditionanta de durere/frica cu penetrarea vaginala (o reactie fobica la ideea penetrarii).

Indiferent de cauza specifica, exista doua trasaturi caracteristice vagi­nismului: incapacitatea de a avea o penetrare vaginala si stresul emotional.

Severitatea vaginismului si formele de manifestare pot varia de la fe­meie la femeie, ceea ce explica diferentele in simptomatologie.

Tabelul

FORME DE MANIFESTARE IN VAGINISM

[fiabilitatea de a avea penetrare se poate manifesta in oricare sau in toate felurile de mai jos:

Inabilitatea de a folosi tampoane;

Inabilitatea de a suporta o examinare pelvina;

Inabilitatea de a-si introduce un deget sau un supozitor in vagin;

Inabilitatea de a avea un act sexual cu penetrare.

Stresul emotional asociat poate varia de la simpla neliniste care poate fi usor depasita prin asigurari si explicatii, pana la anxietate si atacuri de panica severe.

Stresul mai sever se manifesta prin reactii corporale ca refuzul de a fi atinsa, strangerea coapselor si incordarea picioarelor, transpiratii abundente, tahicardie, impingerea partenerului cand acesta incearca sa se apropie.

Vaginismul primar este diagnosticat la femeile care nu au mai avut o penetrare vaginala, in timp ce vaginismul secundar denota o penetrare vagi-nala anterioara reusita. Simptomele pot varia in severitate, pana cand femeia ajunge sa evite toate formele de intimitate si atingere sexuala. Adeseori, pacientele din aceasta categorie nu pot suporta examinarea ginecologica, au dificultati in folosirea tampoanelor si nu se prezinta la testarile Papanicolau.

Tabelul

Managementul dispareuniei si vaginismului presupune o serie de con­ditii dintre care mentionam:

Tratamentul cognitiv al dispareuniei

Educatie sexuala in cazul vaginismului

Controlul activitatii musculare vaginale

Autoexplorarea anatomiei sexuale

Antrenament de control al relaxarii

impartirea controlului cu partenerul

Intromisiunea penisului sub controlul femeii

Transferarea controlului intromisiunii partenerului

Explorarea fobiilor (daca sunt prezente)

Durata medie de tratament este de de sedinte dar daca sedintele nu sunt saptamanale, durata tratamentului se poate dubla.

Frecventa sedintelor de terapie variaza la una la patru ore pe saptama­na, in functie de nevoile individuale ale pacientelor. Intervalele dintre sedin­tele de tratament sunt necesare pentru a se obisnui si a integra schimbarile petrecute.

Cea mai importanta variabila in determinarea unui evolutii pozitive este totusi, suportul pe care il are femeia in timpul tratamentului pentru a se putea controla anxietatea produsa de momentul penetrarii.

Pacienta se afla in dilema de a urma un tratament care sa o faca sa accepte lucrul de care se teme cel mai mult, adica penetrarea.

in mod ideal aceasta anxietate trebuie abordata in timpul terapiei de cuplu pentru ca anxietatea sa nu conduca la intreruperea tratamentului sau la refuzul in continuare al femeii de a accepta posibilitatea penetratiei. Tratamentul curent se adreseaza cauzelor profunde ale vaginismului si includ:

o combinatie de terapie de cuplu

exercitii individuale de relaxare pentru femeie,

exercitii de cuplu orientate pe cresterea sensibilitatii,

Folosirea progresiva a unui dilatator de plastic sau a degetului care se insera intravaginal pentru a alungi progresiv deschiderea muschilor contractati.

Deoarece cauzele vaginismului sunt predominant psihologice, princi­piul abordarii terapeutice va viza relaxarea pacientei in vederea indepartarii anxietatii.

Rata de vindecare este de iar abordarea psihosomatica este cea care asigura acest succes terapeutic ridicat.

Dupa ce a fost vindecat vaginismul nu poate reveni, vindecarea fiind definitiva.