Structura și afirmarea personalitați umane

INTRODUCERE

Structura și afirmarea personalitați umane reprezinta un proces amplu , complex, cu numeroase determinari , in care sistemul aspirațional un loc central și dominant .Proprii tuturor oamenilor și grupurlor sociale , aspirațiile profesionale se manifesta la elevi ca dimensiuni ce organizeaza și structureaza personalitatea , dandu-i orientare și sens.

O importanta caracteristca este faptul ca locul de formare a modelelor legate de invațare, continuarea studiilor ,alegerea profesiei , este familia.In acest model vechi de cateva decenii , formarea modelului profesional de invațare , de piața a forței de munca a tinerilor are loc la varsta din clasele XII-a, cand profesia, meseria,instituția unde vor sa-și continue studiile pot fi alese , sau dupa caz sunt nuanțate cele alese anterior.

Aspirațiile profesionale dau deschidere personalitații spre viitor, in direcția afirmarii depline in viața sociala. Aspirațiile individului și colectivitaților sunt condiționate nivelul cultural al societații , de nivelul științei și tehnicii, de sistemul de educație și calitatea relațiilor interpersonal , dar și de valorile promovate de societate. Nu se poate trai fara o experiența a valorilor , fara a face apel la judecați de valoare , iar calitatea de "ființa valorizatoare" nu se poate realiza decit intr-un context social. Interiorizarea valorilor , sub influența educației și culturii se reflecta in sistemul aspirațional devenind aspirație- valori ale colectivitații umane și ale indivizilor.Adeziunea la valorile sociale inalte , autentice, depașirea conflictelor valorilce care apar in fața fiecarui tanar contribuie la inflorirea personalitații umane , la afirmarea și valorificarea acesteia, prin actvitate, in plan social.

La nivel macro și microsocial, spontan și conștient , personalitatea tanara in formare e supusa unei infuzii valorice și la intalnirea factorilor endogeni cu cei exogeni se constituie sistemul propriu de valori și de atitudini; de la o perioada de varsta la alta se produc nu numai mutații , acumulari dar și imbogațirea sistemului de valori și atitudini; iar odata cu evoluția de varsta a individului are loc o consolidare a nucleului sau valorico- atitudinal. Scopul lucrarii de fața este de a primi o imagine detaliata asupra grupului -ținta pentru ca rolul familiei in planificarea pe termen lung a carierei profesionale și educaționale este importanta și din punct de vedere al viitorului regiunii.

1. CONSIDERAȚII TEORETICE

Familia - definire generala

Existenta fiintei umane este caracterizata de sisteme de relatii si de forme de organizare determinate de tipuri si nivele ale comunitatilor umane si de stadiul, treapta de dezvoltare social economica.

Continuand din timpul stravechi familia este considerata rezultatul unei aliante intre doua sau mai multe persoane de sex diferit cu un anumit grad de legitimitate , alianta care a avut ca scop , sau doar ca rezultat procreereasi de aici perpetuarea prin noii nascuti a unei parti care intra in competenta comunitatii din care fac parte,neam,clan,etc.

Dintr-o perspectiva normativista (Strauss, 1949) intelegem familia ca un grup cu origine in casatorie dar care se caracterizeaza prin drepturi si obligati morale ,juridice,economico- sociale, drepturi care impun si interdictii atat in plan social , cat si in cel sexual.

Perspectiva juridica ne propune o definitie specifica- ''Familia este un grup de persoane in care exista drepturi si obligatii cu originea in acte juridice: casatoria, infierea, rudenia, sau in alte situatii asimilate relatiilor de familie , tutore , plasament familial, etc. In investigatiile asupra familiei in comunitate trebuie sa avem in vedere si legaturile de rudenie ale acesteia in sens patriliniar sau matriliniar. (Strauss, 1980 apud Batar 2003)

1.2.Tipologia familiilor

Pentru a facilita o cunoastere cit mai cuprinzazoare este necesara o impartire a familiilor dupa diverse criterii avand astfel o posibila imagine a distribuirii acestora in dinamica sociala.

Ca si intraga diversitate a modalitatilor de organizare conjugala putem analiza o tipologie destul de variata dupa aceeasi caracteristica a criteriilor.

Dupa tipul localitatii de referinta familiile se impart in: (Batar, 2003)

a. familii rurale - cele care recunosc domiciliul (locuinta stabila sau temporara)in mediul rural.

b. familii urbane - care au un domiciliu sau locuinta in localitati declarate orase.

Desi acest criteriu este destul de categoric pentru a identifica cateva situatii destul de imprecise - pot exista famili fara un domiciliu - fara a-si putea construi legitim o locuinta , adapostindu-se in diverse locuri care sa le protejeze fata de conditiile nefavorabile.

De asemenea familiile care nu au o locuinta stabila in oras sau sat mergand alternativ in functie de perioade , sezon, in care poata gasi anumite locuri de munca - familiile care practica transhumanta in functie de anotimp ele revendicandu-si o locuinta stabila. Un alt criteriu il constituie apartenenta rasiala, etnica, la care se raporteaza fiecare familie dar care datorita unor conditi specifice poate fi destul de eludat in cazul unor familii mixte in cazul raselor,etniilor tolerante.Sunt cazuri in care anumite etnii nu accepta mariajul mixt si deci nu recunosc casatoriile dintre membrii sai si alti parteneri sau admit doar casatorii ale fiilor sau ficelor fara a le accepta si invers.

La fel de discutabil este si criteriul religios - marile religii si institutiile specifice admitand casatoriile mixte dar in urma unor ceremonii, ritualuri premergatoare -botez,confirmare- dar si aici exista fie secte, fie culte care impun criterii religioase in realizarea unor cupluri conjugale mixte.

Dupa specificul ocupatiilor, al profesiilor, pe care fie ambii parteneri, fie unul care asigura veniturile o exercita ,au fost delimitate clar categorii de familii : de muncitori,de agricultori,de meseriasi de oieri, de olari, de mineri, de intelectuali,etc., care pot transmite sau nu copiilor aceste profesii.

Standardul de viata - conform unor stratificari in functie de resurse si venituri ofera conditii de a deosebi familii bogate cu un nivel de viata ridicat care le confera si un mod si stil de viata aparte,familii medii care apartin claselor mijlocii- care satisfac in mod decent din venituri si resurse provenite din munca propie.Trebuintele primare si secundare , satisfacute la un nivel scazut fata de asteptari sunt specifice familiilor sarace cu un nivel de viata scazut.

a). Promovand rolul structurii familiei putem considera doua tipuri fundamentale: (Batar, 2003)

- famili normale - cele constituite legitim au in componenta lor atat parinti cat si copii delimitati in doua sau mai multe generatii.

- familii anormale sau atipice ,sunt considerate cele care nu cuprind un element al acestei structuri parinti- copii, cele fara copii, fara un parinte( monoparentale) sau chiar fara ambii parinti cu sau fara bunici, copiii asigurand identitatea familiei ramase.

b). Acelasi criteriu al structurii pune in discutie doua tipuri de familii in functie de numarul de membri ca si numarul de generatii din care este alcatuita formand familii extinse si familii nucleare.

Functiile familiilor

Ca orice forma de organizare sociala si familia isi asuma o serie de activitati , de atributii prin care isi asigura conditiile de existenta si exercita anumite atracti asupra sa ca model legitim constituite aliantelor dintre fiintele umane prin care acestea iti pot proiecta reproductia sociala.

In functie de perspectivele din care care a fost investigata ca si de modul in care a fost abordata, familia , putem subscrie mai multe modalitati de analiza a functiilor acesteia.

In contextul monografiilor efectuate de catre Scoala sociologica de la Bucuresti (Gusti, 1935) se delimiteaza functiile famiiei in:

a). interne, din care identificam: biologice si sanitare,economice , de consum si producere, de solidaritate intre membrii componenti, pedagogica si de formare morala a descendentilor,

b).externe care cuprind : manifestarea si realizarea dimensiunilor potentialului familei in contextul societatii, de socializareprimara, de constientizare de sine ca institutie sociala, in contextul in titutilor sociale, de a asigura forta de munca pentru societate.

Fara sa pretind o tratare absoluta propun urmatoarele functii specifice familiei: (Dragan, 1997)

- de socializare;

- de control;

- economica ;

- de reproducere;

- sexuala.

Considerand ca nu sunt indreptatit sa le iearhizam decat temporar sau preferential din perspectiva membrilor familiei.

- Functia de socializare a familiei se realizeaza atat prin familie si pentru a se asigura comportamentul asteptat in familie, cat si prin aceeasi familie dar pentru a se forma si exterioriza comportamentul specific comunitatii din care face parte familia.

Denumirea omului ca fiinta sociala este posibila ca urmare a desfasurarii procesului de socializare prin care individul uman odata cu primele contacte cu celelalte fiinte umane identifica , cunoaste , invata, adopta si exteriorizeaza tipuri de actiuni , norme , obiceiuri, traditii, modele comportamentale specifice societatii in care patrunde.

Se cunosc cazurile de copii care din diferie accidente au fost lasati sa fie crescuti in mijlocul naturii de maimute si lupi si care au cunoscut o evolutie o evolutie strict specifica grupului de vietuitoare in care s-au format, fara a fi posibila o reeducare umana , drumul spre o existenta umana fiind compromis.

Putem de la inceput sa punem in discutie caracterul obiectiv al socializarii , omul traind de la inceput intr-o societate nu isi permite sa-si aleaga ce sa invete si sa adopte din comportamentul social al acesteia ci este determinat sa preia si sa exteriorizeze acele manifetari pe care societatea le asteapta si le accepta din partea tuturor indivizilor.

Acelasi proces de socializare poate fi explicat si pornind de la societate la individ - societatea urmand sa-si formeze elemente - fiinte sociale care sa se conformeze asteptarilor si sa-i satisfaca proiectiile prin comportamentele concrete.Pentru aceasta propune, transmite, impune membrilor sai forme de activitate , modele comportamentale , norme, forme de organizare, valori, obiceiuri,traditii care sunt cunoscute, invatate si adoptate de catre membrii componenti pe ntru a-si facilita integrarea sociala. Din societate individul invata primele elemente prin care isi asigura existenta , cum sa vorbeasca , cum sa se imbrace si sa manance, forme de participare sociala , jocuri, obiceiuri, forme de activitate economica ca si de conducere.Prin acestea fiinta umana se apropie de sociotipul care determina atat comportamentul grupurilor cat si pe cel al personalitatii fiecaruia.

Societatea nu transmite si nu impune doar norme sau modele de conduita pe care le vrea ca etaloane , standarde ale exprimarii cotidiene ale membrilor sai ci si nivele de performanta pe

care le asteapta din partea acestora si pe care le evalueaza in functie atat de proiectiile si asteptarile proprii cat si disponibiliutatiile fiecarei persoane.

Toate cele expuse ne pot face sa acceptam ca functia de socializare a familiei se realizeaza in doua directii: ( Cosmovici, 1996)

a).Socializarea membrilor cuplului conjugal presupunand cunoasterea ,invatarea, adoptarea si internalizarea de catre acestia a acelor modele comportamentale specifice mediului familial adecvat , asteptarile fiecaruia dintre ei pentru celalalt ca si asteptarile sociale pentru ambii.

b).Socializarea copiilor care consta in invatarea si adoptarea de catre ei a acelor roluri specifice familiei dar si a unora care in perioade ulterioare vor fi exteriorizate in societate. Socializarea copiilor are caracterul unei socializari primare si anticipative prin care copilul invata in primul rand in familie tot ceea ce il poate forma ca fiinta umana incat sa fie recunoscut si in familie si in socieate dupa ce a dobandit trasaturile respective.

Discutand despre modelele de socializare distingem patru modele in functie de rigiditatea si specificul normelor acceptate de catre familie. (Predescu, 1986)

1.Socializarea in familia rigida , strict normativa constienta- este specifica unui comportament bine structurat, determinat de familie. Sistemul de norme bine stabilit , are referire stricta, accentul cazand pe controlul permanent .Autonomia si independenta copiilor este cat se poate de limitata.

2. Familia cu o socializare strict negativa- acest tip promoveaza in mod permanent modele, tipuri de activitate , norme, principii contrar asteptariilor sociale, care nu sunt acceptate de catre comunitatea dominanta. Copiii sunt invatati de mici sa-si rezolve problemele prin actiuni delicvente , deviante, incepand prin limbajul utilizat , apoi oferind exemple si propunandu-i comportamente deviante.

3.Familia cu socializare libertina - aceasta orientare se bazeaza pe dorinta de a oferi copiilor elemente care sa le asigure satisfactia trebuintelor primare.In acest caz lipseste controlul normelor propuse de familii care sunt cele mai permisive.

4. Familii cu socializare optima - copii sunt invatati de mici cu un anumit sistem de norme , specifice societatii.In cadrul acestui tip de socializare putem sustine ca performantele sunt optime avand in vedere resursele si intelegerea din familie , a copiilor si a parintilor pe de alta parte. (Batar, 2003)

- Functia economica - se exercita prin complexul de activitati prin care familia isi produce , procura si consuma bunurile pentru a-si satisface trebuintele specifice.

Cele doua dimensiuni evolueaza in concordanta cu disponibilitatile si cu aspiratiile membrilor familiei si se exteriorizeaza prin activitati in interiorul familiei cat si in exterior.In interiorul familiei pot fi produse bunuri prin activitati specifice unei gospodari care fie sunt consumate in mod direct fie pot fi vindute sau schimbate pentru a se procura altele pe care nu le pot obtine.De multe ori pentru a satisface multumitor diverse placei , pretentii dar si nevoi distincte sunt identificate activitati legitime si legale ca si unele ilegitime si chiar ilegale.

La fel de semnificative in exercitarea acestei functii sunt obiceiurile , traditiile ca si sistemul de elaborare si standardizare a normelor sociale care permit dar si impun anumite activitati in urma caroa se pot obtine anumite produse.Aceasta functie economica nu constitue doar dimensiunea functionala prin care sunt obtinute si consumate bunuri, prin ea se initiaza si accentueaza diviziunea rolurilor - muncii in familie- incepind cu diviziunea dintre soti pe grupuri si conducand spre diviziunea intergenerationala.

Putem spune de asemenea ca prin asemenea functii familia poate dobandi, cucerii o anumita pozitie in ierarhia sociala , un anumit prestigiu atat prin veniturile si starea materiala realizata cat si prin statusul profesional si ocupational al membrilor sai.

O problema deosebita apare in modul unor familii cu situatie economica dificila - dar si pentru unele cu tendinte de acumulare - familii care implica atat parintii cat si copii in mod dominant in exercitarea unor atributii specifice acestei functii.

Spre deosebire de celelalte functii care din punct de vedere temporal pot avea un caracter optional , functia economica este obligatorie , familia avand nevoie pemanent de resurse prin care sa-si asigure satisfacerea trebuintelor.

- Functia de control - controlul in familie presupune ansamblul de relatii concretizate in mijloace si mecanisme prin care:

a). sunt provocate si impuse membrilor componenti retineri si constrangeri in scopul respectarii normelor, modelelor comportamentale ca si al valorilor la care a aderat familia in cadrul comunitatii,

b). sunt permise, initiate anumite actiuni prin care se urmareste obtinerea unor performante sau atingerea scopurilor specifice .

Familia ca orice grup socio-uman poate eluda propriul model de a fi, de a se manifesta , dar pentru ca aceasta sa fie recunoscuta trebuie sa se impuna si sa ramana constanta.

Ca orice institutie sociala si familia este dispusa sa-si promoveze un sistem de analiza si evaluare a activitatilor dupa care restrictioneaza unele sau le promoveze pe altele.

Personalitatile fiecarui membru al familiei presupune disponibilitati , aspiratii, pretentii, evaluari individuale care nu pot fi corelate cu -intrgul familiei- decat in contextul unor aprecieri, aprobari,delimitari si in situatii limita interdicti.

Prin functia de control a familiei putem vedea ca se vizeaza:

- analiza , evaluarea comportamentelor familiei,

- limitarea, respingerea si sanctionarea unor manifestari neacceptate atat in interior cat si in exteriorul familiei,

- promovarea, extinderea si recompensarea acelor conduite care satisfac asteptarile , conduc spre obiective, proiecte spre aspiratii,

- Funcția sexuala, presupune satisfacerea trebuințelor sexuale prin intreținerea raporturilor sexuale intre cei doi soți in funcție de așteptari și disponibilitați.Stari de nemulțumiri materiale de nesatisfacții ocupaționale , profesionale creaza stresul pe care il reclama toata lumea și care poate diminua participarea individului la aproape toate situațile relaționale.

- Funcția de procreere,consta in materializarea capacitaților cuplului conjugal de a da naștere copiilor prin reproducerea naturala ca urmare a desfașurarii actelor sexuale.Aceasta funcție este esența reproducției sociale a familiei- fara noi nascuți propri ai familiei contribuie doar prin adopțiela reluarea și dezvoltarea unor condiții sociale in cadrul comunitații.

4. PROFESIA

Pozitia profesionala a individului in societatea deriva din fiintarea sa in diferite retele.

Pe masura evolutiei societatii si a diviziunii muncii ,activitate umana s-a profesionalizat.

Societatea moderna a impus, ca activitate recunoscuta social,profesia.Aceasta este ansamblul de cunostinte teoretice si deprinderi practice dobandite de o persoana prin pregatire si se exercita prin mesrie sau prin specialitatea insusita.Rezulta ca profesia este o activitate sociala practicta in temeiul unei pregatiri si calificari profesionale ,concretizata intr-un document (diploma sau calificat) (Schifirnet, 2004).

Continutul profesiei , cerintele practicarii ei , beneficiile sunt expuse in profesiograma.In economia romaneasca peste 95% din activitatile de munca cer o calificare. Activitatile de manipulare a produselor ,incarcare, descarcare, transport manual nu impun o calificare anume.

Recesamintul populatiei din romania inregistreaza date despre profesie , structurate in patru nivele de pregatire: (Chelcea, 1996)

Muncitori calificati prin licee de specialitate ,scoli profesionale ,ucenicie ,cursuri de calificare la locul de munca,practica,

Maistri

Absolventi de scoli postliceale

Absolventi de invatamant superior

Pentru ca oamenii ocupa o diversitate de pozitii profesionale se cuvine sa facem diferenta intre profesie, ocupatie, grup profesional.

Ocupatia este tipul de activitate sociala desfasurata intr-o unitate economica sau sociala si care aduce un venit -in bani sau in natura unei persoane - constituindu-se in sursa de existenta.Ocupatia reprezinta munca efectuata in schimbul unui salariu. Cind vorbim de ocupatie , vorbim de persoane active care exercita o activitate recunoscuta si recompensata social ca utila pentru sine si societate.Ocupatia unei peroane poate fi functia sau meseria exercitata.Functia este activitatea unei persoane , derivata din ierarhia functionala de conducere sau executie.Dupa cum spune Giddens cu toti depindem unii de altii pentru a ne castiga existenta ceea ce inseamna ca orice ocupatie raspunde unor necesitati sociale (Schifirnet, 2004).

Meseria este un complex de cunostinte obtinute prin scolarizare si prin practica, in virtutea carora o persoana poate executa operatii de transformare a obiectelor muncii , sau pentru prestare de serviciu.

Profesia este specialitatea (calificarea ) obtinuta prin studii ,iar ocupatia este specialitatea (calificarea) exercitata efectiv la locul de munca. (Modrea, 1996)

Cariera este succesiunea de profesii, indeletniciri si pozitii pe care le are o persoana in decursul perioadei active de viata, inclusiv functiile pre-vocationale (cum sunt cele de elevi care se pregatesc pentru viata activa) si post- vocationale (pensionarii care pot avea rol de suplinitori ,colaboratori,etc.) (Schifirnet, 2004).

Diviziunea muncii este reflexul societatii .Profesiile s-au constituit si ca grupari sociale distincte , cu traditii, cutume,au generat practici specifice si s-au diferentiat intre ele nu numai prin continutul activitatii ci si prin locul ocupat in ierarhiile si sociale, de aici chestiunea prestigiului .Diviziunea muncii inseamna inpartirea ei in diferite ocupatii ce functioneaza numai in baza unei specializari.

Diviziunea muncii are o dimensiune orizontala - separarea sarcinilor specializate pe domenii , și una verticala , care fiinteaza ca urmare a ierarhiilor agentilor procesului productiv, iar in acest fel se separa actul de conducere de actul de executie.

O cunoastere economica stimuleaza o specializare mai mare chiar daca marimea pietei este neimportanta.Specializarea incurajeaza progresul economic .Progresul continnu al veniturilor individuale nu ar fi posibil fara o specializare crescuta si o diviziune a muncii mai mare care insoteste cresterea economica (Schifirnet, 2004).

Functiile generale ale profesiilor sunt:

- satisfacerea necesitatilor umane si sociale,

- realizarea solidaritatii umane,

- instrument de realizare a diviziunii muncii

Functiile profesiei in raport cu individul sunt:

- sursa de venit,

- mijloc de realizare si satisfactie umana,

- sursa de prestigiu social,

- cadru de socializare prin munca,

- cadru de generare a unor modele de viata,

- sursa de geneare a unui stil de viata si a unei identitati personale,

- cale de emancipare umana(Schifirnet, 2004).

1.5.Sistemul aspirational-factor de organizare și structurare a personalitatii

Conceptul de aspiratie, cu radacini adanci in cultura, e circumscris problematicii omului, "conditiei umane" și reflecta efortul diferitelor sisteme filozofice de a explica "existenta umana" și de a propune un tip "ideal" de personalitate.

Studiul aspiratiilor releva doua caracteristici fundamentale:

caracterul social-istoric: fiecare etapa de dezvoltare socio-istorica genereaza si afirma structuri aspiritionale proprii. Chiar aspiratiile cu caracter de universalitate (pace, libertate, prietenie, afirmare prin munca, dragoste, etc.) isi schimba continutul si intensitatea datorita transformarilor sociale, deoarece "nimic nu exista in psihologia umana care sa nu fie influentat si conditionat social, nimic nu exista in societate care sa nu aiba corespondente, componente și implicatii psihologice"(Golu,1972)

caracterul dinamic: determinate de intregul mecanism social, in general, de tipul dominant de activitate, in special, aspiratiile se refera la viata concreta a individului si a colectivitatii umane.

Prin mecanisme de asimilare (interiorizare), aspiratiile sociale se releva tanarului ca aspiratii personale; in derularea vietii a unui individ, aspiratiile se prezinta ca modele, scopuri, nazuinte, asteptari, teluri, idealuri raportandu-se permanent la "planul vietii", angajandu-l plenar in realizarea lor.

Din perspectivele persoanei, aspiratiile sunt fenomene psihologice care raaspund unor dorinte orientate spre anumite, determinate de o motivatie proiectiva, de conditiile concrete de viata,

de instructie si educatie, de trasaturile de personalitate, de constitutia bio-psihica, dar avand si o determinare psihosociala: istoria concreta a grupurilor din care face parte individual,aspiratiile acestora, aspiratiile poporului in care traieste, aspiratiile umanitatii.Psihologia studiaza aspiratiile ca factori motivationali ce confera dinamica personalitatii.

H.S.Sullivan concepe personalitatea ca rezultat al relatiilor interpersonale; ea nu se poate manifesta decat in actiune si in relatii cu ceilalti. Construita din dinamisme, personificari, procese cognitive personalitate se angajeaza in actiune pe un continuum: relaxare absoluta (euforie) - tensiune absoluta (anxietate externa). Din perspectiva sociala, personalitatea vizeaza activitatea, actiunea in raport cu ceilalti, implicit comportamente diferentiate in raport de complexul situational real, de moment, de experienta fiecarui individ; in acest context, "sistemul de sine", (self - system) este raspunzator de nivelul la care se dezvolta persoana, de posibilitatile ei de racordare la realitate, la realitatea sociala, in mod deosebit.

Din perspectiva bio-sociala, (Murphy, 1940) se releva dificultatile mari de analiza a motivatiei proiective a personalitatii. Eul are probleme de prestigiu, de securitate si deagoste, astfel incat viata este in mare masura efortul de a pastra un autoportret. Aspectul major al conflicetelor se refera la dificultatea de a mentine o imagine dezirabila a persoanei impotriva presiunilor de tot felul la dificultatea de a decide intre doua imagini.(Predescu, 1986)

Psihologia moderna considera personalitatea ca o structura dinamica, deschisa, activa in care motivatia joaca un rol important. Cercetarile de pana acum evidentiaza rolul hotarator al "motivatiei de crestere": trebuinta de performanta, de afirmare sociala, de valorizare, sunt determinate pentru orintarea, structurarea si dinamica personalitatii.

Dinamica personalitatii se releva in comportamentul individului, compotament dirijat de aspirtie si ideal, de proiect si de efortul depus pentru realizarea lui. Asa cum arata autorul (Kelly, 1955 )"proiectele unei persoane sunt canalizate, din punct de vedere psihologic, de felul in care ea anticipeaza evenimentele ". Proiectul are sens numai daca se raporteaza la modalitati noi de integrare, la viitoare acorduri ale Eului cu lumea, exprimand in acest fel, atitudini prezente dar si viitoare.

Aspiratiile si idealurile, intemeiate pe proiect, dau deschidere personalitatii umane spre viitor. Asa se explica de ce aspectele dinamice si de cristalizare a aspiratiilor, desi insotesc viata individului se evidentiaza mai ales la varstele tinere.Ele sunt pregatite de intreaga dezvoltare a pesoanei, astfel incat, prin raportarea la trecutul si prezentul acesteia isi pregatesc viitorul.(Kelly,1955)

Din perspective ontologica, omul, avand capacitatea de a-si proiecta viitorul, de fapt, se proiecteza pe sine. Asa cum spune autorul ( Lyotard, 1990) "eu nu sunt un obiect, ci un proiect; eu nu sunt numai ceea ce sunt dar inca ceea ce trebuie sa fiu, ceea ce vreau sa fi fost si sa devin". Astfel proiectul de intemeiaza pe un anumit ideal social, in imprejurari socio-culturale date, cadru in care persoana isi proiecteaza scopurile, dar si mijloacele concrete de ralizare. Contextul social determina orientarea, continutul si intensitatea aspiratiilor datorita unor " presiuni sociale". Trebuinta de performanta, de autodepasire, de perfectionare continua, "aspiratia spre competenta" ( Bruner, 1999) explica acest fapt. De asemenea, factorii sociali ca: obiceiurile, traditiile, moravurile, organizarea sociala, valorile ( stiintifice, artistice, culturale, morale), idealurile colectivitatiilor au o influenta foarte puternica asupra procesului de constituire a aspiratiilor. Ca elemente de proiectie a pesonalitatii, aspiratiile se raporteaza la un anumit mod de viata (dorit) si depend si de un anumit nivel de viata; fundamentala e raportarea individului la valorile promovate de societate ( calse sociale, grupuri, familie ) si la ierarhia acestor valori.(Andrei,1945)

Elaborarea proiectului are ca fundament imaginea de sine cu referire speciala la atitudinea fata de sine (self ). Prin mecanismele autocunosterii, autoevaluarii, prin autovalidare se instaleaza stari psihologice complexe ca: autoacceptarea, autopretuirea, sentimental de satisfactie, optimismul. Actualizarea posibilitatilor de care poate fi constienta persoana ii determina comportamentul de o asemenea maniera, incat sa nu se infirme parerea despre sine. Nivelul posibilitatilor ( inteligentei, aptitudinilor, etc.) si nivelul de motivare psiho-sociala sunt cele douamari coordinate ale planului de viata; individual mizeaza mai ales pe potentialitatile sale care pot sau nu sa se releve in viitoarea desfasurare a vietii lui concrete.

Astfel, ansamblul aspirational devine central pentru studiul motivatiei psiho-sociale si pentru manifestari comportamentale.

Parte integranta a sistemului motivational aspiratiile organizandu-se la randul lor in structuri care au o geneza, dinamica si particularitati specifice de exprimare in sfera comportamentului, devin indicatori sufficient de stabili, care pot descrie o personalitate, avand totodata o anumita valoare predictiva. Comportamentul, adecvat sau nu la situatiile in care poate fi plasata o persoana la un moment dat, exprima de fapt, trasaturile de personalitate si se apreciaza in functie de exigentele, normale si valorile sociale.

In fixarea aspiratiilor, individual are tendinta de a-si mentine valoarea sociala a Eului, consideratia propriei personae. In acest caz, satuturile si rolurile sociale (prezente si proiectate) sunt determinate.

Ca elemente proiective si prospective, aspiratiile nu pot fi judecate decat raportandu-le la personalitate, cu tot ce are ea specific uman, reluandu-se in efortul de ridicare a Eului, de actualizare a potentialitatilor in plan social.

Conform definitiei propusa de autor (Neveanu, 2001) ca "aspiratie-nazuinta, structura motivational-finalista, tendinta constinetizata cu o cota valorica crescuta de performanta si autorelizare, angajare afectiv-voluntara focalizata valoric, prezentand aspect de proiectare ideala" ce exprima intreaga personalitate a individului, asa cum s-a format in societate.

Intr-o activitate determinata, nivelul rezultatelor pe care subiectul il vizeaza si crede ca-l va atinge, spre care tinde ( care e dorit) constutuie nivelul sau de aspiratie.

F.Robaye reuseste sa evindentieze, in plan experimental, doua niveluri de proiectare a personalitatii. Autorul diferentiaza nivelul de aspiratie - ca fiind: " nivelul de desavarsire pe care subiectul spera sa-l atinga intr-o perspectiva mai mult sau mai putin apropiata, in domenii care angajeaza intreaga sa viata " - de nivelul de expectatie semnificand " gradul de success pe care ii este individul se asteapta sa-l obtina intr-o sarcina definita care ii este imediat prezentata".(Predescu,1986)

Prin proiectarea intr-un viitor ipotetic, aspiratia tine de eul ideal. Se face deosebirea intre trebuinte-necesitati ce vizeaza refacerea echilibrului si trebuinte aspiratii ce implica atractia spre scopuri ce depasesc conditiile la care a ajuns subiectul si reprezinta tendintele spre ceva ideal. Aspiratia este un ansamblu de forte sau tendinte ce izvorasc din motivatia de crestere (Maslow,1970) Aspiratia reuneste motivul cu scopul, este dupa Chombart de Lauwe "dorinta activata de imagini, modele care sunt implicate intr-o cultura si contribuie la continua ei innoire"(Chombart 1982) Aspiratia exercita presiuni asupra deciziilor si permit o schimbare de stare, generatoare de progress, autorizeaza subiectul sa se situeze pe o pozitie superioara intr-o scara verticala de valori (Bize, 2008). Chombart de Lauwe constata ca in epoca noastra aspiratiile evolueaza in mass-media. Factorul global al transformarii revolutionare a socitatii influenteaza decisive ascensiunea aspiratiilor. Se detaseaza un aspect sociologic si altul psihologic al aspiratiilor. Evoluand in raport cu varsta si cu situatiile cunosc o dinamica deosebit de complexa, in care un rol important revine cunoasterii de sine, estimarii posibilitatilor de realitazare, experientei acumulate si modelelor adoptate.

1.5.1.Aspirație si educatie

Privind relatia dintre aspiratie si educatie, trebuie sa tinem cont ca ea se refera , pe de o parte, la obiectivele si eficienta muncii instructive-educative, iar pe de alta parte la individ, care trebuie sa opteze intre limitele angajarii sau alienarii. Din acest motiv, aspiratiile constituie un factor de presiune asupra ofertei de educatie; manifestandu-se ca un domeniu bipolar, sistemul de invatamant trebuie sa raspunda atat cerintelor sociale ( prezente si viitoare ), cat si aspiratiilor relevate de reprezentarile si imaginile indivizilor, exprimate prin cererile de educatie. Relatia oferta-cerere de educatie este o problema cheie pentru fiecare individ, in "perspectiva temporala" pentru ca vizeaza dezvoltarea personala, imaginea de sine, statuturile si rolurile viitoare, astfel incat, adolescentii consacra viitorului lor eforturile de gandire, de analiza si evaluare a posibilitatilor si probabilitatilor raportate la aspiratiile personale si cerintele sociale.

Aparitia, mentionarea, educarea si relizarea aspiratiilor corespunzatoare posibilitatilor reale, aptitudinilor, sistemului atitudinal-valoric si mai ales, potentialitatilor invidului, corespondenta lor cu dezideratele sociale constituie directii pentru intreaga munca educativa.

Modalitatile de interventie educativa trebuie sa se refere la posibilitatile educatiei in general, dar si la actiuni specifice, pentru consolodarea sistemului aspirational al tinerilor si pentru corectarea acestuia in situatii ce contrazic realitatea data. (Faure, 2003 ) Autorul considera ca educatia trebuie sa ajute sa treaca de le "autodidaxia asistata" la formarea "aspiratiei la autodidaxie " in ideea ca omul este nevoit sa invete toata viata. Problematica educatiei permanente justifica aceasta orientare.

O.Badina priveste autoeducatia ca pe o corelare adecvata a raportului aspiratii-necesitati sociale. Intre nivelul aspiratiilor pe care si le fixeaza tanarul si conditiile concrete de realizare a acestor aspiratii poate exista un anumit dezacord. Nivelul de aspiratii, dorintele individului depasesc de cele mai multe ori posibiltatile concrete de infaptuire a acestora.

Una din misiunile autoeducatiei este si va fi in viitor - mai ales in conditiile cresterii posibilitatilor materiale si spirituale ale individului - mentinerea acestui echilibru la un nivel optim la care aspiratiile prea inalte sa nu devina factori dezadaptativi, iar atunci cand acestea sunt prea coborate sa nu determine automultumire si apatie ( aspiratiile prea ridicate duc la frustari, esec, neadaptare, iar cele prea scazute si prea putin diversificate duc la subdezvlotare).

Sunt situatii in care apar contradictii intre necesitatile obiective ale dezvoltarii social-economice dintr-o etapa istorica data si structurile comportamentale si aspirationale ale tinerilor. Noutatea, conservatorismul, traditiile, prejudecatiile cu privire la valorile sociale, culturale, morale, etc. dinamica si statutul profesiunilor, transformarile sociale in ansamblul lor, ritmul dezvoltarii social-economice, nivelul de viata se pot constitui in factori ce distorsioneaza procesul de acordare a aspiratiilor la realitati sociale care se releva individului. Perceptia pe care tinerii de azi o au despre ei insisi si despre viitorul lor poate avea incidente serioase asupra perspectivelor tuturor colectivitatilor umane. Democratizarea invatamantului, cererea crescuta de educatie, prelungirea studiilor scolare, progresul tehnic si stiintific, urbanizarea, etc., supun reevaluari de fond in sistemul aspirational.

Astazi se remarca ca "aspiratia generala a parintilor este de a dori pentru copii lor o educatie superioara celei pe care au primit-o ei" sau asa cum remarca H. Salvat " aspiratiile sociale ale parintilor pentru copii sunt pozitive". (Allport, 1981)

Prin educatie trebuie sa se cultive in randul tinerilor aspiratii si interese reliste, care sa se inscrie in directia intereselor si aspiratiilor colectivitatii in care traiesc si invata, relizandu-se, in acest fel, valorificarea si valorizarea individului, afirmarea plenara a personalitatii sale.

Activitatea educativa, cu larga dechidere spre viitor, poate fi privita ca o actiune profound umanista numai daca valorifica potentialitatile individului, daca ii deschide perspective reale de valorizare sociala, prin actele de creatie, daca, implicit, se intemeiaza pe aspiratie.

Aspiratia profesionala

Cand un subiect indeplineste o sarcina, oricare ar fi ea, poate avea un sentiment de reusita sau nereusita, conduitele sale fiind afectate ulterior de acest lucru. Sentimentul respectiv pare sa rezulte din compararea informatiei actuale, rezultatul obtinut, cu informatia anterioara, aici "aspiratiei".

Conceptul de "aspiratie" are radacini adanci in cultura si reflecta efortul diferitelor sisteme filosofice de a explica "esenta umana" si de a propune un tip "ideal" de personalitate.

Problematica aspiratiilor debuteaza cu cercetarile echipei conduse de Kurt Lewin. Definirea conceptului s-a realizat, de la inceput prin raportarea la scopuri si sarcini. Astfel, nivelul rezultatelor pe care subiectul il vizeaza si crede ca il va atinge, spre care tinde si care este dorit constituie nivelul sau de aspiratie.

Prima definitie este data de autor (Hoppe 1930), aratand ca nivelul de aspiratie priveste scopurile, asteptarile, revendicarile unei personae privind comportarea sa pentru o sarcina viitoare data. Termenul a fost introdus in acelasi an de catre autor (Dembo, 2007) si semnifica nivelurile pe care subiectii sperau sa le atinga in executarea unei activitati specifice si standardizare. Studiul lui F.Hoppe a evidentiat diferente individuale si strategii in fixarea nivelului de aspiratie . (Frank ,1935) propune o definitie operationala: "nivelul de aspiratie este nivelul performantelor viitoare, intr-o activitate familiara, pe care individual in mod explicit considera ca o va realiza, cunoscand nivelul performantelor anterioare in aceeasi activitate".

O largire a nivelului de aspiratie intalnim la (Robayene 1957), care raporteaza nivelul de aspiratie nu atat la sarcina particulara pe care subiectul o are de indeplinit la un moment dat

ci la intreaga sa activitate. Autorul diferentiaza nivelul de aspiratie "nivelul de desavarsire pe care subiectul spera sa-l atinga intr-o perspectiva mai mult sau mai putin apropiata, in domenii care angajeaza intreaga viata" de nivelul de expectatie "gradul de success pe care individual se asteapta sa-l obtina intr-o sarcina diferita care ii este imediat prezentata".

Din perspectiva actiunilor umane, scopurile omului vizeaza anumite rezultate, care ii confirma sau nu capacitatile. Cercetarile au pus in evidenta diferente specifice in ceea ce priveste campul de afirmare al afirmatiilor, deoarece aspiratia este implicata peste tot unde este vorba de viitorul professional al omului de "miscarea" sau in sistemul sarcinilor, functiilor si posibilitatilor sociale.

In sens larg termenul de aspiratie se foloseste pentru a descrie telurile sau sperantele individului. Experienta din trecut poate determina preocuparea lui ca probabilitate a succesului. In ultimii ani atentia s-a concentrate si asupra testelor de nivel de aspiratii ca indici de ajustare a peronalitatii. S-a constatat ca indivizii anxiosi si deprimati au nivel de aspiratie neobisnuit de ridicat.

Aspiratie este un ansamblu de forte sau tendinte ce izvorasc din motivatia de crestere , (Maslow,1970) si exercita asupra deciziilor permitand o schimbare de stare, generatoare de progress autorizand subiectul sa se situeze pe o pozitie superioara intr-o scara verticala de valori (Bize, 2007). In legatura cu aceasta ierarhie de valori se defineste nivelul de aspiratie.

Aspiratia profesionala, cum este si firesc, a fost amplu studiata deoarece are o importanta particulara in procesul de formare profesionala a uni tanar, in procesul de formare profesionala. Validarea aspiratiilor profesionale, la orice nivel de calificare, se obiectiveaza in actele de creatie. Actele creatoare valideaza vocatia unui individ, il valideaza ca pe personalitate, "intr-un fel il vectorizeaza" (Devillon, 1973). Vocatia angajeaza personalitatea spre un anumit domeniu in care persoana se va afirma plenar si isi va indeplini aspiratiile.(Devillon,1973)

Cercetarile au evidentiat diferente specifice in ce priveste campul de exprimare a aspiratiilor. Se vorbeste astfel, despre aspiratii profesionale, politice, stiintifice, morale, estetice, in planul relatiilor interpersonale, al vietii de relatie, deoarece "aspiratia e implicata

peste tot unde e vorba de viitorul professional al omului, de - miscarea - sa in sistemul sarcinilor, functiilor si posibilitatilor sociale, de desfasurarea ascendenta a -biografiei- sale ocupationale, morale si sociale.

Aspiratiile profesionale au fost amplu studiate, deoarece sunt dominante in sistemul aspirational ca intreg si au o importanta particulara in procesul de formare profesionala a unui tanar, in activitatea profesionala propriu-zisa.

Validarea aspiratiilor profesionale, la orice nivel de calificare, se obiectivizeaza in actele de creatie. Se explica astfel, de ce creativitatea se instituie ca o trasatura fundamentala a personalitatii umane; actele creatoare valideaza vocatia unui individ, il valideaza ca pe o personalitate "intr-un fel vectorizata.( Devillon ,1973). Vocatia angajeaza personalitatea spre un domeniu in care persoana se va afirma plenar si va implini aspiratiile.

Ca fenomene specifice de proiectare a dorintelor, de realizare profesionala a unui individ in plan social, aspiratiile releva maturitatea persoanei in a-si asuma sarcini si responsabilitati fata de viata.

Definite de A.Chircev ca "ansamblul de tendinte introgene socializate, care impulsioneaza subiectul spre realizarea modelului ales" aspiratiile profesionale se reflecta si se intemeiaza pe sudiul atent al diferitelor aspecte care conduc la integrarea sociala adecvata prin profesiune. Probleme ca: statutul social al profesiunii, nivel de pregatire profesionala, criteriile de seceltie si promovare, condtiile concrete de munca, etc. sunt factori importanti deoarece aspiratiile profesionale sunt legate de diverse variabile economice, culturale si sociale.

Interesul, competenta, randamentul - factori ce exprima implicarii persoanei in activitate - instaleaza sentimente de satisfactie-insatisfactie profesionala. Aceste trairi valideaza sau nu aspiratiile profesionale, investitia de inteligenta si pasiune, obiectivandu-se in nivelul de integrare profesionala. Din acest motiv, succesul sau esecul professional se refera la adecvarea aspiratiilor, la posibiltati si potentialitati, exprima evolutia reala a individului, si, la un anumit nivel "consistenta interna", echilibrul personalitatii.

Succesul prefesional e conditionat de :

adecvarea capacitatilor, aspiratiilor, atitudinilor si aptitudinilor persoanei cu prefesiunea aleasa.

accesibiltatea sistemului de recrutare, selectie, pregatire (formare) si perfectionare profesionala.

ambianta muncii (relatiile interpersonale, nivelul cooperarii in munca).

conditiile concrete in care se desfasoara munca.

Succesul professional, ca indicator de integrare profesionala, considerat ca un rezultat al raportului dintre nivelul aspiratiilor si nivelul performantelor, poate fi privit ca un indice de adecvare a omului la conditia sa (homo faber).

Consider ca procesul de integrare sociala prin profesiune nu se instituie ca problema o data cu plasarea unei personae la un anumit loc de munca, ci incepe cu preocuparile explicite ale unui om pentru viitorul sau professional (inainte de actul optiunii profesionale) putem explica anumite atitudini negative fata de munca ale unor tineri, refuzul de a opta pentru o profesiune ( dar nu si pentru anumite tipuri de activitati sau ocupatii), amanarea optiunii, "lipsa" de ideal, atitudinile refractare fata de munca, de lumea profesiunilor.

Unele dorinte, aspiratii (profesionale, mai ales) ale tinerilor sunt reliste, altele necesita o sustinuta munca de consolidare, carectare, canalizare in directia implinirii personalitatii, a afirmarii acesteia in viata sociala. Realizarea aspiratiilor genereaza sentimente de multumire, de satisfactie, de incredere in fortele proprii, instaureaza otpimismul; nerealizarea lor constituie o sursa de nemultumiri, de dezadaptare la conditiile concrete de viata, mergand pana la alienarea individului. Esecul scolar, o pregatire scolara sau profesionala deficitara, o orientare scolara sau pregatire gresita, lipsa unor capacitati sau aptitudini, competitia, etc., au consecinte si rezonante personale puternice asupra individului. De aceea, se impugn masuri ferme de pregatire optima a elevilor si de orientare sociala, integrala - in care orientarea scolara si profesionala ocupa un loc definit - prin intreaga activitate educativa. Asistenta psihologica si pedagogicaa elevilor, prin intermediul scolii, trebuie sa creeze conditii optime pentru dezvoltarea fireasca a fiecarui individ, in vederea celei mai bune valorizari sociale.(Atkinson, 2002). Conform definitiei propusa de U.Schiopu, profesiunea este o "ocupatie cu character permanent, exercitata pe baza unei pregatiri sau calificari profesionale, in vederea procurarii de mijloace de existenta"(Șchiopu ,1997) Fata de trecut, cand numarul profesiunilor era destul de mic si uneltele rudimentare, in zilele noastre evantaiul lor este extreme de bogat. Acest fenomen se datoreaza dezvoltarii fortelor de productie si progresului ethnic care au determinat si determina schimbari, mai mult sau mai putin profunde in continutul profesiunilor, precum si aparitia unor profesii noi, multe coexistand cu cele vechi. In societatea contemporana, datorita mecanizarii complexe si autodeterminarii productiei se observa tendinta de disparitie a unor profesiuni, care cer o calificare slaba si in care munca fizica grea ocupa un loc insemnat si in acelasi timp, se remarca aparitia de profesiuni ce necesita o calificare inalta si complexa. Modernizarea productiei pe baza progresului ethnic determina inteltualizarea profesiunilor, in sensul ca acestea reclama tot mai multi indivizi cu temeinica pregatire profesionla, capabili sa dirijeze mijloace moderne de productie.

Viata profesionala ocupa cea mai mare parte a vietii unui individ. In copilarie, prin conracte perrsonale in familie si in viata de fiecare zi, se construiesc anumite aspecte generale ce carcaterizeaza diverse profesiuni. In perioada pubertatii si la adolescenta, se realizeaza o explorare mai complexa a universului professional si mai ales se constientizeaza necesitatea pregatirii specifice pentru diferite profesiuni. Informatiile despre profesie contribuie la conturarea alegerii si treptata identificare prin dorinte cu o anumita profesie. Are loc intelegerea valorii si a ierarhiilor profesionale, importantei sociale actuale si de perspectiva a profesiunilor. Se constituie subidentitati profesionale.

Perioada tineretii, de adaptare la profesiunea pentru care s-a facut optiunea la exigentele ei, a locului de munca, e ralativ complexa. In perioadele adulte, au loc modificari in rolul si statutul profesiunii fie pe verticala, fie pe orizontala. La varsta a treia, iesirea din profesiune, pensionarea se traieste adesea dramatic datorita rolului important jucat de profesiune in personalitatea umana, prin oferta de securitate existentiala, reusite si satisfactii, prin sensul valorii si aportul personal, prin autorealizarea si autoafirmarea deplina a individului.

J.S.Schreiber remarca patru fenomene mai semnificative in universul profesiunilor:

1) cresterea intelectualizarii lor ( cantitatea de pregatire intelectuala necesara in exercitarea profesiunilor).

2) mobilitate si transformare mare a profesiunilor datorita progresului ethnic si stiintific (un individ schimba in cursul vietii cel putin o data profesia, daca nu de mai multe ori).

3) cresterea importantei profesiilor de economisti, profesori, cele financiare, cele de organizare sociala a vietii ( politice ).

4) trecerea spre societatea informatizata. Denumita al "treilea val" de A.Toffler, societatea contemporana informationala a substituit teoria valorii bazata pe munca cu teoria valorii bazata pe informatie, adica pe cunoastere.

Profesia ramane pe primul plan al dezvoltarii vietii social+economice si ocupa un loc important in derularea vietii fiecarui individ.

1.6. Parametrii de obiectivare ai aspiratiei profesionale

Aspiratiile se exprima adecvat prin relatia intre satus-rol si prin optiuni, coordinate ce angajeaza personalitatea cu tot ce are ea specific uman.

A. Relatia status - rol

In procesul de integrare sociala, sistemul aspirational reprezinta un instrument util pentru persoana angajata in eforturile de dobandire a anumitor statuturi si roluri. Motivarea proiectiva e factorul principal ce sustine comportamentul si activitatile prezente ale unui individ in vederea dobandirii unor noi sattuturi, calitativ superioare celor existente.

Statusul exprima persoana ca membru al societatii, cu drepturile si indatoririle ei, o defineste social. Statutul social reprezinta ansamblul comportamentelor pe care o persoana le poate astepta in mod legitim de la ceilalti indivizi ( Gurvitch, 1990).

Rolul se refera al ansamblul comportamentelor pe care ceilalti le asteapta de la o persoana cu un anumit statut, incluzand atitudinea, valorile si comportamentul prescrise de societateoricarei personae si tuturor persoanelor care ocupa un anumit statut.Rolul semnifica indeplinirea statutului, aspectul dinamic al acesteia, fiind indisolubil legat de personalitatea celui in cauza.In indeplinirea rolului, individual realzeaza un echilibru intre ceea ce doreste si ceea ce este posibil sa faca. ( Golu ,1972)

Pe parcursul procesului de edificare a personalitatii, individual aspira spre anumite statuturi (professional, stiintific, edicational, valoric, familial, moral, artistic) fapt ce il angajeaza in procesul de indeplinire a rolurilor pe care le are la un moment dat. Elevul - de exemplu - isi indeplineste sarcinile in conformitate cu statutul sau aferent, in masura in care realizarile obtinute il indretatesc sa aspire la un nou statut. Noul statut ( de student) e perceput de fostul elev de liceu ca o satisfactie personala, conferindui noi roluri. Desigur, gradul de satisfactie rezulta din pozitia individului in grupul din care face parte, deci se raporteaza la anumite scale de referinta.

La varstele tinere, preocuparea pentru dobandirea de noi statuturi e acuta, si uneori, dramatica. In aceasta perioada, indivizii sunt constienti de faptul ca ocupa statuturi de tranzitie, provizorii si fluctuante, dar necesare. Desi rolurile nu sunt totdeauna clare si adecvat exprimate, se mizeaza pe viitor si se ia cu asalt intregul sisitem de statuturi, cel putin in termini de dorinta. Se aspira la studii, ocupatii, profesiuni, dar si la valori, cultura, relatii interpersonale, fericire, dragoste, etc. Performantele anterioare (care pentru tineri au semnificatii ambigue, datorita potentialitatilor pe care conteaza ei), insusirile personalitatii, mediul cultural in care traiesc sunt tot atatia factori care determina pe tineri sa infrunte viitorul, in maniere particulare, in fapt, sa-si proiecteze statuturi dezirabile, apte sa le exprime aspiratiile .(Predescu, 1986)

Statusul profesional exprima pozitia omului fata de munca ei, fata de sistemul calificarii si al specializarii, mai exact exprima raportarea individului la valorile culturii. De asemenea, statutul profesional se refera la nivelul de solicitare a capacitatilor care se cer valorificate si valorizate mai ales prin actele de creatie. Exercitarea unei profesiuni confera individului cel mai important rol social, da sens vietii lui, ii stabileste statutul existential.

Activitatea profesionala se instituie ca un instrument principal in formarea, afirmarea si dezvoltarea personalitatii, deoarece corespunde nevoii de realizare, de preformanta si genereaza sentimente de satisfactie fata de rezultatele obtinute. Prin profesie omul isi formeaza conceptia despre lume si viata, isi dezvaluie continutul personalitatii, se defineste pe

sine. Cunostintele, capacitatile, aptitudinile, interesele, etitudinile se intalnesc in exercitarea unei profesiuni. Profesiunea reprezinta mijlocul principal de realizare personala si de angajare sociala, munca ramanand criteriul de baza in aprecierea valorii unui individ.

Cu toate ca lumea profesiilor e practic nelimitata, individul, sub influenta educatiei si culturii, opereaza o ierarhie valorica a profesiunilor, pe niveluri de calificare. Astfel, aspiratia profesionala se prezinta si ca o deliberare intre statuturi si roluri proiectate, dorite. (Zlate, 1999)

B. Optiunea profesionala- se prezinta ca un proces dinamic si complex, cu implicatii sociale importante si cu adanci rezonante psihice la nivelul persoanei. Optiunile si deciziile - componente ale actiunii - sunt pregatite de intreaga activitate a individului, conditionate fiind de caracteristicile de personalitate, de nivelul de pregatire scolara, de nivelul de realizare atins, de un intreg ansamblu atins, de un intreg ansamblu de factori sociali. Baza motivationala a optiunilor cuprinde elementele de natura sociala, individuala care se circumscrie componentelor: pragmatica, nominativa, axiologica, prospectiva, mimetica, a caror importanta e diferita in functie de nivelul aspiratiei, de varsta, de sex , nivel de instruire, experienta de viata, etc.

Optiunile sunt parametrii de exprimare ( obiectivare) a aspiratiilor, datorita caracterului lor prospectiv si proiectiv subordonat idealului de viata; realizarea aspiratiilor depinde de libertatea alegerii. Toate alegerile se refara la alternative, deliberari intre "viitori posibili" ( Apostol , 2000). Astfel, "deciziile alegerii sunt intotdeauna orientate de catre valori si de catre criterii determinate de scala valorilor"(Szcsepanscki, 2001); ca modalitati specifice de raportare la realitate, valorile devin functionale ( sunt asimilate, interiorizate, exprimate) sub influenta culturii, prin intermediul edcucatiei, ducand la conturarea unui anumit ideal de viata, in cadrul caruia idealul profesional are o importanta deosebita.

Desigur, elevul se afla intr-o situatie speciala in drumul sau spre formarea si realizarea profesionala. El trebuie ajutat efectiv in procesul de alegere, pentru a evita alternativele cu o posibilitate mai mica de realizare (datorita caracteristicilor sale de personalitate sau a unor conditii sociale concrete). Ne referim in mod deosebit la domeniul orientarii scolare si profesionale, in care cunoasterea aspiratiilor elevilor reprezinta o necesitate obiectiva menita sa contribuie la sporirea eficientei acestei activitati.(Dragan,1995)

Optiunea profesionala se refera la actiunea de alegere a unei profesii dintr-un registru larg profesional. Alegerea profesiunii e determinata de sistemul motivational al persoanei si de sistemul valoric. Orientarea motivationala si orientarea valorica sunt cele doua mari coordonate ale personalitatii umane.(Parsons, 2004). Optiunea profesionala semnifica ierarhia pe care un individ o opereaza in sfera valorilor muncii, printr-un proces complicat de alegeri si respingeri. Important e ca optiunea si decizia sa fie rezultatul unei reflectii constiente, libere si responsabile asupra alternativelor de actiune. Aspiratiile se exprima prin alegere, pentru ca reflecta in constiinta consecintele si responsabilitatile ce decurg din acest act. Astfel, aspiratia rezulta din anticiparea proiectiva si actualizarea anticipata a rezultatelor alegerii. Aspiratia se obiectivizeaza in decizie, daca individul are constiinta potentialitatilor sale, daca are constiinta ca le poate valorifica si valoriza, daca investeste inteligenta, pasiune, vointa, deci desemneaza gradul angajarii personale in activitate.(Predescu, 1986)

Considerata multa vreme o problema individuala, pe care fiecare familie o rezolva in functie de satutul sau social si profesional, orientarea scolara si profesionala a fost lasata in afara programelor scolare, considerandu-se ca sunt suficiente informatiile familiei si ale copilului pentru a justifica o optiune scolara si profesionala adecvata. Odata cu diversificarea extrem de variata a domeniului muncii si cu progresele realizate de scoala contemporana, problema orientarii scolare si profesionale a devenit o preocupare sistematica a mai multor organisme particulare si de stat, si in special a scolii.

Enuntand faptul ca "orientarea trebuie sa formeze un om capabil sa-si aleaga singur profesia (autoorientarea) "obiectivele orientarii scolare si profesionale au fost imbogatite, precizate si corelate cu idealul educational al Scolii romanesti precizat in art.3 al legii Invatamantului care consta in "dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, in formarea personalitatii autonome si creative."( Dragan,1997)

Conform definitiei lui I.Holban, orientarea profesionala se defineste ca fiind "ansamblul actiunilor organizate pe plan social in valoarea asigurarii pentru generatia tanara (uneori si pentru adulti) a posibilitatilor de alegere a profesiunii, astfel incat aceasta sa corespunda, caracteristicilor si aspiratiilor persoanei, cat si necesitatilor sociale".(Holban, 1973)

Optiunea profesionala ca atitudine si act este rezultatul unei deliberari si e conditionata de motivele care stau la baza ei, determinand-o:

Motive afective ("imi place", "e frumoasa")

Motive pragmatice ("e usoara", "aproape de casa", "e curata", "e bine renumerata", "timp liber")

Motive rationale ("am pregatirea necesara pentru a o desfasura cu succes, adica aptitudini, cunostinte, deprinderi", "pot sa creez")

In optiune si decizie exista o deosebire de nuanta, cu un grad mai accentuat de certitudine al ultimei. Notiunea de decizie desemneaza un act prin care se incheie o deliberare. Ea exprima o judecata categorica, o opinie ferma, alegerea unei alternative dintre mai multe posibile, pe baza unei analize si comparatii atente si riguroase. Decizia desemnata adeseori si prin termenul de hotarare ne pune intr-un raport determinat cu mediul, cu altii, cu noi insine.

Caracterul adecvat (structurii de personalitate) si realist (conform cerintelor vietii sociale al optiunii profesionale are efecte pozitive nu numai asupra celui in cauza, ci si asupra vietii sociale si economice in sensul asigurarii unor activitati permanente si ca atare generatoare de progres si buna stare.

In procesul complex de alegere a unei profesii, exista anumiti factori - persone, grupuri, institutii - care sunt considerati responsabili sau implicati in mod direct in orientarea profesionala a adolescentilor. Dintre factorii responsabili enumer:

- scoala - prin functia sociala ca expresie si conditie a modernizarii sale, a determinat conjugarea activitatii instructiv-educative cu cea de orientare profesionala. In planurile de invatamant a sporit numarul disciplinelor cu caracter practic-aplicativ, precum si ponderea, in practica didactica, a "metodelor bazate pe actiunea reala" si a celor de "exploatare a relitatii"; " a invata facand" devine astfel una dintre caile principale de modernizare a metodologiei sistemului contemporan si unul dintre principiile sale. Succesele reale ale copilului, ca elev, si apoi ale omului adult, ca profesionist, generatoare de satisfactii superioare si de confort psihic, sunt in foarte mare masura - daca nu efectiv - determinate de calitatea orientarii sale pe drumul cel mai bun al vietii. In scoala se realizeaza pregatirea pentru viata si pentru profesiune, prin instruire si educare. O buna orientare profesionala, asigura, pe de o parte, fructificarea personalitatii, adica valorificarea optima a cunostintelor, priceperilor, structurilor psihice formate in scoala, iar pe de alta parte ea constituie raspunsul la cerintele vietii sociale. In cadrul scolii, factorul cu influenta si contributia cea mai substantiala este dirigintele; el are rolul de a coordona si valorifica activitatea celorlalti factori, dar in acelasi timp, desfasoara si o activitate directa de orientare a elevilor, prin intermediul orelor de dirigentie, precum si a activitatilor paradidactice si extrascolare. De asemenea, colaborarea scolii cu familia se realizeaza, in primul rand, prin intermediul dirigintelui.

- elevul insusi - desi orientarea este o problema a elevului, adeseori el este neglijat si exclus din aceasta activitate, fiind tratat ca un obiect ce e indrumat si dirijat din afara, de catre ceilalti factori; elevul indeplineste un rol activ in procesul orientarii si optiunii profesionale, mai ales daca a ajuns la varsta majoratului. Dar, chiar si inainte, un elev e in stare sa-si cunoasca dorintele, interesele, preferintele si chiar capacitatile si aptitudinile, daca a fost corect educat. El stie sa opteze pentru o profesiune in mod adecvat si realist. Daca se constata ca ii lipseste obiectivitatea necesara unor optiuni adecvate si realiste, elevul trebuie ajutat sa se corecteze, si nu trebuie exclus din consilierea profesionala, caci subestimarea si excluderea lui pot avea consecinte negative in viitor: navetismul, migrarea si evaziunea profesionala fiind generate si de asemenea stari de lucru. Exista categoria "copiilor docili ( cuminti) care desi in disens, referitor la profesiune, cu orientari ( parinti, dirigintele, altii) in dorinta de a nu-i supara si dezamagii, accepta propunerea acestora, fara a simti nici o chemare pentru profesiunea recomandata, regretand mai tarziu aceasta alegere. Elevul este "centrul" actiunii de orientare profesionala este nucleul intregii actiuni de pregatire, e obiectul major al tuturor sarcinilor instructiv-educative la care e supus. El trebuie ajutat sa inteleaga ca el se gaseste in centrul tuturor masurilor ( actiunilor) psihopedagogice si daca el nu va adera si nu va deveni un colabolator activ, un coparticipant, cum se spune adeseori, la tot ceea ce intreprinde scoala in favoarea sa, nu va putea beneficia de efectele pozitive ale acestora.

- familia - al carui rol in orientare e activ, asa cum sublinia E.Hurlock : "familia e, in majoritatea cazurilor singurul si cel mai important factor in orientarea profesionala a adolescentului"(Hurlock, 1967). Influenta familiei este de cele mai multe ori pozitiva, dar exista unele rezerve; mediul familial il influenteaza pe copil in orientarea profesionala dar, din pacate, este grefat, uneori, de prejudecati. De aceea se impune consilierea si asistenta familiei acolo unde e cazul. E necesar ca familia sa cunoasca temeinic personalitatea fiecarui copil, insusirile sale caracteristice, modul in care se dezvolta si se schimba acesta, conduita copilului in diferite imprejurari. Conoasterea intereselor copilului, a inclinatiilor si aptitudinilor sale, a trasaturilor de caracter reprezinta o conditie si un mijloc foarte important in procesul muncii educative.(Cosmovici, 1996). Pe baza cunoasterii, familia apreciaza conditiile necesare pentru studiului ale copilului tipul de munca in care poate fi antrenat, ce calitati trebuie stimulate si ce defecte trebuie combatute si inlaturate. Cunoasterea copilului nu devine o conditie in sine, ci serveste in mod concret educarii acestuia. Pregatirea copilului pentru alegerea profesiunii se impleteste mereu cu urmarirea si cunoasterea dezvoltarii lui. Necesitatea si uitilitatea unei stranse colaborari intre scoala si familie e determinata nu numai de scopul comun, dar si de faptul ca familia singura nu poate rezolva, in multe cazuri, in mod pozitiv, toate probleme pe care le ridica educarea copilului. Cercetarea teoretica si practica evidentiaza insuficientele familiei, legate de acest domeniu: pe de o parte subietivismul inerent conditiei psihologice a majoritatii parintilor, iar pe de alta parte insificienta cunoastere atat a copilului, cat si a profesiunilor ( cerintelor acestora) ; la aceste cerinte s-ar putea si tendinta unor parinti de a-si realiza propriile aspiratii si idealuri prin intermediul copilului, dar impotriva aptitudiniilor si intereselor acestuia.(Allport,1981)

Dupa autor (Boulding, 1997) familia ca celula sociala mentine si transgreseaza forme de stabilitate sociala (traditii, obiceiuri comune) si pe de alta parte cuprinde o potentialitate de schimbare datorita tineretului sau ca factor de receptionare foarte activa a schimbarilor din viata sociala. Experienta si invatarea sociala acumulata cu privire la ce este "posibil" in viata sociala astfel foarte mare in familiile mari. Aspiratiile privind profesiile creeaza familiei o fuzionare cu societatea. In cazul in care copii urmeaza profesiile parintilor, acestia din urma devin un ecran de referinta important. Din punct de vedere psihologic, familia consuma aspiratii si idealuri comune, unele similitudini de pareri, la nivel cultural si forta de a le conserva si extinde , statut social ce se intretine prin relatii, rolul, statute profesionale si culturale. Dupa G.Parsons si (.Osterith1997) familia are o importanta deosebita in structurarea si formarea personalitatii copilului. Parintii influenteaza copii prin conceptia lor despre lume si viata, dar si prin comportamentele lor in care actioneaza temperamente, atitudini, dorinte, intolerante. Mama influenteaza mai mult formarea laturii afective (ea exprima principiul afectivitatii), tatal actioneaza asupra indentitatii si autoritatii, iar fratii si surorile desi constituie un cadru de rivalitate ( dupa psihologii feudisti) creeaza si un cadru existential de securitate. Porot sustine ca parghia afectiva constituie liantul cel mai pretios al personalitatii in familie, contribuind si la constituire de functii reglatoare, socializatoare in dezvoltare. Din punct de vedere afectiv, caracteristicile mediului familial sunt dispersate intre: securitate psihologica si echilibru psihic pe de o parte si carcateristicile contrarii acestora, pe de alta parte. Se pot decela: afectiuni ponderate din partea parintilor, atitudini de securizare echilibrata, lejera si independenta relativa a fiecarui parinte fata de celalalt, fata de casatorie, fata de copil. In unele familii, e evidenta stimularea libertatii de expresia copilului, in altele stimularea aptitudinilor pentru cultura (copii parintilor cultivati cu capacitati creative mai inalte). Unii autori considera ca familia are un rol important in dezvoltarea creativitatii (Weisberg, 1998) rol ce este direct si indirect si se exercita prin totalitatea conditiilor materiale si spirituale ce se ofera copilului si mai ales prin securitate psihologica, afectiune, climat de libertate, independenta, constructivism intelectual, apetit pentru cultura, etc. Mediul familial contine reguli de comportament, obiceiuri, valori ce organizeaza viata de fiecare zi a familie. Dupa unii autori, (Lattreg, 1980) exista trei reguli de structuri ale familiei asupra dezvoltarii copiilor:

Structura slaba (incoerenta) - ce se carcterizeaza prin reguli si ordine contradictorii.

Structura rigida - solicitanta de disciplina severa fara explicatii si cerinte explicite logice.

Structura supla - propice dezvoltarii.

Cele trei tipuri de structuri sunt de frecventa inegala in diferite medii sociale (rurale, urbane, de profesii). Relatiile dintre parinti si copii actioneaza asupra constiintei de sine a copilului; copii care traiesc intr-o atmosferaa excesiv de severa, cu elemente de ostilitate se percep pe sine ca nefericiti si inferiori, au dificultati in a da sau a primi afectiunea altora si tind a-si forma o imagine negativa despre sine sau tendinte de derogare de sine. Exista si forme de contagiune in familie: tensiunea, buna dispozitie, aroganta sunt contagioase. Tensiunile si conflictele pot fi determinate de conduite ale membrilor familiei ce se desfasaara in afara familiei, dar si de stilul interrelatiilor de dominanta, tensiune, echilibru, incalcarea de reguli de familie, etc.

De aceea, pentru toate situatiile inadecvate si negative se impune o preocupare asidua din partea scolii orientata spre initierea parintilor in problemele psihologice, pedagogice si sociologice ale orientarii profesionale.

Scoala, prin profesorii sai si mai ales prin intermediul dirigintelui, trebuie sa fie factorul principal in acest proces al orientarii profesionale si sa ajute familia in rezolvarea stiintifica a acestor probleme pedagogice si sociale.

Dintre factorii implicati (chemati sau nechemati, cu efecte pozitive sau perturband activitatea factorilor responsabili) in acest proces al orientarii, amintim:

rudele - se implica deseori prin recomandari, sfaturi, chiar si promisiuni de sprijinire in activitatea de pregatire si sustinere a examenelor. Implicatiile acestora sunt de cele mai multe ori daunatoare, prin perturbatiile pe care le au asupra procesului firesc de orientare profesionala si de aceea, factorii responsabili trebuie sa lupte si cu neutralizarea unor asemenea influente. O influenta pozitiva asupra alegerii profesiei poate exercita rudele care ajuta elevul in cunoasterea specificului profesiunii prin vizite la locul de munca, discutii, dezbateri, procurarea unor materiale informative utile. (Cosmovici, 1996)

"moda profesiunilor" - exprimata prin opinia publica, are efecte negative asupra procesului de orientare profesionala, mai ales prin consecintele ei: numar mare de reusite la concursurile de admitere, creeaza tot atat de multe insatisfactii pentru cei in cauza si pentru parintii lor.

prietenii si colegii - exercita diferite influente prin "contagiune psihologica"; uneori ele sunt benefice, cand prietenii se aseamana si ca structura psihica, avand analogii in privinta  

capacitatilor si aptitudiniilor. Dar sunt situatii cand prietenii se deosebesc substantial intre ei (exista o atractie a contrastelor, valabila si pentru prietenie) si cand imitarea in materie de optiune profesionala se soldeaza cu efecte negative. Viata si activitatea intr-un micro-climat, cum este clasa de elevi, isi lasa amprenta in privinta gusturilor si preferintelor membrilor; acesta mai ales in colectivele cu o ridicata coeziune sociala, condusa de diriginti "cu priza" la elevi; de aceea in asemenea colective si optiunile profesionale devin o problema de contaminare.Pentru toate problemele interne care apar, se impune functionarea unei activitati cat mai adecvate de orientare profesionala. Eficienta orientarii profesionale e conditionata de acordul celor trei categorii de variabile psihice implicate:

- dezideratele de personalitate ale elevului cu dorintele si preferintele parintilor

- punerea de acord a acestora cu potentialul elevului

- acordul acestui potential cu cerintele scolii sau ale profesiei pentru care a opatat si cu cerintele sociale.

Cu cat aceste multiple concordante sunt mai apropiate, cu atat sunt sanse ca orientarea sa fie mai eficienta, adecvata (structurilor de personalitate) si realista (in conformitate cu cerintele vietii).(Vintilescu, 1995)

1.7. Factori ai sistemului aspirational

Studiul factorilor care conditioneaza structura sistemului aspirational prezinta un interes deosebit pentru munca instructive- educativa, pentru activitatea de orientare scolara si profesionala pentru procesul de integrare in structurile sociale si de munca pentru adancirea studiului problematicii omului.

Acesti factori se pot grupa in trei catregorii: (Bell, 2001)

A - factori de cunoastere si autocunoastere

B - factori de personalitate

C - factori sociali

Includerea factorilor intr-o categorie cu alta e dificila si discutabila; in acelasi timp, ei pot intra in anumite constelatii, astfel incat ponderea fiecaruia in parte poate fi egala in toate situatiile aspirationale.

A. Factori de cunoastere si autocunoastere

Stabilirea unei aspiratii implica un process de valoare in care nivelul de dezvoltare intelctuala este hotarator. Dezvoltarea personalitatii umane e un process complex, de lunga durata care urmeaza anumite legi si se bazeaza pe rolul "contradictiilor interne". Contadictia dintre aspiratii - posibiltati ocupa, in acest proces, un loc cu totul aparte. Cercetarea fenomenului aspirational din perspectiva interdisciplinara, a condus la ideea ca "intreaga dezvoltare a omului se consuma in cadrul relatiei intre aspiratii si posibilitati". (Schiopu, 2007)

Echilibrul sau dezechilibrul relatiei dintre aspiratie si responsabilitati (inteligenta, aptitudini, capacitati) exprima stari psihologice cu adanci rezonante in structura si dinamica personalitatii.Distantarea prea mare a aspiratiilor de posibilitati (hiperdilatarea sau hipodilatarea aspiratiilor)perturba sistemul motivational. (Predescu, 1986) Raportul aspiratii-posibitati se refera in primul rand la capacitatile de cunoastere si autocunoastere. K.Lewin arata ca "in cazul unei judecati realiste, individual isi va plasa speranta undeva in zona de frontiera a aptitudinilor sale"; interpretand rezultatele obtinute de colaboratorii sai prin analiza "teoriei valentelor rezultante" elaborata de autor (Escalona, 1987) introduce termenul de "realism" pentru a explica posibilitatea subiectiva a succesului sau a insuccesului. Realismul se raporteaza la un evantai de rezultate pe o scala de valente centrate pe nivelul 50-50. Se poate spune ca probabilitatea subiectiva a succesului e invers proportionala probabilitatii de esec (nu in sens strict matematic).

Implicatiile strategiei comportamentale in fixarea aspiratiilor sunt numeroase in ceea ce K.Lewin numeste "spatiul de viata" al individului, deci in sfera realizarilor intelectuale, profesionale, dar si in contextul asimilarii valorilor care definesc o cultura. Ca proces de judecare si evaluare, valoarea raportului aspiratie-performanta depinde, dupa Frank de forta relativa a urmatoarelor trebuinte ce definesc comportamentul:

a). Trebuinta de a fixa (si tine) nivelul de aspiratie cat mai sus posibil, indiferent de nivelul performantelor;

b). Trebuinta de a evita esecul, cand esecul a definit ca nivel de performanta sub nivelul aspiratiei, independent de calitatea performantei;

c). Trebuinta de a face ca nivelul de aspiratie sa aproximeze nivelul performantelor.

Relatia dintre nivelul de aspiratie si inteligenta este explicat de L.N.Munn in sensul ca persoana, pe baza experientei sale anterioare, interpreteaza fiecare rezultat ca un castig sau o pierdere a "starii sale" (ego-involvement), prin urmare ego-involvement-ul si autoaprecierea preced de fapt, fixarea nivelului de aspiratie. In general, oamenii au un nivel de aspiratie mai ridicat decat posibilitatile lor (cel putin la persoanele normale)[ Morgan, 1982]. Trebuinta de performanta determina si conditioneaza nivelul aspiratiei.

In general, rezultatele activitatii scolare sunt evaluate de profesori prin note si comunicate elevului si familiei acestuia, care le interpreteaza ca performante; nota are un rol de reglare a eforturilor, de control si autocontrol, determinand noi performante, si implicit, noi aspiratii.

Ponderea factorilor de cunoastere si autocunoastere in fixarea aspiratiilor e mare, poate hotaratoare, dar acestia trebui la randul lor sustinuti de alti factori (de personalitate, sociali).

B. Factori de personalitate

Numeroase cercetari au pus in evidenta rolul factorilor de personalitate in fixarea aspiratiilor. Dintre ei, o importanta deosebita este atitudinea pe care o au oamenii fata de realizarilor lor, mai precis fata de succes sau fata de insucces.

In numeroase cercetari experimentale s-a observat ca natura si importanta sarcinii nu sunt egale pentru toti subiectii examinati. Din aceasta cauza, succesul sau insuccesul nu au o valoare obiectiva, in sine. Raportul dintre nivelul aspiratiei si cel al performantei efective determina calitatea de reusita sau esec, pe care o dobandeste rezultatul unei activitati. In ecelasi gen de activitate si cu aceleasi rezultate, o persoana traieste impresia unui succes, in functie de valoarea sociala a activitatii si mai ales de aspiratii. In general, indivizii isi formeaza o atitudine personala.(Neculau, 1996).

Copilul e informat, prin exemplul si precedentele persoanelor cu prestigiu (profesor, parinte)

despre activitatile de valoare in mediul sau. Aceste valori sunt preluate (interiorizate) si devin criterii de referinta in autoaprecierea succesului sau esecului. Rezulta ca un om nu poate avea succes sau esecuri intr-o activitate fara valoare pentru el. Istoria sa anterioara (concreta) il face sa fie mai optimist sau mai pesimist, conditionand nivelul la care el spera sa realizeze un scop. Succesul de durata genereaza optimismul si angajeaza mai mult subiectul in activitate, determina sentimentul increderii in sine. K.Lewin considera ca individul, in eforturile sale de depasire a situatiei de insucces, apeleaza la rationalizare. In acestcaz, el va cobori progresiv nivelul de aspiratie sau va motiva insuccesul prin alti factori, care nu-l angajeaza direct. Deci atunci cand aspiratiile individului ies dintr-o zona in care succesul este posibil apar conduite de substituire sau conduite de scapare, motivate intr-un fel sau altul. In general, invizii cu o personalitate puternica, increzatori in fortele lor, pot sa nu fie prea mult afectati de insucces si, intr-un astfel de caz, sa nu-si scada nivelul aspiratiei, ci din contra, sa se mobilizeze mai mult in activitate, luptand pentru succes.(Predescu, 1986).Gradul angajarii personale intr-o activitate depinde de o multitudine de factori de natura cognitiva (inteligenta, capacitate de apreciere a situatiei, a posibiltatilor proprii), afectiva (dorinta de succes sau teama de insucces, sentimentul de securitate afectiva, sentimentul de inferioritate, situatii stresante) volitiva (forta de urmarire a scopului) precum si de presiune sociala (aspiratiile grupului din care face parte).

Pentru fiecare individ e important sa-si mentina valoarea sociala a Eului, implicarea, considerarea propriei persoane. Implicarea Eului poate fi dedusa in mod obiectiv prin relevarea:

competitiei cu sine insusi (autocompetitia);

constiintei presiunii sociale;

Autocompetitia apare in remarcile subiectului din care rezulta ca vrea (doreste) sa faca ceva (sa rezolve) pentru placerea sa. Se poate spune ca o buna cunoastere a capacitatilor proprii,obiectivata si in performantele obtinute, determina subiectul sa concureze cu el insusi. Astfel "copilul tinde sa tina mai degraba sa se intreaca pe sine insusi, decat pe colegii sai eminenti. In primul caz, orice elev are sanse de reusita, in al doilea sunt limitate la un numar foarte restrans".[ Roșca, 2000]

Adolescenta si tineretea determina o anumita preocupare spre si pentru viitor, dar si spre propria personalitate. Dorinta de a se autorealiza si autoafirma a adolescentului e puternic mobilizatoare. U.Lerh arata ca "datoria de precizare" il face pe tanar in fata a nenumarate conflicte. Incheierea unui ciclu scolar, de exemplu, antreneaza marile optiuni si decizii care angajeaza total un individ. Schimbarile de roluri ca urmare a deciziilor pentru continuare sau abandonarea studiilor, pentru profesiuni, pentru casatorie, determina, in forma acuta, rezolvarea unor conflicte (social,morale, valorice, etc.) (Lerh, 1975)

Cercetarile curente arata ca, mai ales la tineri apar tentative dramatice de echilibrare a aspiratiilor cu capacitatile proprii si cu exigentele vietii sociale prin crearea unor mecanisme de aparare a Eului, cu ajutorul carora isi construiesc o "lume imaginara" in care aspiratiile si capacitatile se pot colabora si echilibra. S-a observat, de exemplu, ca tinerii, adultii, copii cu manifestari dezadaptive reactioneaza atat dupa succes cat si dupa insucces in mod mult mai variabil, mai diversificat, uneori extremist, atipic, in comparatie cu persoanele normale. Dezechilibru relatiei dintre aspiratii-posibilitati duce la mobilizarea si declansarea mecanismelor compensatorii care cuprind o gama larga de stari psihice, de la coborarea sau urcarea nivelului aspiratiei corespunzator cu cel al posibilitatilor, pana la manifestari dezadaptive certe, care ameninta starea psihica a persoanei; uneori se ajunge la situatii paradoxale, in care valentele pozitive se transforma in valente negative (valoare-nonvaloare, admiratie-dispret, prietenie-dusmanie, etc.) sau dorinta se transforma in dorinta de a depasi dorinta. Relatia aspiratii-posibilitati e hotaratoare pentru echilibrul personalitatii, pentru dezvoltarea ei, pentru integrarea sociala.

Datorita ecestei semnificatii pentru edificarea si echilibrul personalitatii, se impune necesitatea organizarii unei asistente complexe (psihologica, pedagogica, medicala, sociala, juridica). In activitatea educativa, dar mai ales in actiunea de orientare scolara si profesionala, e important

ca tinerii sa fie indrumati atent si competent, pentru a li se oferi sprijin (ajutor) in stabilirea unui anumit echilibru al relatiei aspiratie-posibilitati (aceasta pentru ca in situatii de optiune si decizie, nivelurile rationale sunt invadate de elemente afective, de framantari emotionale care distorsioneaza datele realitatii).

C. Factori sociali

Studiul sistemului aspirational (aspiratii profesionale, morale, politice, culturale, artistice, etc.) evidentiaza dublul caracter al aspiratiilor, personal si social. Aspiratiile au avut intotdeauna o rezonanta personala si una sociala, ele fiind veriga de legatura intre cele doua domenii.

Ch.Buhler evidentiaza aspiratii indepartate si apropiate, dar si aspiratii personale (care se refera la dragoste, dezvoltare personala) precum si aspiratii impersonale (referitoare la profesiuni si la succese in diferite activitati). (Buhler, 1991)

Aspiratiile sunt determinate de nivelul dezvoltarii sociale in ansamblu, precum si particularitatile psihosociale ale grupurilor in care traieste si isi desfasoara activitatea individul. Numeroase cercetari evidentiaza rolul hotarator al relatiilor interpersonale si implicatiile lor in fixarea nivelului de aspiratie ca si inevitabila "compartie sociala" (Festinger, 2001) ce imbraca forme diferite (cooperarea sau competenta). Aspiratiile individuale nu sunt independente de grupurile in care subiectul e implicat, in functie de transformarile economice, tehnice, si fiecare din aceste grupuri are structura sa proprie, integrata societatii. Un loc deosebit il ocupa familia. Cercetarile de pana acum nu sunt concludente in ceea ce priveste relatia intre nivelul de aspiratie al unui tanar si aspiratiile parintilor, rudelor, dar in general, se admite ca, tinerii doresc sa depaseasca performantele parintilor.

Se constata determinarea aspiratiilor individului si colectivitatilor de idealul social si cel educativ al societatii. Aspiratiile sunt conditionate de nivelul cultural al societatii, de nivelul stiintei si tehnicii, de sistemul de invatamant si educatie, de sistemul de pregatire si perfectionare profesionala, de calitatea relatiilor interpersonale. Asa cum sustinea Chombart de Lauwe: "provocate de transformarile tehnice, economice, sociale, aspiratiile sunt in acelasi timp motorul lor".De asemenea, aspiratiile sunt determinate de valorile promovate si de ierarhia acestor valori.

Omul nu poate trai fara o experienta a valorilor, fara a face apel la judecati de valoare, iar calitatea sa de "fiinta valorizatoare" nu se poate realiza decat intr-un context social. Interiorizarea valorilor, sub influenta educatiei si culturii, se reflecta in sistemul aspirational, devenind aspiratii-valori ale colectivitatii umane si indivizilor care le compun. Determinat social-istoric, continutul valoric al aspiratiilor e dublu: pe de o parte, aspiratia exprima un sistem de valori preexistent optiunilor preferentiale (valori realizate) iar pe de alta parte aspiratia se refera la un sistem de valori inexistent in trecut si in prezent, sau existent numai ca tendinta, deci la un sistem de valori viitor, ideal, corespunzator evolutiei necesare sau posibile a realitatii (valori urmarite) .(Predescu,1986)

Adeziunea la valorile sociale inalte, autentice, depasirea conflictelor valorice care apar in fata fiecarui om, de nenumarate ori, contribuie la inflorirea personalitatii umane, la afirmarea si valorificarea acesteia, prin activitate, in plan social. Cand sunt intemeiate pe non-valoare, aspiratiile conduc la destructurare si depersonalizare, la situatii de stres, boala psihica, la spiratii de compensare, care de multe ori vin in contradictie cu interesele si aspiratiile societatii.

Deci, aspiratiile, in general, dar mai ales cele profesionale, se manifesta si se obiectiveaza in cadrul raporturilor interpersonale. In acest caz, relatia statut-rol-comportament evidentiaza nivelul de integrarea a persoanei in structurile sociale si de munca. Factorii sistemului trebuie analizati in functie de numeroase variabile, cum sunt: varsta subiectilor, sexul, nivelul ocupational, scoala de valori a individului, statutul sau social si profesional, nivelul si calitatea relatiilor interpersonale, etc.

3 .METODOLOGIA CERCETARII

Tema : Rolul familiei in alegerea profesiei de catre elevi

Condiția umana presupune existența și funcționarea unui sistem axiologic ce exercita influențe asupra comprtamentului actual dar și asupra proiectelor fiecarui individ.

3.1.Stabilirea ipotezei și obiectivelor cercetarii:

Obiective

- Identificarea tipului de familie din care face parte elevul

- Identificarea surselor care sprijina intretinerea elevilor in scoala

- Surprinderea modalitatilor prin care familia acorda sprijin copiilor aflati in scoala

- Identificarea realizarilor parintilor in raport cu mediul social din care fac parte

- Surprinderea conditiilor de mediu in care se afla familia

Ipoteze :

Alegerea profesiei de catre elevi este influentata de clasa sociala din care face parte familia

Problemele financiare ale familiei influenteaza orientarea profesionala a elevilor

Socializarea copiilor in cadrul familiei de provenienta determina sprijinul acestora in cadrul parcursului lor scolar

Cu cat realizarile parintilor sunt mai inalte cu atat copiii urmaresc realizarea acestora

Amplasarea in spatiu a familiei determina viitorul loc de munca al elevului

Universul populatiei :

elevii de liceu din anii terminali din orasul Avrig si Marsa

Operationalizarea conceptelor :

Definitia nominala :

"Familia este un grup cu origine in casatorie dar care se caracterizeaza prin drepturi si obligati morale ,juridice,economico- sociale, drepturi care impun si interdictii atat in plan social , cat si in cel sexual. » (Strauss, 1949)

Profesia reprezinta o « ocupatie, indeletnicire cu caracter permanent, pe care o exercita cineva in baza unei calificari corespunzatoare. Complex de cunostinte teoretice si de deprinderi practice care definesc pregatirea cuiva, meserie. » ( Dictionar de sociologie, Vlasceanu si Zamfir)

Definitia operationala :

Conceptul de profesie sau cariera reprezinta un proces prin care elevul, dupa terminarea unei scoli, reuseste sa se integreze in campul muncii, in domeniul de activitate dorit, cu scopul de a obtine venituri financiare si o satisfactie a ceea ce face cat mai mari cu ajutorul abilitatilor si a responsabilitatii de care acesta da dovada.

2.2 Dimensiuni, variabile si indicatori :

1. Dimensiunea familiala :

Climatul in familia de origine :

modul in care vorbesc parintii intre ei

modul in care vorbesc parintii cu copiii

starea de armonie din familie

conflictele existente in familie

Modelul familiei de origine:

legitima

monoparentala

refacuta

concubinaj

Relatia comunicationala cu parintii :

discutiile cu parintii in legatura cu problemele pe care le are

consultarea parintilor in legatura cu deciziile pe care urmeaza sa le ia

consultarea parintilor in alegerea profesiei

frecventa cu care cere ajutor parintilor

masura in care parintii acorda sprijin copiilor

masura in care acest ajutor este suficient pentru satisfacerea nevoilor copiilor

Implicarea familiei in viata sexual-afectiva a copiilor :

interesul familiei fata de persoanele cu care se intalneste elevul

implicarea familiei in alegerea prietenilor de catre copii

interesul familiei fata de persoana cu care « se intalneste » elevul

2. Dimensiunea socio-economica

Situatia socio-economica a familiei de origine :

venit

numarul de membrii

conditii de locuit

diverse facilitati (calculator, internet)

Atitudinea copiilor fata de statusul parintilor :

atitudinea fata de ocupatia acestora

atitudinea fata de nivelul de instructie

atitudinea fata de mediul de provenienta

atitudinea fata de starea materiala

3. Dimensiunea atitudinal-comportamentala:

Comportament:

comportamentul elevului in interiorul familiei

comportamentul elevului in cadrul scolii

optiunea elevului pentru finalizarea studiilor

optiunea elevului pentru realizarea performantelor

optiunea elevului pentru alegerea profesiei

Atitudine:

atitudinea copiilor fata de parinti

atitudinea copiilor fata de mediul scolar din care fac parte

importanta rezultatelor pentru elevi

imaginea unui loc de munca ideal

4. Dimensiunea psihologica :

Expectante/factori motivationali :

dorinta de a avea succes in plan profesional

asteptarea de aprecieri din partea celorlalti

sentimentul utilitatii

Increderea in sine :

curajul in expunerea propriilor opinii

credinta ca va reusi sa-si formeze o profesie

credinta ca familia il sustine in ceea ce face

5. Dimensiunea socio-demografica

Caracteristici socio-demografice :

religie

varsta

gen

3. Prezentarea, analiza si interpretarea datelor obtinute

Metodele si tehnicile de cercetare folosite in acest studiu, au fost aplicate conform regulilor sociologice iar rezultatele obtinute vor fi analizate si prelucrate sub forma unei baze de date cu ajutorul programului SPSS. Rezultatele studiului vor fi analizate si comentate cu ajutorul graficelor si analizei calitative a interviurilor dupa cum urmeaza :

Grafic nr. 1 comparativ referitor la tipul familiei din care subiectii fac parte

La intrebarea « Familia din care faceti parte este o familie.. » majoritatea subiectilor au raspuns ca familia de origine este o familie legitima formata din ambii parinti. Numarul mare de membrii din care sunt formate familiile reflecta o situatie materiala precara a acestora, multi dintre subiecti au raspuns ca familia lor este alcatuita din 4 membrii uneori chiar depasind acest numar. Din interviurile aplicate parintilor s-a putut observa ca un numar mare de membrii duce la o lipsa de educatie, la o lipsa de timp in ingrijirea si informarea elevilor cu privire la un viitor loc de munca, la problemele pe care acestia le intampina. Multi parinti au raspuns ca « il las pe el sa aleaga, las la alegerea lui » fapt care pentru un adolescent nu poate fi benefic atat din punct de vedere moral pentru ca sprijinul este aproape inexistent atunci cand este nevoie cat si din punct de vedere fizic, material datorita faptului ca elevul face niste alegeri care ar putea avea consecinte deosebite asupra viitorului lui. Alti parinti au raspuns ca «  am incredere in deciziile fiicei fara sa o mai intreb eu » sau ca «  nu am cum sa conving eu » fapt care reprezinta o dificultate de comunicare, fapt important in relatia parinte-copil. Majoritatea familiilor interogate sunt legitime iar acest fapt ne induce putin in eroare. Asteptarile din partea acestor subiecti erau ca elevii care nu comunica des cu parintii in legatura cu profesia pe care o vor allege, sa faca parte din familii refacute sau monoparentale pentru ca aici se pare ca exista probleme de comunicare si nu numai. Reversul medaliei este ca tocmai aceste familii, « normale » sau legitime , in care membrii acestora ar trebui sa comunice si sa se ajute intre ei, nu acorda sprijin suficient elevilor in alegerea unei cariere. Explicatia ar putea veni din faptul ca aceste familii sunt formate de cele mai multe ori din numerosi membrii, fapt care poate impiedica, din lipsa timpului sau din alte cauze, aceasta comunicare intre parinti si elevi.

Grafic nr. 2 referitor la opinia subiectilor cu privire la intrebarea  « in ce masura considerati ca parintii va ofera ajutorul atunci cand aveti nevoie ? »

La intrebarea « in ce masura considerati ca parintii va ofera ajutorul atunci cand aveti nevoie ? », 54.3% dintre subiectii interogati au raspuns ca parintii le ofera in foarte mare masura ajutorul atunci cand acestia au nevoie, 32.6 dintre subiecti au raspuns ca parintii le ofera ajutorul in mare masura iar restul procentelor care contin celelalte raspunsuri s-au manifestat la scara egala facand ca aceste raspunsuri sa nu fie prea importante pentru acest studiu. Elevii au recunoscut in proportie foarte mare ca parintii lor ar face aproape orice ca ei sa dispuna de ceea ce au nevoie pentru a se putea descurca ceea ce reprezinta in realitate faptul ca parintii depun eforturi mari ca copiii lor sa aiba tot ceea ce au nevoie inclusiv sprijinul moral care este foarte important. Parintii interogati au raspuns ca le ofera sprijin copiilor lor « tot timpul si la tot felul de probleme » sau «  de cate ori solicita ajutorul ». Acest lucru ofera posibilitatea unei explicatii veridice asupra a ceea ce se intampla cu adevarat : elevii au sprijinul parintilor indiferent de problemele cu care se confrunta iar in cazul alegerii unei eventuale profesii parintii « le expun avantaje si dezavantaje » asa cum au afirmat acestia in interviurile realizate.

Grafic nr. 3 comparativ in funtie de mediul din care fac parte referitor la raspunsurile subiectilor la intrebarea « intotdeauna mi-am dorit sa am un loc de munca care sa-mi aduca succese si realizari »

Elevii interogati au raspuns la intrebarea « intotdeauna mi-am dorit sa am un loc de munca care sa-mi aduca succese si realizari » cu acord puternic. Majoritatea celor care au raspuns ca isi doresc un loc de munca care sa le aduca multe realizari si succese fac parte din mediul urban, acolo unde parintii lor au un loc de munca iar copiii sunt mult mai informati asupra a ceea ce inseamna un loc de munca, ceea ce inseamna sa ai parte de realizari, succesul sau esecul depinzand in mare parte de abilitatile fiecaruia. Elevii din mediul rural sunt mai degraba obisnuiti cu ideea satisfacerii muncilor agricole iar serviciul nu este sau nu reprezinta o cheie spre a se realiza. Succesul vine din satisfactia pe care acestia o au atunci cand e vorba despre recolta din anul respectiv sau cand « au ce pune pe masa » asa cum a declarat unul din respondentii intervievati. Totodata putem sa facem distinctia intre parintii care au raspuns la interviu ca manifesta o oarecare indiferenta fata de ceea ce vor face copiii lor in continuare prin raspunsuri de genul «  il las pe el sa aleaga » sau « las la alegerea lui » fapt care face diferenta intre elevii din mediul rural si cei din mediul urban. Mediul, devine astfel un factor foarte important in legatura cu deciziile pe care elevul le va lua in legatura cu viitorul pe care il va avea, un mediu sarac, lipsit de prea multa informare, indiferenta si sprijin scazut din partea parintilor asa cum este mediul rural poate duce la o educatie foarte scazuta a populatiei, analfabetism sau abandon scolar asa cum ne-au declarat unii elevi atunci cand au fost intrebati daca isi doresc sa-si continuie studiile. Grav este ca nici mediul urban nu schimba ceva in atitudinea tinerilor fata de sistemul de invatamant. Multi dintre acestia manifesta un oarecare dezinteres fata de ceea ce se intampla luand scoala in gluma, aceasta reflectandu-se in rezultatele lor scolare. Elevii viseaza la slujbe de birou, bine platite in care efortul fizic sau intelectual sa fie minim. Totodata observam si o cifra alarmanta de abandon scolar si absenteism in randul acestor tineri care nu au motive intemeiate pentru a se manifesta astfel.

Grafic nr. 4 comparativ in functie de mediul din care fac parte, referitor la opinia subiectilor cu privire la intrebarea «  ati dori sa continuati ocupatia parintilor »

Din totalul subiectilor care au raspuns la intrebarea «  ati dori sa continuati ocupatia parintilor » raspunsurile acestora au depins in mare parte de mediul din care acestia fac parte, respectiv mediul rural si mediul urban. Elevii din mediul urban au raspuns in numar mare ca nu isi doresc sa continue ocupatia parintilor lor datorita faptului ca majoritatea dintre ei au slujbe « murdare » sau slujbe in care este mult de lucru. Zona in care a fost facut studiu este o zona industriala, in imediata apropiere aflandu-se o uzina mecanica unde majoritatea locuitorilor au ajuns sau au lucrat aici. Elevii au optat mai degraba pentru meserii « curate » genu munca de birou sau sofer, slujbe care sunt mai bine platite si in care mediul este mult mai primitor. La fel de important este si numarul mare de subiecti care au raspuns foarte fermi ca in niciun caz nu ar continua meseria parintilor lor ceea ce reflecta o oarecare ura fata de statusul parintilor lor si fata de meseriile pe care acestia le-au practicat de-a lungul timpului. Parintii care au fost interogati au afirmat ca sunt dispusi sa discute cu elevii in privinta alegerii unei profesii urmand ca apoi elevul, ajuns la o varsta, sa decida ceea ce va vrea sa faca pe viitor. Tot ei, afirma ca nu i-ar lasa pe copii sa faca ceea ce au facut si ei de-a lungul timpului ceea ce reflecta un nivel scazut al meseriilor din aceasta zona, un nivel pe care generatiile tinere incearca sa-l depaseasca prin orice mijloace. Totusi, scoala devine un factor important, la fel ca si familia. Fara studii nu se poate avansa insa elevii nu realizeaza inca acesta. Putini dintre ei afirma ca ar continua studiile cu orice riscuri afirmand ca scoala este pe primul loc in faurirea unui viitor convenabil. Mediul, isi face simtita si aici prezenta. Elevii din mediul rural afirma ca ar continua ocupatia parintilor pentru ca este singura lor sansa prin care ar putea mentine situatia actuala. Posibilitatea alegerii unei meserii este trecuta pe un plan inferior, astfel ca ocupatiile agrare resusesc sa-I mentina si sa-I stimuleze in defavoarea celorlalte ocupatii. Din motive lesne de inteles, multi parinti isi supraapreciaza copiii (fapt bun pana la un punct) si le impun trasee educationale si directii profesionale la care ei nu adera cu convingere sau la realizarea carora vor face fata cu greu, cu esecuri repetate sau cu rezultate mediocre. Acest fapt se va rasfrange asupra satisfactiei si reusitei lor ulterioare in munca. Lipsa de consens intre parinti cu privire la viitoarea profesie a copiilor influenteaza alegerea facuta de acesta, in sensul ca se va contura cu greu, gradul de adeziune va fi redus, iar materializarea optiunii ezitanta si fara entuziasm. De aceea este necesara consilierea copiilor si uneori chiar si a parintilor, prin mijloace specifice activitatii de consiliere.

Explorarea traseelor scolare si ocupationale presupune o foarte buna cunoastere a ofertei educationale din judet sau din tara precum si oferta pietei muncii, acestea fiind o sursa importanta de informatii pentru luarea deciziei in cariera. Comportamentul explorator reprezinta o premisa importanta in dezvoltarea carierei si alegerea alternativelor optime de cariera.

Grafic nr. 5 referitor la opinia subiectilor cu privire la intrebarea « cum doriti sa arate locul de munca unde veti lucra ? »

Acest grafic a fost facut pentru a arata ceea ce-si doresc elevii in mod concret atunci cand vine vorba de alegerea unei slujbe. Raspunsurile acestora cu privire la « cum doriti sa arate locul de munca unde veti lucra ? », sunt bine intemeiate si reflecta caracteristicile unui loc de munca dorit. Majoritatea elevilor au raspuns ca isi doresc un loc de munca curat, care sa ofere conditii bune datorita, probabil si meseriilor pe care le au parintii lor. Elevii au diferite conceptii referitoare la cum si-ar dori sa arate un loc de munca de la o incapere « decenta, curata, ingrijita » la o « incapere unde se pooate comunica cu persoane, birou ». Totodata pretentiile se inmultesc atunci cand vine vorba de recompense. Toti ar vrea ca locul de munca sa fie « cu bani multi », sau patronate de ei asa cum afirmau unii. Se observa ca aceste conditii cunt contrar slujbelor parintilor lor si tocmai de aceea dorintele pot fi uneori contrare ca ale parintilor.

Grafic nr. 6 referitor la opinia subiectilor cu privire la intrebarea «  considerati ca rezultatele obtinute la scoala pot sa influenteze viitorul loc de munca ? »

Din totalul subiectilor interogati putem observa ca majoritatea elevilor considera ca rezultatele obtinute la scoala pot influenta alegerea unui viitor loc de munca astfel: rezultatele si performantele excelente aduc cu sine un loc de munca bine platitsi bine vazut in mediul social din care elevii fac parte pe cand un loc de munca prost platit si o meserie "murdara" este influentata tocmai de rezultatele slabe pe care elevul le obtine la scoala. Elevii sunt constienti ca scoala este un factor important care ii influenteaza in luarea deciziilor privind locul de munca unde vor actiona pe viitor. Totusi ramane un numar mare de elevi dupa cum se vede si in studiu, un numar mare de subiecti care raman nedecisi in privinta acestui lucru afirmand ca « nici in mare, nici in mica masura » rezultatele obtinute la scoala pot sa influenteze viitorul loc de munca, fapt care poate fi explicat ori prin apartenenta elevilor la diferite medii urban/rural ori prin dezinteresul acestora si implicit al familiei fata de aceasta institutie educativa. Profesorii care au fost intervievati au declarat ca vorbesc si ii sfatuiesc pe elevi « in cadrul orelor de consiliere, la initiativa profesorului diriginte sau a elevului » astfel se poate observa ca si scoala incearca sa-i educe in anume fel pe elevii care doresc acest lucru. Multi dintre tineri se arata neinteresati fata de aceste actiuni educative ale scolii preferand sa faca altceva in loc sa mearga la aceste ore care sunt oferite de scoala cu ajutorul acestor cadre specializate. Profesorii se declara nemultumiti de prestatia elevilor si de indiferenta pe care o arata tinerii in schimbul efortului depus de acestia in vederea stimularii lor si pregatirii pentru urmatorul nivel din viata sociala. In aceasta lupta pentru educarea elevului in alegerea de catre acesta a drumului cel mai bun, de multe ori, familia este cea care renunta prima. Avand in fata un tanar pe care parintii nu-l mai pot controla odata ce acesta ajunge la maturitate, sunt nevoiti sa-l lase pe acesta sa aleaga ceea ce i se pare lui mai bine. Profesorii, in ciuda efortului lor, nu pot schimba mare lucru. Multi incearca sa tina aceste ore de consiliere in interiorul disciplinei pe care o predau, astfel sa poata impiedica absenteismul de la aceste cursuri obligatorii pentru viata tanarului.

Grafic nr. 7 comparativ referitor la masura in care sunt satisfacuti tinerii de ocupatia parintilor lor in raport cu venitul lunar al familiei

In acest studiu am pus problema venitului familiei in raport cu satisfactia pe care o au tinerii in legatura cu ocupatia parintilor lor. Se observa ca cu cat parintii au un venit mai mare cu atat tinerii tind sa fie satisfacuti de meseria pe care parintii lor o practica. Un salariu care nu depaseste 1000 lei atrage dupa el insatisfactii asupra muncii pe care o practica parintele. De cele mai multe ori o slujba buna, care sa-i satisfaca pe tineri, este o slujba foarte bine platita iar din cele afirmate la intrebarile anterioare, un loc de munca bun este un loc curat, decent, in care se castiga mult, un loc de birou. Aceste dorinte ale tinerilor sunt greu realizabile in conditiile in care acestia au mare nevoie de instruire scolara, educatie si nu numai pentru a ajunge acolo unde isi doresc. Satisfactia tinde sa creasca pe masura ce creste varsta, nivelul de educatie si clasa sociala, este maxima in cazul patronilor (58% sunt foarte sau complet multumiti de locul lor de munca). Atunci faci parte din grupul persoanelor care isi urasc jobul, sunt foarte multi oameni care spun ca imediat ce economia isi va mai reveni isi vor cauta un alt loc de munca. Pana la acel moment insa, ai nevoie de o strategie pentru a supravietui la locul de munca. La baza alegerii carierei stau: aspiratiile, idealurile, interesele, aptitudinile, etc. Astfel, in timp ce unii dintre noi optam pentru o anumita meserie, deoarece credem ca prin acea munca ne vom realiza nazuintele, altii alegem o alta munca pentru a obtine un salariu mai bun, sau pentru a ne satisface nevoia de afiliere, sau pur si simplu, alegem o munca la intamplare, fara a sti prea multe despre ceea ce urmeaza sa facem. Motivele care stau la baza alegerii unei cariere, sunt extrem de diverse. Motivul este acel fenomen psihic ce are rol esential in declansarea, orientarea si modificarea conduitei; motivatia este constituita din ansamblul motivelor, din structurarea tuturor motivelor (intrucat motivele nu se afla la acelasi nivel). Motivul este cauza principala a unui comportament, dar nu orice cauza este un motiv. De exemplu: o detunatura puternica ne face sa tresarim, ea este cauza reactiei noastre, dar nu spunem ca este 'motivul' tresaririi noastre. Motivul este o cauza interna care determina conduita noastra. Daca dorim sa intelegem mai bine optiunile unei persoane, eventual sa intelegem pozitia pe care o va adopta in diferite situatii, sau sa exercitam o influenta educationala asupra ei si chiar sa ne dam mai bine seama despre 'parghiile' prin care diferite situatii ne influenteaza.

Grafic nr. 8 cu privire la raspunsurile subiectilor referitoare la intrebarea «  in ce masura sunteti multumit de mediul de provenienta din care faceti parte ? »

Din totalul subiectilor interogati, 54.3% au raspuns ca sunt in foarte mare masura multumiti de mediul de provenienta din care fac parte, 39.1% au raspuns ca sunt in mare masura multumiti de mediul de provenienta din care fac parte iar restul de 4.3% respectiv 2.2% s-au declarat multumiti in mai mica masura de mediul de provenienta din care fac parte. Putem observa ca elevii s-au obisnuit cu locul in care traiesc iar viitoarele lor profesii vor fi proiectate probabil tot in aceasta zona.

S-a sustinut ca educatia va contribui la reducerea disparitatilor de avere si putere, formand tinerilor calitati care sa le permita sa-si gaseasca un loc apreciat in societate. In ce masura s-a intamplat aceasta? Multe cercetari sociologice au incercat sa ofere raspunsuri la aceasta intrebare. Rezultatele lor ofera insa urmatorul raspuns: educatia tinde sa exprime si sa reafirme inegalitatile existente in societate. Reusita scolara depinde in mare masura de suportul material si de deschiderea culturala de care beneficiaza tinerii. Si cum suportul material depinde de statusul socio-economic al familiei, iar deschiderea culturala depinde de nivelul educational al parintilor rezulta ca, copiii din clasele favorizate pot accede mai usor la pozitii superioare in societate. Astfel inegalitatea scolara se explica prin diferentele de capital cultural transmis de familie.

Pierre Bourdieu vede in familie un grup particular care construieste o identitate particulara individului. Autorul subliniaza importanta fara egal a achizitiilor dobandite in familie si imposibilitatea de a neutraliza printr-o munca pedagogica secundara "clasamentele" care rezulta din munca pedagogica familiala. P. Bourdieu vede scoala ca instanta a actiunii pedagogice dominante si instrument de reproductie a structurii de clasa. Reusita muncii scolare este conditionata de distanta dintre cultura legitima pe care o transmit si cultura incorporata anterior (habitusul anterior, mergand regresiv pana la habitusul primar). El afirma ca succesul scolar al reprezentantilor claselor dominante e mai probabil pentru ca habitusul primar instaleaza un raport de familiaritate cu arbitrariul cultural dominant, transmis ca si cultura scolara. Succesul scolar pentru reprezentantii claselor dominate este o problema pentru ca distanta intre habitusul primar si capitalul cultural mostenit pe de o parte si capitalul pe care insusirea culturii scolare il cere pe de alta parte este mare. Acestia pornesc cu un "handicap cognitiv" dupa cum afirma R. Boudon.

Institutia scolara incepe sa exercite o data cu intrarea in modernitate o functie de selectie a elitelor. Ea nu produce clasamente in functie numai de performanta, dupa cum afirma T. Parsons. Pentru ca nu toti se afla pe pozitii egale la inceput, apartenenta lor familiala exprima o apartenenta de clasa. Scoala recunoaste ca dotati din punct de vedere scolar pe cei care sunt mai bine dotati din punct de vedere social si clasamentele reproduc pozitiile initiale. Scoala nu determina o democratizare reala a societatii in sensul egalizarii sanselor, ci doar o crestere a complexitatii structurii si ierarhiilor sociale, in masura sa mascheze mai bine raporturile de forta.

Grafic nr.9 comparativ pe sexe cu privire la opinia subiectilor referitoare la intrebarea « credeti ca este necesar sa absolviti un liceu ? »

Subiectii care au fost interogati pe baza acestui subiect al importantei absolvirii unui liceu , toti au raspuns afirmativ indiferent de sex. Si baietii si fetele au considerat ca este foarte important sa urmezi un liceu dar mai ales sa ajungi sa-l si termini inainte ca altceva sa-ti distraga atentia si sa te duca la abandon. In momentul in care se trezesc cu diploma de studii superioare in maini, o mare parte dintre absolventi, fie din dezamagire fata de ofera de locuri de munca existenta pe piata, fie in urma confruntarii aspiratiilor personale cu realitatea, sfarsesc prin a se indrepta spre profesii diamentral opuse specializarilor pentru care s-au pregatit. Unul din motivele acestei situatii este absenta campaniilor de informare in randul liceenilor din anii terminali in ceea ce priveste diversele oportunitati de studiu, dublata de o prezentare realista a situatiei de pe piata locurilor de munca. Ca urmare a acestui fapt, numerosi tineri isi aleg facultatea fara sa ia in calcul viitorul post-absolvire, sau fara a avea cele mai elementare cunostinte despre profesia spre care se indreapta si despre piata locurilor de munca din acel domeniu, facand de multe ori alegeri in baza principialului 'suna bine'.  Fara intentia unei critici la adresa sistemului, in speta la adresa profesorilor si a administratorilor liceelor, nu putem sa nu observam, totusi, diferenta substantiala care exista intre sistemul romanesc de orientare scolara si profesionala, si cel din spatiul european. Sporirea dificultatii cu care tinerii, dupa absolvire, isi gasesc locuri de munca satisfacatoare si conforme pregatirii lor, subliniaza necesitatea de a preocuparea pentru viitorul tinerilor ce vor fi absorbiti de piata locurilor de munca din Romania in viitorul apropiat.
         In momentul alegerii unui anumit loc de munca, tinerii tind sa valorizeze foarte mult satisfactia profesionala, urmata imediat de motive de ordin financiar si apoi de construirea unei cariere. Interesant este faptul ca marea majoritate a tinerilor considera ca studiile universitare, mai inainte de orice, le sporesc sansele de a avea un venit mai ridicat. Dorinta de a-si continua studiile numai din aspiratia de a inmagazina un volum mai mare de cunostinte, sau de a dobandi recunoastere sociala in baza diplomei obtinute, cade astfel pe un loc secund. Exista insa, de partea cealalta a baricadei, grupul celor care considera ca pregatirea universitara nu ofera absolut nici o garantie pentru realizarea profesionala, acestia extragandu-si exemple ilustrative in acest sens din realitatea imediata (vezi personajele cele mai mediatizate ale momentului).
         Nu putem sa nu observam ca o parte insemnata dintre tinerii aflati in pragul absolvirii unui liceu nu cunosc lucruri esentiale despre profesia aleasa, incepand cu abilitatile si calificarile necesare, si sfarsind cu notiunile legate de piata locurilor de munca a segmentului respectiv, cum ar fi: posturile care pot fi ocupate posedand calificarea respectiva, disponibilitatea pietei de a absorbi noii candidati. Astfel apare ca necsara asigurarea unei consilieri profesioniste si realiste in alegerea unei profesii, pe baza careia sa se analizeze oportunitatile oferite de piata educationala, implicand toti pasii necesari pentru luarea unei decizii in cunostinta de cauza (atat a propriilor abilitati si aspiratii, cat si a cerintelor impuse de respectiva profesie si a situatiei pietei de munca din domeniul vizat.   Desi la nivel national au aparut cabinetele psihologice din cadrul institutiilor de invatamant preuniversitar, nivelul impactului acestor institutii asupra deciziilor educationale ale elevilor este inca insuficient resimtit, intrucat in Romania nu s-a impamantenit practica mersului la psiholog, cu atat mai putin pentru alegerea carierei si a traseului educational.

Grafic nr. 10 referitor la opinia subiectilor cu privire la masura in care consulta parerea parintilor in legatura cu alegerea viitoarei profesii

Din totalul subiectilor interogati, 15 dintre ei au raspuns ca consulta in mare masura parintii in legatura cu alegerea viitoarei profesii, 9 dintre ei au raspuns ca in foarte mare masura consulta parerea parintilor in legatura cu alegerea viitoarei profesii iar 16 din totalul de subiecti s-au declarat nedecisi. In interviurile realizate majoritatea parintilor au declarat ca ii sfatuiesc pe copiii lor in legatura cu alegerea unei meserii dar si ca respecta parerea acestora daca sunt convinsi sa urmeze o anumita cariera. Alegerea carierei este o decizie esentiala atat pentru elevi cat si pentru parintii lor, in majoritatea situatiilor familia este indrumatorul major in conturarea optiunilor pentru o anumita cariera a tinerilor, adeseori influenta lor fiind cea decisiva. Familia poate fi sau deveni pentru copil un factor al dezvoltarii personalitatii, un model de imitat, un refugiu permisiv sau un camp de confruntari, o zona a dogmatismului agresiv, a inflexibilitatii si autoritarismului.
In alegerea profesiei si construirea unei cariere, tinerii, sunt influentati de actiunea unor factori obiectivi si factori subiectivi. Oamenii, mentalitatile, institutiile (familia, scoala, organizatiile de diferite tipuri) devin factori esentiali in alegerea carierei. Insa o orientare profesionala este un proces de durata, care tine seama de talentele si dorintele adolescentului, dar si de realitatile vietii de zi cu zi. Procesul presupune: competenta, competitie, selectie, concurenta, succes, esec, invatare, pregatire profesionala continua, asumarea de responsabilitati, etc. Toate acestea il vor sprijini pe tanar sa-si indeplineasca propria cariera, ajutandu-l sa aiba un destin demn in viata.
Evolutia profesionala este influentata de asemenea de o serie de factori generali precum ereditatea, mediul, experienta de viata si dezvoltarea personala, toti acesti factori au un rol important in atingerea unei maturitati profesionale si mentinerea acesteia pe o perioada de timp cat mai indelungata. Familia joaca un rol esential, alaturi de scoala, in dezvoltarea si mentinerea starii de bine, al acelui echilibru biopsiho-social atat de necesar fiintei umane. Membrii familiei, respectiv parintii, sunt cei care pot sa faciliteze copilului accesul la unele domenii sau sa-i orienteze catre altele. Ei sunt cei care au posibilitatea sa puna la dispozitia copiilor lor resurse materiale sau informationale sau sa-i priveze de ele, ei sunt cei care asigura climatul socioa-fectiv de sustinere, intelegere, acceptare, recunoastere si apreciere a copilului. Astfel ei pot observa si cunoaste anumite preferinte ale copilului, curiozitati sau inclinatii. Rolul lor nu este doar pasiv de observatori, ci si activ de a selecta inclinatiile pozitive de cele negative si de a orienta copilul catre dezvoltarea inclinatiilor benefice. Preferinta pentru anumite activitati in copilarie este determinata pe de o parte de factori genetici, iar pe de alta parte de experientele timpurii ale copiilor.
Parintii sunt pentru copii sursa primara si cea mai puternica de invatare, de sprijin afectiv si securitate, pot avea o influenta in alegerea copilului pentru o anumita cariera prin: atitudinile lor; stilul educativ care influenteaza increderea in sine, directia si masura ambitiilor; modul de apreciere pozitiva sau negativa a unor activitati; faptul ca familia este cea care opteaza pentru anumite scoli, care ingradesc mai mult sau mai putin posibilitatile copiilor; faptul ca ei sunt cei care transmit expectantele, acele asteptari sociale adecvate pozitiei lor sociale statutul socio-economic joaca un rol important

Grafic nr.11 comparativ referitor la masura in care sunt satifacuti elevii de ocupatia parintilor in raport cu dorinta de a continua ocupatia acestora

Din totalul subiectilor interogati putem observa un raport intre gradul de satisfactie al elevilor asupra ocupatiei parintilor lor si masura in care acestia ar dori sa continue ocupatia lor. Ajuns in lumea liceului cu colegi veniti din alte cartiere sau localitati, din familii foarte diferite, 'eliberati' de prezenta si controlul familiei trec in grupul adolescentilor care intra sub influenta noilor conditii sociale: studiul unor materii mai complicate, informatii despre o alta viata decat cea oferita de familie (alte standarde si alte conceptii de viata la multi din noii colegi), o libertate mai mare de miscare si de abordare a vietii cotidiene, tentatia escapadelor la discoteci sau localuri pentru tineri, descoperirea alcoolului si uneori a drogurilor, alte relatii cu sexul opus Alaturi de familie profesorii au un rol deosebit. In ultimii ani credem ca mai mult decat familia corpul profesoral a sesizat si si-a adaptat metodele de educatie si instruire didactica la mutatiile care au survenit in comportamentul, interesele si sperantele adolescentilor. Pentru tineri primul si cel mai important model este parintele, cu tot ceea ce este, face si reprezinta acesta. Pana acum ceva vreme raspunsul la intrebarea "ce meserie vrei sa ai cand vei fi mare" era invariabil legat de profesia parintilor. In "acele vremuri" parintele, cu tot cu profesie, inca reprezenta un model pentru copil. Poate pentru ca insusi parintele era multumit in mare masura de aceasta si o "prezenta" copilului intr-un anumit fel, pozitiv. Mai mult decat atat exista obiceiul ca parintii sa-si aduca urmasii la serviciu si sa le prezinte acestora "tainele" ocupatiei lor, sadind in felul acesta respectul copiilor pentru munca si oferindu-le prima "consiliere ocupationala", strans legata de viitorul lor profesional-financiar-economic. A trecut vreme de atunci si timpurile s-au schimbat, parintii sunt din ce in ce mai putin un model demn de urmat (din diverse considerente specifice noului context socio-economic: lipsa de interes, de timp, de chef), profesia lor - si mai putin, astfel incat copii sunt nevoiti sa-si caute modele in alta parte. Nu este intamplator faptul ca mai multe sondaje legate de optiunile profesionale ale copiilor au indicat "profesii" de-a dreptul "interesante": fotbalist, cantaret de muzica usoara/de petrecere, model-fotomodel, etc. Motivul alegerii acestor "profesii" este strans legat de mediatizarea lor excesiva si de prezentarea lor sub o aura de stralucire si bogatie greu de atins in alte domenii. In unele cazuri repondentii acelor sondaje au indicat persoane, mai mult decat profesii, confundand statutul cu personalitatea si cu valoarea.

Grafic nr. 12 referitor la opinia subiectilor cu privire la intrebarea "considerati ca rezultatele obtinute la scoala pot sa influenteze viitorul loc de munca?"

Din totalul subiectilor interogati, 41.3% considera ca rezultatele obtinute la scoala pot in foarte mare masura sa influenteze viitorul loc de munca, 37% au raspuns ca viitorul loc de munca poate fi influentat in mare masura de rezultatele obtinute la scoala, 17.4% s-au declarat nedecisi iar restul au considerat ca rezultatele scolare influenteaza in mica masura viitorul loc de munca. Consilierea profesionala este centrata pe alegerea optima a profesiunii, pe valorificarea maximala a capacitatii persoanei prin calificare si profesionalizare si se realizeaza de obicei la liceu, facultate, locul de munca. A fost determinatä la nivelul societatii de tendintele de mecanizare, automatizare, cibernetizare ale economiei care au dus la necesitatea ridicarii, calificarii si specializarii profesionale. Profesiunea trebuie inteleasa si tratata ca un mod de viata si un rol social, nu numai o ocupatie economica; Modelul carierei trebuie privit din punct de vedere al psihologiei dezvotarii, si nu al psihologiei diferentiale. Aceasta inseamna ca in evolutia subiectului educational, formarea si dezvoltarea sa este obiectivul principal, si nu selectia acestuia pentru o anumita profesiune; Asumarea conceptului de cariera ca fiind nu ascensiunea pe plan social, ci imbinarea mai multor ocupatii apropiate si integrarea lor unei cariere unice; Principiul creativitatii trebuie sa fie principiul coordonator superior al invatamintului; Pentru ca activitatea de consiliere scolara si profesionala sa-si indeplineasca obiectivele, este nevoie de organizarea si programarea acesteia, de unitate intre componentele sale: consiliere scolara si consiliere profesionala. Nu de putine ori, in alegerea scolii si a unei profesii, un rol de luat in seama il are intamplarea, sansa ori coincidenta fericita. Pentru a veni in "intampinarea sansei", trebuie multiplicate ocaziile favorabile optiunii, alegerii, deciziei scolar-profesionale. Acest demers se poate realiza prin: efectuarea de vizite in potentiale locuri de munca; intalniri informale cu oameni de diferite profesii; lectura, analiza si comentarea unor biografii ale unor persoane cu succes profesional in domeniul lor, confirmat social. La terminarea ciclului gimnazial/liceal elevii sunt consiliati si indrumati spre licee, scoli de arte si meserii, invatamant vocational, facultati, in functie de rezultatele obtinute de profesorul-consilier.

Se stie insa ca parintii au un rol important in orientarea scolara si profesionala a propriilor copii. Experienta personala pozitiva, dar si aspiratiile lor nerealizate sunt transferate sau impuse copiilor in planul constructiei carierei. Pe de alta parte, aceasta realitate este o sursa de conflict intre parinti si copii, profesori sau consilieri scolari, in cazul in care copilul are o alta optiune sau este sfatuit sa abordeze o alta filiera scolar- profesionala decat cea spre care aspira adultii. Modelele comportamentale legate de munca, vehiculate in familie (de apreciere sau dezapreciere a propriei profesii) vor fi preluate si de copii, contribuind treptat la conturarea propriilor alegeri. De asemenea, atitudinile parentale puternic autoritare, sau, din contra, cele neutre, au fiecare rata lor de "manipulare".

Concluzii

Elevii se confrunta cu sisteme de evaluare de tip concurential, cu o societate in schimbare si cu incertitudine asupra viitorului. Ei sunt constienti de faptul ca parintii si adultii din preajma lor nu-i pot ajuta intotdeauna. De aceea, parintii, elevii si societatea in ansamblu asteapta mai mult de la scoala. Singura solutie este implicarea tuturor "actorilor" din sistemul de invatamant: directori, consilieri si profesori.  In aceasta noua viziune, asupra invatamantului, se propune un model axat pe elev, elaborat in diverse niveluri de sprijin si punand laolalta cele mai diferite experiente de viata pentru a promova o abordare holistica a problemei orientarii scolare.

Studiul de fata a avut ca scop identificarea si analiza rolului familiei in alegerea profesiei de catre elevii de liceu din anii terminali. Obiectivele acestui studiu au fost clar formulate si au avut ca scop recunoasterea si identificarea unor factori care pot fi importanti in luarea deciziilor de catre tineri si totodata identificarea acelor conditii care se suprapun alegerii viitoarei profesii. Ipotezele formulate au fost verificate in totalitate reflectand astfel intr-un mod corect realitatea din mediul social in care a fost facut studiul. Am ales aceasta tema datorita faptului ca tinerii, in special adolescentii trebuie indrumati din liceu spre ce meserii sa mearga pentru a evita astfel indeciziile si schimbarile care pot aparea. Familia are un rol foarte important in educarea copiilor in aceasta directie, parintii fiind principalii actori care pot influenta cu adevaratdeciziile copiilor lor in aceasta privinta. Problemele trebuie discutate in familie iar orice decizie a elevului trebuie analizata cu atentie de membrii familiei pentru ca tanarul sa fie indreptat intr-o directie convenabila.

Pentru a realiza acest studiu am ales ca tehnici de cercetare chestionarul, care a avut 38 de intrebari si ghidul de interviu. Aplicarea chestionarului a decurs bine, am interogat 46 de elevi de liceu din clasele a 12 a, atat din mediul urban cat si din mediul rural pentru a obtine un rezultat cat mai aproape de realitate. Ghidul de interviu a fost destinat parintilor pe de-o parte, iar pe de alta parte am intervievat si profesorii pentru a afla cum si in ce conditii ii ajuta pe elevi in alegerea unei viitoare profesii. S-a dovedit ca scoala joaca un rol foarte important in privinta acestei chestiuni datorita faptului ca elevul isi petrece o buna parte din timp la scoala iar profesorul poate sfatui intotdeauna elevul in privinta luarii unei decizii. Pentru adolescenti, alegerea profesiei este cu atat mai dificila cu cat se afla sub influenta unui sistem educativ ce pune accent mai mult pe teorie decat pe experienta, vocatie, talent. Pe de alta parte, multi dintre adolescenti iau decizii sub presiunea parintilor. Tinerii sunt indrumati sa fie pragmatici, sa se gandeasca mai degraba la consecintele financiare ale deciziilor luate si mai putin la ce le-ar placea sa faca. Din pacate, profesorii, parintii au tendinta de a impune alegerea profesiei decat de a tine seama de dorintele tanarului

Orientarea carierei consta in oferirea de sprijin in stabilirea optiunilor educationale, a ocupatiilor si a rolurilor de munca; aici se include si pregatirea in vederea luarii deciziei(elaborarea deciziei), procesul propriu zis de luare a deciziei(alegerea) si pregatirea pentru punerea in aplicare a optiunii efectuate. Dezvoltarea spiritului de independenta este un element cheie in acest domeniu. Consilierul va stimula procesul de auto-evaluare, de explorare a mediului(optiunile educationale si de cariera) si de dezvoltare a capacitatilor de luare a deciziei. Acest domeniu al orientarii este o sarcina in care toti actorii din scoala, in special profesorii, pot juca un rol, dar trebuie implicati si factori externi/specialisti.

In perioada adolescentei, trebuie sa se ofere oportunitati ample pentru testarea acuratetei imaginii despre sine(vizite neoficiale, contacte cu persoane ce servesc ca model, participarea la activitati profesionale organizate in comunitatea locala sau la scoala, stagii de pregatire, etc.)
Autoexplorarea se finalizeaza in anii superiori de liceu. Programele de orientare pentru adolescentii mari, tin seama de faptul ca acestia si-au modificat relatiile cu adultii si colegii de generatie. Adolescentii au tendinta de a aprecia foarte mult sprijinul primit din partea colegilor de generatie(pentru ei a fi pe placul grupului de prieteni este mai important decat a primi aprobarea parintilor sau a adultilor). Relatia cu parintii si ceilalti adulti este marcata de lupta pentru identitate si independenta(atitudinile adultilor ce permit dezvoltarea personala, par mai potrivite decat pozitiile dure de autoritate). Influenta adultilor, inclusiv a consilierilor, se exercita mai bine oferind modele, decat prin directive autoritare.

Schimbarile economice din zilele noastre fac ca actualele profesii, meserii, ocupatii sa fie mai putin clar definite si previzibile decat in trecut. Dinamica schimbarilor este tot mai accentuata datorita organizatiilor care acorda tot o mai mare atentie planificarii si administrarii carierei. Aceasta determina personalul muncitor, sa fie pus in situatia de a face fata la o competenta si rapiditate de adaptare intr-un ritm accelerat. In acest context, realizarile pe plan teoretic si practic joaca un rol important in intelegerea si administrarea carierelor. Asadar procesul instructiv - educativ, pe de o parte, este important in educatia si orientarea carierei si pe de alta parte procesul practic.

Activitatile de orientare urmaresc dezvoltarea personala, inzestrarea persoanei cu cunostinte si abilitati necesare pentru realizarea unui plan eficient al propriei cariere. Consilierea in cariera vizeaza dezvoltarea abilitatilor unei persoane sau grup de persoane pentru rezolvarea unor probleme specifice legate de cariera, ca de exemplu: indecizie, anxietate legata de cariera, insatisfactie academica, plan de cariera, etc. si este o interventie psihologica.
Spre deosebire de consiliere, educatia pentru cariera reprezinta o interventie educationala de dezvoltare, in avans , a deprinderilor si abilitatilor necesare tinerilor pentru dezvoltare si planificarea propriei cariere. De aceea este important ca aceasta educatie sa inceapa cat de repede posibila, chiar din clasele primare. Desigur ca persoane abilitate din Ministerul Invatamantului se ocupa de aceasta situatie si de acest proces important.

Consilierul de orientare a carierei poate contribui la prevenirea abandonului scolar prin constientizarea elevilor asupra masurilor (beneficiilor) ce decurg din continuarea educatiei si instructiei intr-o unitate de invatamant (in mediu formal), coroborat cu o mai buna cunoastere de sine a elevului in prag de abandon scolar. Activitatea de orientare a carierei in mediul scolar poate fi descrisa ca o activitate care sa sprijine elevii sa-si clarifice propriile deprinderi, abilitati, competente, ca si resursele si optiunile in relatia cu sistemul educational, piata muncii si viata, in general. Activitatea consilierului de orientare a carierei este un proces complex, interactiv intre educatie, abilitati practice, aspiratii, valori si interesele mediului economic, social, cultural.Existenta, la nivelul fiecarei unitati de invatamant, a unui cadru specializat care sa-si desfasoare activitatea intr-un mediu adecvat, ajutat/sprijinit de toti factorii care concura la procesul de educatie reprezinta deja o certitudine, sustinuta nu numai de rezultatele, inca nemonitorizate si evaluate global, dar si de numeroasele solicitari ce vin din partea mediului scolar. In realizarea activitatii de consiliere este necesar sa se parcurga mai multe etape: definirea si clarificarea problemei, autoanalizarea grupului tinta de elevi, formularea scopurilor, elaborarea unui plan de actiune, evaluarea si urmarirea rezultatelor actiunii de consiliere. Pentru a stabili o strategie de interventie, este necesar sa se identifice problema reala cu care se confrunta fiecare elev al grupului. Pentru aceasta se impune cunoasterea elevului, a familiei, cat si a profesorilor care actioneaza in cadrul sistemului de educatie. Indeplinirea acestui deziderat se poate efectua, utilizand mai multe tehnici si metode de cunoastere. Tot mai multi tineri spun: "Vreau sa-mi deschid o afacere", "Vreau sa am bani" sau viseaza sa se plimbe in masini scumpe ori sa mearga in vacanta in locuri exotice. Poate asa se explica de ce sunt la moda asa-zisele "profesii" de fotbalist, om de afaceri, manechin, cantaret. Adesea, adolescentul isi da seama ca acele putine repere oferite de prieteni in alegerea profesiei sunt superficiale si chiar imposibile. Dar nevoia de a fi acceptat in gasca si de a se afirma este atat de puternica, incat adolescentul isi insuseste acele repere. Tanarul se lasa influentat la presiunea grupului si risca sa isi aleaga un drum gresit in viata sau sa ramana pur si simplu pe drumuri. Orientarea profesionala trebuie sa tina cont de talentul, aptitudinile, dorintele tanarului, dar si de realitatea societatii actuale. Parintii copiilor inzestrati cu talent, dar si responsabilitate au cea mai usoara sarcina. Nu trebuie decat sa le lase tinerilor libertatea de a-si alege cariera dorita.

BIBLIOGRAFIE

1. Allport, Gordon. 1981, Structura și dezvoltarea personalitații, Bucuresti, Editura E.D.P.

2.Andrei, Petre. 1945, Filozofia valorii, Bucuresti, Editura Fundațiilor

3. Ariel, Pakes. 1973, L'enfant et la vie familialle sous l Ancien Regiune, Paris, Editions de Seuil

4. Batar , Dumitru. 2003, Sociologie, Sibiu, Editura Psihomedia

5. Beca, Elena. 1996, Adolescența - cautarea identitații- Revista de psihologie nr.2, Bucuresti, Editura Științifica și Tehnica

6.Bell, Robert.1975, Marriage and Family Ineraction, Homewood, Edition The Dorsy Press

7. Bruner, Edward. 1999, Etudes sociologiques, Switzerland, Librairie Droz

8.Burguier, Andre. 1986, L' Histoire de la famille, Paris, Editions Armand Colin

9.Chelcea, Septimiu. 1996, Cunoașterea de sine o condiție a ințelepciunii, Bucuresti, Editura Albatros

10. Combart, de Lewe. 1982, Pentru o sociologie a aspirațiilor, Cluj, Editura Dacia.

11. Combart, de Lewe. 1982, Cultura și puterea, Bucuresti, Editura Politica

12.Ciofu, Carmen. 1989, Interacțiunea parinți- copii, Bucuresti Editura Științifica și Enciclopedica.

13. Cosmovici, Alexandru. 1996, Psihologia generala, Iasi, Editura Collegium Polirom

14. Dragan, Ioan. 1975, Interes cognitive și orientare profesionala, Bucuresti, Editura E.D.P.

15. Drevillon ,J. 1973, Orientarea școlara și profesionala, Bucuresti, Editura, E.D.P

16. Escalona, Sibylle. 1987, Studies in topological and vector psychology, Paris, Editions Krauss

17. Golu, Mihai. 1998, Psihologia copilului, Bucuresti, Editura E.D.P

18.Grunberg, Ludwig. 1972, Axiologia și condiția umana, Bucuresti Ed.Politica

19.Goody, Jack. 2003, Familia Europeana, Iasi, Editura Polirom

20. Gusti, Dimitrie. 1935, Sociologia militans, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica

21. Hill, Peter.1973, Teoria moderna a sistemelor și familia in Societați prezente, societați viitoare, Bucuresti, Editura Politica

22.Iliuț, Petru. 1995, Structurile axiologice din perspective psiho- social, Bucuresti, Editura E.D.P.

23.Le Play, Frederic. 1884, L'organization de la famille selon erai modele signale par l historie de toutes les races et tous les temps, Paris, Editions Tequi

24.Maslow, Abraham.1970, Motivation and Personality, New York, Edition Harper and Row

25.Modrea, Margareta. 1996, Parinți de adolescenți, Revista de Psihologie nr.2, Bucuresti, Editura Științifica și Tehnica

26. Morgan, Robert. 1982, Careers in psychology, Boston, Edition Nelson Education

27.Mitrofan, Ion. 1998, Incursiune in psihosociologia și psihosexologia familiei, Bucuresti, Editura Press Mihaela S.R.L

28.Neculau, Andrei. 1996, Personalitatea o construcție sociala - Revista Psihologie sociala nr.3, Iasi, Editura Polirom

29. Neveanu , Paul. 2001, Dictionar de Psihologie, Bucuresti, Facultatea de Psihologie

30.Predescu, Mihai. 1986, Personalitate și aspirație, Timisoara, Editura Facla

31. Parsons, Talcott. 2004 , Sociology and psychology, Iasi, Editura Polirom

32. Rosca, Alexandru. 2000, Monografii profesionale, Cluj, Institutul de Psihologie

33.Salade, Dragan. 1997, Orientarea școlara și profesionala, Bucuresti, Editura Paco

34. Schifirnet, Constantin. 2004, Centrul de Cercetare pentru problemele tineretului, Bucuresti, Editura Albatros

35. Strauss, Levi. 1949, Structures élémentaires de la parenté, Paris, Editions Mouton de Gruyter

36. Schiopu, Ursula. 2007, Revista de psihologie nr 2, Bucuresti, Institutul de Psihologie

37. Scott, John and Marshall, Gordon. 2005, Oxford, Dictionary of Sociology, Oxford University Press

38.Vintilescu, Doina. 1995, Sinteze de psihopedagogie școlara, Timisoara, Editura Mirton

39. Weisberg, Herbert. 1998, An introduction to survey research, Denver, Edition Blague

40.Zlate, Mielu. 1999, Eul și Personalitatea. Bucuresti, Editura Trei

ANEXE

Universitatea « Lucian Blaga »  Anonim !

Facultatea de Stiinte

Catedra de Sociologie

CHESTIONAR

Am dori sa cunoastem cateva aspecte ale alegerii profesionale la elevii de clasa a XII-a. Raspunsurile pe care le vom obtine nu vor fi comunicate nimanui.

1. Credeti ca este necesar sa absolviti un liceu ?

a)     da

b)     nu

2. Considerati ca parintii vostri discuta mult intre ei pentru a-si rezolva problemele ?

a)     zilnic

b)     saptamanal

c)     de cateva ori pe saptamana

d)     rar

e)     foarte rar

3. In familia din care faci parte a existat mereu o stare de armonie perfecta.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

4. Parintii vostri comunica foarte mult cu voi, fiind un mod placut de a conversa.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

5. Considerati ca in familia voastra exista numeroase conflicte ?

a)     foarte des

b)     des

c)     rar

d)     foarte rar

6. Cat de des obisnuiti sa discutati cu parintii problemele pe care le aveti ?

a)     foarte des

b)     des

c)     rar

d)     foarte rar

7. In ce masura consultati parerea parintilor in legatura cu deciziile pe care urmeaza sa le luati ?

	In foarte mare masura	In mare masura	Nici in mare, nici in mica masura	In mica masura	In foarte mica masura
Problemele de scoala
Grupul de prieteni
Petrecerea timpului liber
Utilizarea resurselor

8. In ce masura consultati parerea parintilor in legatura cu alegerea viitoarei profesii?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

9. Obisnuiti sa cereti ajutor parintilor in legatura cu:

	Foarte des	Des	Nici des, nici rar	Rar	Foarte rar
Problemele scolare
Grupul de prieteni
Petrecerea timpului liber
Conflictele cu ceilalti

10. In ce masura considerati ca parintii va ofera ajutorul atunci cand aveti nevoie ?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

11. Considerati ca ajutorul oferit de parinti este suficient pentru solutionarea problemelor ?

a)     In foarte mare masura

b)     In mare masura

c)     Nici in mare, nici in mica masura

d)     In mica masura

e)     In foarte mica masura

12. Familia din care faceti parte este interesata de persoanele cu care obisnuiti sa va intalniti ?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

13. Familia din care fac parte a contribuit in alegerea grupului meu de prieteni.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

14. Familia din care fac parte a facut cunostinta cu iubitul/iubita mea.

a)     acord

b)     acord puternic

c)     dezacord

d)     dezacord puternic

15. In ce masura sunteti satisfacuti de ocupatia parintilor vostri?

a)     in foarte mare maura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

16. Ati dori sa continuati ocupatia parintilor vostri?

a)     da

b)     nu

c)     in niciun caz

17. In ce masura sunteti multumiti de nivelul de instructie al parintilor?

a)     foarte multumit

b)     multumit

c)     nici multumit, nici nemultumit

d)     nemultumit

e)     foarte nemultumit

18. In ce masura sunteti multumit de mediul de provenienta din care faceti parte ?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

19. Pe o scala de la 1 la 10, unde 1 inseamna cel mai scazut nivel iar 10 inseamna cel mai inalt nivel, unde credeti ca v-ati situa avand in vedere situatia materiala a familiei?

20. In ce masura comportamentul vostru influenteaza deciziile familiei ?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

21. Considerati ca aveti un comportament adecvat atunci cand sunteti la scoala ?

a)     intotdeauna

b)     de multe ori

c)     nici de multe, nici de putine ori

d)     de putine ori

e)     niciodata

22. In ce masura considerati importante pentru obtinerea unui status ridicat urmatoarele :

	In foarte mare masura	In mare masura	Nici in mare, nici in mica masura	In mica masura	In foarte mica masura
Familia de provenienta
Finalizarea studiilor
Obtinerea performantelor
Alegerea profesiei

23. Cum doriti sa arate locul de munca in care veti lucra?

24. Considerati ca rezultatele obtinute la scoala pot sa influenteze viitorul loc de munca?

a)     in foarte mare masura

b)     in mare masura

c)     nici in mare, nici in mica masura

d)     in mica masura

e)     in foarte mica masura

25. Intotdeauna mi-am dorit sa am un loc de munca care sa-mi aduca multe succese si realizari.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

26. Intotdeauna mi-am dorit ca munca pe care o voi face sa fie apreciata de ceilalti.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

27. Imi doresc sa fiu util indiferent de situatia cu care ma voi confrunta.

a)     acord puternic

b)     acord

c)     nedecis

d)     dezacord

e)     dezacord puternic

28. Care este mediul de provenienta din care faceti parte ?

a)     urban

b)     rural

29. Din cati membrii este alcatuita familia voastra ?

a)    

b)    

c)    

d)     peste 4

30. Care este venitul lunar al familiei ?

a)     sub 1000 lei

b)     intre 1001 si 2000 lei

c)     intre 2001 si 3000 lei

d)     intre 3001 si 4000 lei

e)     peste 4000 lei

31. Aveti acces la urmatoarele mijloace de comunicare si informare care ar putea sa va ajute in alegerea profesiei ? (mai multe raspunsuri posibile) 

a)     telefon

b)     internet

c)     televiziune

d)     ziare

e)     reviste

f)      altele.

32. Gen :

a)     masculin

b)     feminin

33. Varsta

35. Nationalitate :

a) romana

b) germana

c) maghiara

d) alta, care ?..

36. Profilul scolar:

37. Familia din care faceti parte este o familie:

a)     legitima

b)     monoparentala

c)     refacuta

d)     concubinaj

e)     alta varianta..

38. Care este ocupatia parintilor vostri?

a)     mama: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

b)     tata: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

c)     fara ocupatie

OBSERVATII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Data:  Operator:

Va multumesc!

Ghid de interviu pentru parinti

1. Daca comunica des cu copiii lor
2. Daca ii asculta pe copii in legatura cu probleme pe care le au acestia
3. Daca cunosc anturajul copiilor lor
4. Daca ii sfatuiesc pe acestia in legatura cu alegerea unei profesii
5. Daca asteptarile parintilor sunt in concordanta cu asteptarile copiilor
6. Daca au influentat copiii in alegerea unei specializari
7. Daca considera ca terminarea unei scoli este benefica pentru profesia pe care o va avea elevul
8. Ce parere are despre proiectarea carierei profesionale a elevilor ?
9. Ce ar putea sa faca pentru ca elevul sa aleaga profesia care i s-ar potrivi cel mai bine ?
10. Sa-si rezume experientele, statusul sau social in legatura cu profesia aleasa.
11. Sa ofere eventuale solutii pentru ca copiii lor sa egaleze sau sa depaseasca statusul lor.

Ghid de interviu pentru profesori

1. Daca si in ce circumstante discuta cu elevii problemele pe care acestia le intampina
2. Daca discuta cu elevii probleme legate de alegerea profesiei
3. Daca ii indruma pe acestia in alegerea celor mai bune solutii
4. Daca ii indruma pe elevi sa-si continue studiile
5. Daca sunt dornici sa discute cu parintii si cu elevii problemele legate de alegerea unei profesii de catre elevi
6. Daca sunt satisfacuti de performantele scolare ale elevilor
7. Sa-si rezume impresiile formale, experientele in legatura cu domeniul cunoscut
8. Ce parere are despre posibilitatile proiectarii carierei profesionale la elevi ?