FORMAREA SI ROLUL EDUCATIV
IN SANATATE SI BOALA AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN
Formarea psihologului clinician nu se face
dupa un model omogen in toate partile lumii. Cel mai raspandit cadru educativ
presupune: 4 ani de pregatire psihologica, 4-5 ani pentru obtinerea unui
doctorat in psihologie, 1 an de practica clinica postdoctorala si 1 an de
studii clinice postdoctorale. In tarile Europei de Est si in unele tari ale
Europei Occidentale, dobandirea competentei de psiholog clinician se face dupa
4-5 ani de pregatire in psihologie cu specializare incepand din ani 3 sau 4 de
studii.
In psihologia clinica se vorbeste despre o
revolutie caracterizata prin deplasarea accentului de pe factorul curativ spre
cel profilactic, de la problemele clinice la educarea populatiei pentru a
preveni aceste probleme clinice. Aceasta tendinta este ilustrata inca in
psihologia de simt comun unde un proverb spune: daca dai unui om un peste ii
asiguri o masa, daca il inveti sa pescuiasca el va putea sa-si procure hrana
pentru tot restul vietii. Astazi un numar tot mai mare de psihologi si-au
orientat agendele de lucru spre acest domeniual profilaxiei, contribuind astfel
la dezvoltarea unor modele de sanogeneza si la prevenirea instalarii si
evolutiei unor boli. Unul din conceptele cheie ale acestei orientari este cel
de preventie. Preventia primara se refera la interventiile care au ca scop
prevenire instalarii unor boli. Ele presupun metode de interventie in
comunitate cu rol educativ si profilactic. Preventia secundara se refera la identificarea
rapida a bolilor si a debutului acestora, favorizand astfel un tratament
adecvat cu efecte pozitive asupra evolutiei bolilor. Preventia tertiara se
refera la masurile angajate dupa faza acuta a bolilor si care pot conta in
asistenta adecvata in cazul bolilor cronice, prevenirea recaderilor etc.
B Cuvinte cheie:
profilaxie, modele de
sanogeneza, preventie primara, secundara si tertiara.
