Deficientele de ritm si fluenta ale vorbirii . BALBAIALA

Deficientele de ritm si fluenta ale vorbirii . BALBAIALA

C. Stanica si E.Vrasmas definesc balbaiala ca fiind o tulburare a vorbirii ce se manifesta prin "dezordini intermitente ale pronuntiei, repetari convulsive si blocaje ale unor foneme, omisiuni precipitate, urmate de dificultati in articularea unor cuvinte'. De fapt, balbaiala este o tulburare de ritm a vorbirii.

Balbaiala consta in repetarea unor silabe la inceputul si mijlocul cuvantului, cu pauze intre acestea, sau aparitia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care impiedica desfasurarea vorbirii ritmice si cursive. Aceasta tulburare de vorbire se caracterizeaza prin: modificari de vorbire (spasme ale aparatului fono-articulator, aritmie, monotonia vorbirii, inversiuni in fraza - pentru evitarea cuvintelor "problema', sunete care "paralizeaza' vorbirea, vorbire concisa - incompleta refuzul de a vorbi), miscari si actiuni asociate - reprezentate de ticuri sau ritualuri de deblocare sau linistire. Alt tip de simptom al balbaielii este reprezentat de anumite modificari psihice cum ar fi: activitate dezorganizata, incordare, neliniste permanenta legata de vorbire, negativism, nevoie permanenta de ocrotire, izolare sociala, emotivitate crescuta, tulburari ale cititului, dar si ale scrisului, comportament neadaptat.

Asadar, balbaiala se caracterizeaza prin intreruperea vocii, fara leziuni ale organelor fonoarticulatorii, fiind foarte vizibila si afectand profund intelegerea vorbirii de catre cei din jur. Exista o lipsa de coordonare intre ceea ce gandeste si ceea ce spune cel balbait. Aceasta tulburare de limbaj poate aparea pe la 5-6 ani si chiar mai tarziu - la varsta adolescentei, ca urmare a unei emotii bruste sau a unei spaime mari. Cursivitatea exprimarii este grav afectata, prin aparitia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice, o data cu incercarea de rostire a primelor silabe din propozitii, sintagme sau chiar din cadrul unor cuvinte.

Balbaiala este considerata o tulburare a controlului motor al vorbirii, in care inlantuirea succesiva a sunetelor din cuvinte nu se mai poate realiza dupa modelul firesc si expresiv al unei limbi. in cazul ei apar reactii secundare, ca efect al incordarii si suprasolicitarii sistemului nervos, uneori fiind traita dramatic prin manifestari neurovegetative, schimbarea culorii fetei, transpiratie, tulburari de somn, cresc agitatia si nervozitatea, respiratia devine scurta si intrerupta, se vorbeste in timpul inspirului.

Aceasta tulburare de limbaj se manifesta intr-o forma mai putin accentuata atunci cand copilul vorbeste in soapta, cand trebuie sa cante (mai ales intr-un cor) sau cand ceea ce spune el este perturbat de un fundal zgomotos. in schimb, cand este pus sa scrie sau sa deseneze, copilul cu balbaiala manifesta particularitati agravante sub forma alungirii grafemelor - unirea lor chiar - sau a dispararii lor accentuate.

Cauzele balbaielii pot fi:

imitarea de catre copiii mici a unor persoane adulte sau a unor copii care au un asemenea handicap;

bilingvismul;

traume psihice;

stres determinat de emotii, soc, sperieturi, spaime, deprimare afectiva, impresia de frustrare, de nedreptate;

tulburari ale respiratiei, manifestate prin aparitia spasmelor respiratorii si incercarea de a sili copilul sa adopte un ritm respirator total gresit, prin efectuarea unor inspiratii adanci, insistand sa faca pauze mari dupa fiecare cuvant, pentru a evita pripirea;

factori de natura ereditara;

presiuni, actiuni cu caracter represiv, constand din anumite masuri educative gresite ale parintilor in legatura cu dereglarile din exprimarile copilului;

observatii dojenitoare asupra deficientelor de vorbire;

pedepse severe administrate de parinti pentru ca, in anumite situatii, copiii se balbaiau;

ironia, prin luarea in ras si imitarea balbaielii, cu scopul de a sili copilul sa fie atent in exprimare;

incercarea de a-1 face pe copil sa vorbeasca in fata strainilor, in imprejurarea in care acesta se jeneaza;

nemultumirea mamei (mai ales), pentru toate actiunile copilului;

dezaprobarea si critica foarte severa pentru cea mai mica eroare;

observatii cu ton ridicat, rastit, pana la tipat;

hiperprotejarea copilului;

labilitate emotiva: treceri rapide de la o stare afectiva la alta, jena exagerata, tremur usor;

conflicte determinate de neintelegeri intre parinti si copii, pe de o parte, si intre parinti, pe de alta parte;

dezorganizarea familiala.

Asadar, cauzele balbaielii sunt de trei categorii: conditii agravante, conditii favorizante si factori declansatori. Conditiile favorizante sunt reprezentate de: caracteristicile proceselor de excitatie si inhibitie (in hiperexcitabilitate balbaiala este mai frecventa), debilitate somato-psihica, mediu familial traumatizant (sufocare afectiva, parasiri, familii dezorganizate), supraincordare nervoasa, imitatia. Conditiile agravante sunt: situatii in care trebuie sa vorbeasca copilul, atitudinea familiei fata de tulburarea de vorbire (ironizare, corectare permanenta etc.), boli debilitante, regim de viata dezordonat (alternarea activitatii cu somnul, alimentatie bazata pe excitante). Factori declansatori pot fi stressul, emotivitatea crescuta etc.

Forme clinice ale balbaielii

Balbaiala poate sa apara sub trei forme clinice de manifestare: clonica, tonica si mixta. Balbaiala clonica (sau primara) este repetarea exploziva, involuntara a sunetelor sau a silabelor. Ea apare din cauza contractiilor musculare de scurta durata, cand se introduc cuvinte/sunete parazite care se repeta de 2-3 ori, cursivitatea vorbirii fiind astfel intrerupta, iar aspectul discursului dezagreabil. Aceasta forma de tulburare implica o serie de dificultati la nivelul fonoarticulator (cele mai mari probleme ridicandu-le cuvintele de legatura si pronumele), extralingvistic (fiind afectate ritmul, intonatia, tempoul sau pauza in propozitie/fraza), la nivel respirator (inversarea tipului de respiratie caracteristica sexului, cu tendinta de a vorbi in inspiratie), precum si la nivel comportamental (cresterea agresivitatii, a anxietatii etc).

Balbaiala tonica consta in intreruperea/blocarea cursivitatii vorbirii printr-o incordare subita a organelor de emisie, fiind vorba despre declansarea spasmului muscular de lunga durata. Atunci cand acest spasm cedeaza, cuvintele blocate anterior erup cu o foarte mare explozie.

De regula, cele doua forme de balbaiala se succed, in prima faza aparand tipul clonic (simptome manifestate inconstient, fara efort), urmat apoi de tipul tonic (copilul cu aceasta deficienta devenind constient de defect si facand eforturi mari pentru a-1 corecta).

Balbaiala mixta este, la randul ei, de doua feluri: clono-tonica, in care predomina forma clonica si tono-clonica, in care predomina forma tonica.

Logonevroza

Logonevroza este o alta tulburare de ritm si fluenta a vorbirii care presupune, pe langa o repetare a sunetelor, silabelor si cuvintelor, de batere a tactului pe loc, o modificare a atitudinii fata de vorbire, de mediul inconjurator si o prezenta a spasmelor, incordarii, a unei preocupari exagerate fata de propria vorbire. Caracteristica acestei tulburari este logofobia (teama crescuta de a vorbi, mai ales in public sau in conditii de stres emotional).

Logonevroza reprezinta, prin urmare, o balbaiala traita in mod dramatic, cu constiinta defectului ca atare. Aparitia ei depinde de starea psihofiziologica a subiectului, de felul cum traieste el, in plan psihic, handicapul. Ea este mult mai complexa, mai profunda decat balbaiala, fiind insotita de modificari comportamentale serioase.

in mod obisnuit, la copii apare intai balbaiala si apoi logonevroza, in timp ce la adolescenti se poate ca sa apara direct logonevroza (pe fondul unor traume emotionale puternice, a unui soc afectiv recent etc).

Tahilalia

Este caracterizata printr-o vorbire exagerat de rapida si care apare frecvent la persoane cu instabilitate nervoasa, cu hiperexcitabilitate.

Bradilalia

Se manifesta printr-o vorbire rara, lenta, incetinita, cu exagerari maxime ale acestor caracteristici in oligofrenie.

Aftongia

Ia nastere atunci cand, in muschii limbii, se produce un spasm tonic, de lunga durata.

Tulburarile coreice

Sunt determinate de ticuri nervoase sau coreice ale muschilor fonoarticulatorii, mimicii, care se manifesta concomitent cu producerea vorbirii.