Tehnici de psihodiagnostic - note de curs

TEHNICI DE PSIHODIAGNOSTIC

Note de curs

(cu completari din cartea domnului profesor, Tehnici de psihodiagnostic

Aparuta in 2007 la Editura Universitatii din Oradea)

Tehnici de psihodiagnostic

Cursul nr. 1

Testul psihologic este (alaturi de alte instrumente ale metodei experimentale) o sursa de informatii utila in evaluarea comportamentului uman si in formularea de predictii asupra conduitelor viitoare.

Definitii din literatura de specialitate

a)      Testul psihologic consta dintr-o proba, sau mai frecvent dintr-o serie de probe, construite in scopul stabilirii prezentei (sau absentei) unui aspect psihic, a particularitatilor de comportare sau a gradului de dezvoltare psihica (Rosca, 1972) ;

b)      Un test psihologic este o procedura standardizata prin care se formeaza un esantion de comportamente care va fi descris prin categorii sau scoruri. In pus, multe teste au norme sau standarde care fac posibila utilizarea rezultatelor la predictia altor comportamente, mai importante (Gregory, 1992 ) ;

c)      Testul reprezinta o masura obiectiva si standardizata a unui esantion de comportamente (A. Anastasi, 1976).

In concluzie, testul este :

Un instrument de evaluare ;

Un esantion de comportament ;

O procedura standard privind administrarea, cotarea si interpretarea rezultatelor.

Caracteristici ale testelor psihologice importante in activitatea practica

1. Evidentierea diferentelor dintre oameni, unul dintre obiectivele importante in masurarea psihologica.

Pentru masurarea acestor diferente e necesara traducerea lor in termini cantitativi care sa permita atribuirea pentru nivelul de dezvoltare a fiecarei caracteristici personale (performanta mnezica, nivelul extroversiei etc.) a unei valori si numai una din multimea in care functia se regaseste prin intermediul unei scale de masura.

Caracteristica scalei nominale este impartirea in clase de elemente echivalente (Ex. categorii sociopreofesionale : repartitia in categorii socio-profesionale : tamplari, croitori, instalatori etc.)

Scala ordinala impune ierarhizarea claselor, exista intre acestea atat relatii de echivalenta cat si de ordine. (Ex. elevii dintr-o clasa pot fi ierarhizati in functie de randamentul lor la aritmetica, de la cel mai performant la cel mai putin eficient).

Scala interval presupune o relatie de echivalenta, de ordine precum si existenta intre clase a unor unitati comune si constante (determinarea IQ, masurarea temperaturii prin grade Celsius).

Scala de raport poseda proprietatile scalelor de interval, in plus au un punct zero nonarbitrar, acest lucru face ca ele sa nu fie pretabile masuratorilor in psihologie.

2. Fiecare test psihologic realizeaza observatii pe un esantion de comportamente    ale unui subiect. In crearea unui test, una din principalele probleme este legata de selectia, din totalitatea comportamentelor disponibile, a celor cateva reprezentative pentru obiectivul formulat (coordonarea ochi-mana, organizarea campului grafic etc.). Asa se ajunge la fundamentarea teoretica a probei.

3.Afilierea testelor la o procedura inteleasa ca un proces de obiectivare si uniformitate a unui test, in principal sub raportul modalitatii de aplicare, cotare si interpretare (raportare la norme/etaloane).

4. Organizarea tuturor testelor sub forma unor colectii de itemi. Principala caracteristica a unui item o reprezinta individualitatea sa, care ii confera calitatea de unitate structurala a testului.

Domeniile de utilizare a testelor psihologice

Diagnostic psihologic (ca si prima etapa) in programele de interventie educativa;

Diagnostic psihologic (ca si prima etapa) in programele de consiliere ;

Diagnostic psihologic (ca si prima etapa) in programele de evaluare clinica ;

Diagnostic psihologic, ca si evaluare a progreselor obtinute prin consiliere, traininguri, interventii psihoterapeutice specifice.

Orientare scolara si profesionala, pe baza informatiilor oferite de rezultatele la probe asupra dezvoltarii sistemului aptitudinal si a particularitatilor de personalitate.

Selectie de personal ca si parte importanta, cel mai adesea obligatorie, la concursurile organizate.

Diagnostic clinic in formularea concluziilor finale la examinari complexe (aviz permis auto, port arma, munca in conditii deosebite : pe timp de noapte, la inaltime etc.).

Autocunoastere, din dorinta personala de evaluare sau in sccopul ameliorarii unor performante.

Instrument de cercetare stiintifica (verificarea unor ipoteze de lucru, implementarea unor strategii, studii prospective etc.).

Cursul nr.2

Evaluarea testelor prin calitatile lor psihometrice (evaluarea globala)

Avem in vedere patru mari domenii:

1. Fidelitatea testelor - se refera la doua aspecte:

a)      Consistenta interna - se refera la masura in care toti itemii testului masoara aceeasi variabila.

b)      Stabilitatea in timp a rezultatelor testarii - ne indica in ce masura la aplicari diferite in timp un subiect obtine aceleasi rezultate la un test psihologic.

Conceptul de eroare joaca un rol deosebit in definirea fidelitatii unui test, orice test psihologic trebuie sa estimeze valoarea erorilor aleatoare de masura. Calculul fidelitatii indica masura in care scorurile obtinute la test exprima de fapt valorile reale ale constructului pe care testul il masoara.

2. Validitatea testelor (cat de bine masoara o proba ceea ce-si propune sa masoare).

Se porneste de la urmatoarele intrebari:

• testul masoara cu adevarat ceea ce dorim noi sa masuram ?
• esantioanele de comportament incluse in test sunt reprezentative pentru constructul vizat ?

Rezulta definirea validitatii ca fiind masura in care acesta isi indeplineste functia. Un test nu este valid pentru orice scop, in orice context sau pentru orice categorie de subiecti. Astfel validitatea unui test devine procesul prin care se investigheaza gradul de adecvare a interpretarii propuse de test.

Conditii si strategii corespunzatoare de validitate:

a)      validitatea de continut - implica examinarea sistematica a continutului testului pentru a se verifica daca testul acopera un esantion reprezentativ din domeniul care se cere a fi evaluat prin test.

b)      validitatea de construct - reprezinta masura in care se poate sustine ca testul o variabila sau o trasatura specifica. Se aplica cu succes in cazul testelor de personalitate.

c)      validitatea de criteriu - indica masura in care testul este un bun predictor pentru un esantion de comportamente viitoare. In acest caz performanta la un test trebuie raportata la o alta performanta pe care o numim criteriu, el reprezinta o masura directa si independenta a ceea ce testul doreste sa prezica (nivelul cunostintelor cu criteriul notelor obtinute).

Anastasi (1954) exemplifica cateva criterii utilizate in analizarea validitatiitestelor care vizeaza constructele:

varsta - utilizata ca si criteriu in cazul constructelor ce vizeaza procese care cunosc o maturizare (inteligenta, functiile perceptive);

performantele scolare - un criteriu bun pentru testele de cunostinte sau cele care evalueaza aptitudini scolare;

performante la diverse programe de instruire speciala (utilizator PC, limbi straine etc.);

rezultatele altor teste - se utilizeaza ca si criteriu in construirea de noi teste (ex. Scala metrica a inteligentei construita de Binet-Simon in 1905 a fost folosita drept criteriu pentru teste ulterioare construite in scopul evaluarii inteligentei);

grupele contrastante - pentru un test de inteligenta acestea ar fi construite acestea ar fi constituita din copiii ce frecventeaza invatamantul de masa    vs copiii ce frecventeaza invatamantul special.

De asemenea pentru a fi eficient un criteriu trebuie sa fie relevant pentru caracteristica urmarita, fidel (pentru evaluari diferite), si usor de gestionat (vizeaza atat administrarea cat si compararea).

d)     validitatea predictiva - presupune existenta unui interval de timp intre test si verificarea criteriului. Pentru un test care are ca scop predictia reusitei scolare la scris-citit in clasa I, testul va fi aplicat la inceputul clasei I iar criteriul (performante la citit) va fi verificat fie dupa un semestru, fie la sfarsitul clasei I).Stadiul de validare al unui test care vizeaza prognoza reusitei la citire , trebuie sa parcurga urmatoarele etape:

analiza psihologica a activitatii de citire, indicarea premiselor psihologice ale reusitei la citire;

alegerea unui test sau a unor teste psihologice care exploreaza tocmai acele aspecte psihologice care conditioneaza reusita la citire;

aplicarea testului/testelor destinate predictiei la citire;

masurarea criteriului, adica evaluarea gradului de insusire a deprinderii de citire pe baza notelor scolare sau a unor probe de citire    elaborate in acest scop;

analiza cantitativa si calitativa a rezultatelor la test si la criteriu; studierea legaturii dintre cele doua categorii de rezultate.

e)      validitatea concurenta - presupune obtinerea scorurilor la criteriu aproximativ in acelasi timp cu scorurile la test. Diferenta intre validitatea predictiva si cea concurenta nu se bazeaza neaparat pe relatia temporara dintre test si criteriu ci mai ales pe obiectivele testarii. In timp ce validitatea concurenta are ca scop rezolvarea unei probleme privind starea actuala a subiectului, validitatea predictiva vizeaza evolutia sa in viitor (diferenta intre acum, este aici - validitatea concurenta, testabila imediat si va fi, va evolua, va ajunge - validitatea predictiva).

3. Sensibilitatea unui test psihologic - este data de capacitatea acestuia de a face distinctie intre persoanele examinate in privinta trasaturii de personalitate sau a aptitudinii masurate (Lafon, 1973), respectiv de a produce scoruri diferite pentru subiectii care se deosebesc la caracteristica masurata de test (Kline, 1993).

Un test discrimineaza cu atat mai bine in cadrul unui intreg lot de subiecti cu cat permite un numar mai mare de valori de scor si cu cat repartitia acestora este mai uniforma.

4. Dificultatea testului - atunci cand repartitia de frecvente a scorurilor obtinute are o asimetrie puternica, dificultatea si sensibilitatea testului pot fi analizate identificand scorurile care apar mai frecvent. In celelalte cazuri, insa, pentru a putea aprecia corect aceste proprietati ale testului este necesar sa se calculeze principalii indicatori statistici ai scorurilor si sa se compare valorile lor cu cele inregistrate in manualul testului sau obtinute in alte ocazii.

Media rezultatelor aduce informatii despre nivelul general    al variabilei masurate de test.

Daca media grupului examinat     este semnificativ mai scazuta respectiv mai ridicata) decat cea a populatiei care a servit la etalonarea testului, se deduce ca testul e prea dificil (respectiv prea usor) pentru lotul respectiv si interpretarea scorului unei persoane prin raportare la etalonul din manual ar putea conduce la concluzii gresite.

Abaterea standard serveste la aprecierea omogenitatii grupului examinat, o valoare mica a abaterii standard este caracteristica unui lot de subiecti foarte asemanatori intre ei.

Surse posibile de variabilitate care pot afecta scorurile unui test/ surse de eroare

Variabilitatea scorurilor la teste, inafara celei specifice care se constituie ca si obiectiv al testarii (diferentele de potential intelectual, performante mnezice, extroversie etc.) poate fi determinata de factori conecsi (auxiliari), care devin surse de eroare.

Dupa gradul de generalitate si cel temporal, sursele eroare pot fi reprezentate de:

caracteristici durabile si generale ale persoanei (existenta unor deprinderi speciale, nivelul de intelegere al instructiunilor de lucru cu testele etc.);

caracteristici durabile dar specifice (afecteaza doar proba prezentata) ale persoanei (nivelul individual de dezvoltare al abilitatii masurate de acest test si care nu influenteaza rezolvarea altor teste, achizitii si deprinderi specifice formei particulare a testului - ex. un ceasornicar la un test care vizeaza dexteritatea digitala, sau specifice anumitor itemi, cum ar fi posibilitatea ca o anumita persoana sa cunoasca raspunsul la un anumit item);

caracteristici temporare, dar generale ale persoanei - afecteaza performantele nu numai la acest test, ci la mai multe teste sau chiar in totalitate in momentul administrarii: probleme de sanatate, instalarea oboselii (de la inceput sau pe parcurs), motivatia (scazuta sau supramotivatie), nivelul prea elevat al testului, intelegerea mecanismelor testarii, conditiile de desfasurare a evaluarii (iluminat, caldura, umiditate etc.).

caracteristici temporare si specifice (cu influenta numai asupra acestui test) ale persoanei: specifice fata de testul luat ca intreg ( intelegerea sarcinii cerute de testul in cauza, depistarea unor artificii de tipul trucurilor, antrenamentul unor sarcini specifice, starea sau dispozitia momentana pentru rezolvarea testului) sau specifice fata de anumiti itemi ai testului (variatii ale memoriei umane, variatii neprevazute ale atentiei sau perceptiei, suprapuse peste nivelul general de performanta caracteristic unei persoane);

Factori sistematici sau care tin de hazard si care afecteaza administrarea sau evaluarea performantelor la proba respectiva): conditiile de testare (timp fix de administrare, prezenta unor factori de distragere a atentiei, claritatea instructajului, exemple inadecvate etc.); interactiunea examinatului cu examinatorul prin factori care tin de sex, rasa, apartenenta religioasa, aceasta stimuland sau inhiband performanta; inconsecventa in evaluare;   

Variatii neexplicate - norocul in gasirea raspunsului corect, perturbarea fragmentara a atentiei.   

Algoritm general de realizare a unui test psihologic

Construirea unui test sau a unei scale dintr-un test se desfasoara in mai multe etape, pretandu-se la o abordare algoritmica. Etapele sunt:

Criterii de clasificare a testelor psihologice

1.In functie de continutul testului:

a)dupa modul de executare a sarcinii de catre subiect

Teste orale;

Teste scrise;

Teste de performanta;

Teste cu manipulare de aparate si piese;

Teste administrate pe calculator.

b) dupa utilizarea limbajului in rezolvarea sarcinii:

Teste verbale;

Teste nonverbale.

c)dupa modul de procesare implicat:

Teste de eficienta;

Teste de aptitudini;

Teste de dezvoltare intelectuala;

Teste de cunostinte;

Probe de lucru;

Teste situationale;

Teste de personalitate;

Chestionare de personalitate;

Tehnici (teste) proiective;

Teste obiective de personalitate (folosesc stimuli mai structurati).

2) In functie de tipul administrarii testului:

a)dupa numarul persoanelor care pot fi examinate simultan:

• Teste individuale;
• Teste de grup.

b)dupa timpul de executie:

• Teste de viteza;
• Teste de randament;
• Cu limita de timp;
• Cu timp de lucru nelimitat.

3. Clasificari in functie de modul de cotare a testului si de interpretare a scorului:

• teste normative utilizeaza in interpretare comparatii cu rezultatele unui esantion reprezentativ);
• teste centrate pe criteriu (admis/respins);
• teste idiografice (intereseaza evolutia in timp a scorurilor, ca in situatia programelor terapeutice);
• teste ipsative (interpretarea se face prin compararea intre ele a scorurilor obtinute la scalele sau itemiitestului).

4. Dupa criteriul procesului psihic implicat:

• de memorie;
• de atentie;
• personalitate (stima de sine, temperament etc.).

5.Dupa scopul urmarit:

• de performanta;
• de predictie;

6.Dupa varsta cronologica:

• pentru varsta mica - 1/3 ani (inca de la nastere: testul APGAR);
• pentru 3-6 ani: teste de achizitii (Binet-Simon);
• peste 6 ani: teste de predictie;
• teste scolare/ pana la 18 ani: teste de cunostinte, rezultatele din foaia matricola;
• pentru 18 ani: teste de orientare profesionala: BT-PAC.