Biologie | Chimie | Didactica | Fizica | Geografie | Informatica | |
Istorie | Literatura | Matematica | Psihologie |
De multa vreme este recunoscut faptul ca masurarea severitatii simptomelor de-a lungul evolutiei este utila in evaluarea tratamentului psihiatric. Toate trialurile clinice publicate implica masurarea rezultatelor prin folosirea scalelor de apreciere a simptomelor interesate. Masurarea simptomelor este, de asemenea, o componenta esentiala a celor mai recente tratamente psihologice, asa cum este terapia cognitiv-comportamentala. Cu toate acestea, folosirea scalelor de apreciere nu a devenit un aspect de rutina al ingrijirii pacientului de catre psihiatru. Aceasta se poate datora influentei terapiei psihodinamice, unde intelegerea pacientului se bazeaza, in principal, pe intelegerea trasaturilor individuale ale pacientului si unde simptomele sunt recunoscute drept componente ale unui conflict dinamic si profund. De asemenea, se poate datora faptului ca multi clinicieni (medici, asistente, asistenti sociali ) nu sunt antrenati in folosirea scalelor de apreciere. Mai mult, natura practicii clinice cu presiunea unui flux mare de pacienti, face dificila incorporarea scalelor de apreciere la fiecare consult. Oricum, numeroase evolutii recente au aratat ca utilizarea scalelor de apreciere trebuie sa devina o prioritate pentru medicii psihiatri. Mai intai, utilizarea criteriilor clinice ghideaza interventia si multe clasificari ofera optiuni de tratament bazate pe scorul scalelor de apreciere. In al doilea rand, se pune mai mult accent pe educarea pacientului care trebuie sa-si monitorizeze singur simptomele. In al treilea rand, a crescut recunoasterea importantei simptomelor reziduale ca predictori ai unor rezultate slabe. Aceste simptome nu pot fi detectate decat daca se utilizeaza scalele de apreciere. Nu mai este suficient sa evaluezi pacientul sau rezultatele obtinute doar punand intrebari generale despre starea clinica. Cand se utilizeaza sistematic scale de apreciere tipice in diferite boli, se pot observa si masura simptomele care interfereaza in timpul tratamentului. Utilizarea si listarea acestor informatii ajuta apartinatorii sa administreze tratamentul la domiciliu. In ciuda imbunatatirii unor simptome subiective, atunci cand se utilizeaza o scala de apreciere se poate masura gradul de imbunatatire al acestor simptome si deciziile clinice sunt mai adecvate. Folosind o scala de apreciere validata, e mult mai usor de monitorizat evolutia simptomelor. Evident ca scorul unei scale de apreciere nu va fi singurul factor luat in considerare in deciziile clinice, dar poate transforma diagnosticul intr-un proces mai sistematic si mai eficient. Cand nu exista suficient timp la dispozitie, se folosesc variante prescurtate ale scalelor sau se ofera pacientilor chestionarul, pentru a-l completa acasa, in sala de asteptare, imediat inaintea consultului. Specialistul poate observa rapid rezultatul si se poate concentra pe simptomele mai importante. Scalele de apreciere mai au beneficiul de a detecta simptomele dificil de observat in timpul unei scurte vizite. S-a evidentiat ca multi pacienti se simt mai confortabil sa recunoasca anumite simptome, ganduri atunci cand completeaza un chestionar, decat in mod direct, in fata medicului (ganduri suicidale, disfunctii sexuale). Utilizarea sistematica a scalelor de apreciere este importanta in depistarea precoce si monitorizarea efectelor adverse si a factorilor critici de non-complianta la tratament. Programele axate pe strategiile de auto-ingrijire realizeaza o alianta terapeutica cu cei care asigura ingrijiri de sanatate atunci cand se utilizeaza scale de performanta pentru pacienti. Se promoveaza astfel implicarea pacientului in planul de ingrijire si in monitorizarea rezultatelor tratamentului.
Problema este ce scala sa se foloseasca, cat de potrivita este pentru scopul propus, care este intervalul de apreciere, daca poate fi administrata de medic, psiholog, auto-administrata, sau completata de apartinatori. Multe scale necesita antrenament pentru o administrare potrivita. Utilizarea interviurilor structurate sau semistructurate cresc calitatea datelor obtinute prin aplicarea unei scale standardizate. Scalele de apreciere sunt folositoare pentru evidentierea simptomelor clinice, monitorizarea raspunsului la tratament, promovarea strategiilor de auto-ingrijire, detectarea simptomelor reziduale si a efectelor adverse. Incorporarea scalelor de apreciere in practicile clinice inseamna ca deciziile de tratament se vor baza pe cele mai bune informatii disponibile. Pentru medici, utilizarea scalelor va imbunatati calitatea si eficienta aprecierii clinice, pentru pacienti folosirea sistematica a scalelor va asigura un feed-back adecvat la interventiile clinice in programele de auto-ingrijire. In acest mod, scalele de apreciere pot servi la imbunatatirea relatiei terapeutice si promovarea aplicabilitatii in tratamentul psihologic si psihofarmacologic.
Scalele de evaluare ( sau de cotare sau, pe scurt, scalele ) sunt instrumentele de masura cele mai obisnuite in cercetarea psihiatrica/psihologica. Intrebuintarile scalelor sunt diverse, dar printre cele mai importante se numara screening-urile, diagnosticul si masurarea severitatii bolii si a modificarilor tabloului clinic.
Pentru reprezentarea stadiilor alegerii unui instrument de codare pentru cercetarea
psihologica-psihiatrica se foloseste o diagrama de proces.
Ce se masoara?
▼
Instrumentul cel mai potrivit care se
poate folosi este o scala? NU ►Alegeti alt indicator pe care
Da, exista o scala sa il evaluati
potrivita
▼
Pentru a sesiza schimbarile indicatorului masurat
trebuie aplicata mai mult decat o singura data?
NU DA ►Scala va evalua modificari
▼ modificari ale atitudinilor,
Scala va fi folosita pentru diagnostic? comportamentului sau
▼ relatiilor?
Se foloseste un instrument pentru diagnostic ▼
▼ Scala de comportament adaptativ
Evaluare cognitiva
▼
(MMSE, AMT, ADAS, CAMDEX,
CAMCOG, IQCODE)
Cea mai mare parte a informatiei psihologice este predominant descriptiva, iar scopul principal al scalelor de evaluare este acela de a transforma informatia in date cuantificabile, numerice, care se preteaza la prelucrarea statistica ulterioara.
Daca fenomenul sau caracteristica studiata constituie trairi subiective clare se foloseste un chestionar; daca trairea este distorsionata sau daca exista alte dificultati legate de exprimarea ei, este potrivita o scala de cotare adresata unui obsevator. Multe tulburari psihiatrice au atat o componenta subiectiva cat si una obiectiva, incluzand perturbari comportamentale si modificari relationale ce pot fi mai usor observabile pentru cei din jur decat pentru pacient.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate