RELATIA VIRSTNIC - FAMILIE - INSTITUTIE
Pentru batran
familia se constituie intr-un factor vital esential, conduita acesteia
influentandu-i in mod apreciabil starea de sanatate, calitatea sanatatii,
speranta de viata. Nici un alt grup social nefamilial nu poate
crea atmosfera de dragoste si implinire pe care o ofera familia.
Solidaritatea familiala se incheaga prin rudenie si convietuire
in acelasi camin. Retragerea persoanei varstnice din activitatea
profesionala si din circuitele aferente acesteia, ii impune
restrangerea si pierderea de responsabilitati sociale, ceea ce
il determina la centrare accentuata pe relatiile de familie.
Deficitele varstnicului, atat in plan somatic cat si in plan psihic,
influeneteaza in primul rand relatia sa cu lumea, prin
modificarea atitudinii acesteia fata de el. Restrangerea campului de
activitate implica restrangerea campului relational si, ca
urmare, varstnicul in general si varstnicul bolnav in special, se centreaza
ca motivatie ( afectiv si relational) pe familie. Astfel este
necesara armonizarea relatiilor prin adaptarea celorlalti membri
ai familiei la modificarile de conduita ale varstnicului si nu
invers, o atitudine comprehensiva fata de notele negative ale
imbatranirii, stiind ca imbatranirea este greu suportata
si de catre subiectul care imbatraneste, nu doar de cei din
jurul sau. In majoritatea cazurilor, relatiile cu batranul tind
sa devina conflictuale, cu rezonanate afective negative asupra batranului,
determinandu-l la izolare. Insingurarea socio-familiala, abandonul si
semiabandonul sunt situatii frecvente ale existentei batranului
cu risc morbigenetic. Familia trebuie sa ofere un climat protector, de
echilibru, prin evitarea conflictelor, a traumelor psihoafective, a carentelor
si frustrarilor afective, a factorilor de sub si
suprasolicitare. Studiind un indicator numit "satisfactia de viata"
a varstnicului (tonusul vital) - parametru important al calitatii vietii
varstnicului - Moris si Medley l-au gasit conditionat in cel mai
mare grad de "satisfactia in familie", inaintea altor determinanti (
sanatate, socio-economici, materiali). Moralul batranului este
cu atat mai bun, sanatatea la fel cu cat este mai aproape de copii. Tompson si Streib afirma ca relatiile familiale
sunt cele mai importante ca suport emotional pentru persoanele in varsta,
cu atat mai mult cu cat investitia lor neta extrafamiliala
diminueaza cu varsta. Izolarea fizica si afectiva
constituie un factor cauzator sau precipitant al
involutiei. Ramanerea batranului pe cat este posibil in familie
sau cat mai aproape de aceasta, cu contacte stranse, este o premisa de baza
pentru mentinerea sanatatii sale; la acestea se adauga
pastrarea afectivitatii si respectului, efortul de
valorificare a insusirilor pozitive ale varstei inaintate, concomitent cu
o atitudine de intelegere fata de deficientele inerente batranetii.
Spitalizarea varstnicului se insoteste in multe
cazuri, paradoxal, de reactii nefavorabile sanatatii
acestuia. Neavand mijloacele unei readaptari
prompte, intervine o degradare sau, in cazul institutionalizarii,
consecinte mai grave. La fragilitatea psihologica si fizica
a varstnicului adaugarea stresului schimbarii mediului ambiant
determina epuizarea rezervelor functionale si perturbarea brutala
a psihicului persoanei. Admiterea unei persoane varstnice intr-o institutie
pe termen lung inseamna o privatiune multipla cu efecte negative
asupra sanatatii psihice a acesteia: pivare fizica,
privare informationala, culturala afectiva. Cunoasterea
acestor aspecte permite organizarea ambientului si activitatilor
pentru ca sejurul sa fie eficace, bine tolerat si
sa contribuie la cresterea calitatii vietii celor
asistati.
