Valori, stereotipuri si atitudini psihosociale ale relatiei maritale; forme alternative ale relatiei maritale

1. Valori- mutatii valorice

Relatia maritala

Societatea traditionala era relativ rigida in privinta stabilitatii valorilor, a tipului de familie sau a stilului de viata. Societatea moderna a determinat aparitia de noi valori. Stilul de viata reprezinta o suma de valori. Valoarea reprezinta aprecierea pe care un subiect o manifesta fata de un obiect (lucru, idee, atribute, relatie). Valorile, insa, nu sunt preferinte subiective individuale,     supraindividuale, care sunt transmise si promovate prin mecanisme sociale (37).

Aceste "conceptii colective asupra a ceea ce e considerat bun, dezirabil si propriu sau invers", cum denumeste (28) valorile, au inregistrat schimbari profunde. Acelasi lucru s-a intamplat si in privinta valorilor relatiei maritale. Relatia maritala a gasit modalitati de expresie care au evoluat in spatiu si timp potrivit contextului cultural si social.

In familia patriarhala, existau anumite valori care se exprimau in anumite sex-roluri. Astfel, femeia avea un rol limitat. Ea isi gasea implinirea in maternitate, care o transforma in simbolul caminului conjugal. Acest rol poate fi sublimat intr-o maternitate spirituala in cazul unei femei religioase. Alte imagini care pot sa interfereze sunt: cea de sotie fidela sau de fecioara, care presupun intr-un fel inaccesibilitatea la eternul feminin. Responsabilitatile sociale si profesionale ale femeii sunt excluse, "cu exceptii admirabile, dar inimitabile" (8). Aceasta problema nu se pune pentru fetele care erau pregatite doar pentru treburile casnice. Rolul femeii a fost casnic inainte de a deveni social. O activitate in afara caminului era contrara viziunii patriarhale.

(8) vorbeste de confuzia intre doua morale, in care una este mostenita de la religie, dar care nu se sprijina pe credinta vie si alta care deriva dintr-o erezie de "expresie lirica", la origine, profanata cu timpul si ca atare denaturata. Acestea sunt fortele care se infrunta. Pe de o parte, o morala a societatii in general mai mult sau mai putin impregnata de religie, iar pe de alta parte, o morala pasionala sau romaneasca, inspirata de ambianta culturala, literara.

In aceasta problema, (8) are o opinie cu totul aparte: "pasiunea si casatoria sunt prin esenta lor incompatibile, originile si finalitatea lor se exclud. Din coexistenta lor se ivesc la nesfarsit probleme insolubile, iar acest conflict ameninta in permanenta intreaga noastra securitate sociala", ceea ce duce la o confuzie a valorilor.   

Autorul considera ca, institutia matrimoniala se fundamenta pe trei grupe de valori, care ii furnizau totodata si constrangerile. Acestea ar fi:

Constrangeri rituale

Casatoria in societatile traditionale a fost intotdeauna insotita de rituri pastrate multa vreme: ritul cumparatului miresei, al furtului nuptial si al cautarii miresei ascunse. Astazi, insa, dota si-a pierdut importanta, iar obiceiurile care amintesc de furtul nuptial mai exista doar sub forma unor glume. Cererea in casatorie cu schimbul de vizite si de "declaratii" oficiale este la fel de demodata. Cele mai multe cupluri nu simt nici macar nevoia "superstitioasa" de a fi binecuvantate de preot.

Constrangeri sociale

Problemele care tin de rang, de origine, de interese familiale si de bani sunt in curs de a trece in planurile secundare in tarile democratice si, ca urmare, problemele individuale determina din ce in ce alegerea reciproca a sotilor. De aici si numarul mare de divorturi.

In acest timp, ceremoniile laice care marcau momentul casatoriei s-au simplificat si au disparut. Odata cu inceputul secolului XX tema legata de "noaptea nuntii" nu este altceva decat un prilej de galanterii picturale. In sfarsit "calatoria de nunta", cu toate ca pastreaza o anumita semnificatie, reprezinta mai degraba dorinta de a evada din ambianta sociala si a sublinia caracterul privat al casatoriei.

Constrangeri religioase

In masura in care constiinta moderna stie sa distinga crestinismul de o serie de constrangeri religioase si sociale, ea le respinge pe acestea din urma. Angajamentul religios este luat "pentru eternitate", ceea ce inseamna ca el nu tine seama de temperament, de caracter, de gusturi, de conditiile externe care se pot produce de la o zi la alta in viata cuplului. Dar, tocmai aceste constrangeri aveau rolul de a tempera excesele casatoritilor, ordonandu-le in caminul conjugal.   

Viata familiala s-a schimbat odata cu evolutia sociala: legaturile de rudenie isi diminueaza importanta, cedand locul legaturilor conjugale. In sistemul de inrudire, casatoria era considerata in primul rand o institutie care adauga o celula la mediul social organizat si preexistent.

Din perspectiva conjugala, ea este mai ales o relatie interpersonala: intalnirea dintre un barbat si o femeie, pentru a-si face istoria in doi. In acest caz este mai importanta descendenta familiala sau casa traditionala cu valorile ei, dar, mai important este partenerul cu perspectiva vietii in doi. Aceasta schimbare antreneaza la randul ei alte schimbari? Valorizarea conjugalului astazi, este probabil, sursa principala a schimbarilor care afecteaza viata uneori stereotipa a lumii feminine. Este, de pilda, greu de pastrat traditionala segregare sexuala care rezerva femeii doar activitati casnice si educative. Deschiderea se realizeaza in masura in care e redusa la nucleul sau esential: cuplul si copiii care-i apartin, in fata cu un viitor pentru care trecutul nu mai furnizeaza modele valabile, viitor care trebuie organizat.

In sistemul de inrudire, experienta matrimoniala era mai curand experienta grupului sau a clasei si mai putin a individului. Oricum, valorile casatoriei erau obiectivate si apareau ca un bun al societatii. Dimpotriva, valorile conjugale sunt bunul fragil al unui cuplu care experimenteaza ceva propriu, pierzand astfel securitatea, siguranta sistemului de inrudire. Stabilitatea casatoriei poate fi compensata printr-o valorizare si intensificare a intimitatii. Daca valorile urmate sunt personale inainte de a fi sociale, atunci va fi vorba de o experimentare si nu va exista un "model" al cuplului, ci mai multe.

Odata cu evolutia valorilor, putem spune ca este vorba chiar de mutatia acestora, accentul este pus pe libera alegere a sotului (sotiei) si pe dezvoltarea interpersonala. Nu mai este vorba de grupuri de inrudire care isi schimba reciproc membrii in vederea casatoriei si nici familii realizate prin diverse aliante. Inainte de toate este o alegere si nu ceva impus, ceea ce face ca cu cat alegerea sa apartina partenerilor, cu atat responsabilitatea interpersonala sa creasca. Din punct de vedere teoretic, se poate vorbi de libertate absoluta de alegere si de persoane egale care decid sa se uneasca pentru a-si construi singure fericirea ca si de a desface legaturile daca acestea nu le aduc satisfactiile asteptate.

Familia traditionala a evidentiat ca valoarea centrala a stilului sau de viata o constituie "autoritatea". Ea este sustinuta indeosebi de urmatoarele valori: ierarhie, conformism, represiune. Acestea definesc un stil de viata al familiei care consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, a varstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc. Ierarhia este bine stabilita iar cei care nu se conformeaza devin tinta represiunii, sub orice forma de manifestare a ei.

Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focala "cooperarea". Ea este sustinuta de valori ca: egalitate, schimbare, comunicare, valori utilitare. Cooperarea dintre membrii familiei este rezultatul schimbarii mentalitatilor, schimbare care a fost impusa de o serie de factori, analizati anterior. Aceasta cooperare a facut posibila egalitatea, a inlesnit comunicarea, a favorizat chiar schimbarea, caci relatiile familiale nu mai sunt dominate de ierarhie si represiune (21).

In societatea contemporana familia a pierdut rolul sau de comunitate singulara si sacra in ierarhia relatiilor sociale, nefiind altceva decat o forma, printre altele, de relatii sexuale fara prerogative particulare, pe picior de egalitate cu concubinajul si adeseori la un nivel inferior fata de acesta din punct de vedere material. Mentalitatile s-au schimbat. Astfel concubinajul nu mai este in mod deosebit condamnat de societate, el intrand mai degraba in banalitatea cotidianului. Cei mai multi parinti le accepta fiind vorba de proprii lor copii. Cu alte cuvinte, a disparut controlul social prin care o anumita norma se impunea in societate. A te casatori sau nu e o chestiune de ordin personal, in care societatea se amesteca foarte putin sau deloc (8).

Din punct de vedere practic, vechile mentalitati familiale coexista cu cele ale noului cuplu, ceea ce determina o relatie de interinfluentare intre aceste doua tipuri de mentalitati si implicit o serie de mituri, stereotipuri, care sunt "generalizari nesigure despre toti membrii unui grup, care nu recunosc diferente individuale inlauntrul grupului" (28). Asadar, in societatea contemporana intalnim o serie de stereotipuri ale casatoriei, coabitarii precum si ale celibatului.   

Coabitarea

Schimbarea catre acceptarea coabitarii trebuie vazuta ca o parte a evolutiei dificile a valorilor sexuale si a paternului comportamental care a aparut odata cu marirea urbanizarii si sporirea oportunitatilor pentru privatizare ca si cu schimbarea atitudinilor privind libertatea femeilor.

Deceniul al optulea ar putea marca, in istoria psihosociala a familiei, momentul critic al proliferarii fara precedent a coabitarii. Cuplurile, desi pastreaza nostalgia unei solidaritati afective si sociale definitive, se reorienteaza in spiritul pastrarii unei disponibilitati cvasipermanente, a unei autonomii personale, considerate importante pentru autenticitatea vietii de cuplu.

Popularitatea unei astfel de relatii are la baza o multitudine de cauze care pleaca fie de la constientizarea faptului ca uniunea libera este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna, fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal. La acestea se adauga, fireste, satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior. Coabitarea maximalizeaza functiile economica si sexuala, minimalizeaza functiile de socializare si reproductiva, in timp ce functia de solidaritate ocupa un loc neutru (21).

Astfel, optiunea pentru concubinaj incearca sa satisfaca prin conjugare nevoia de dependenta si identificare cu cea de autonomie, angajand implicarea afectiva plenara, negand aspectul contractual al relatiei si exaltandu-l pe cel al libertatii si plenaritatii de manifestare, pe masura satisfactiei mutuale si a nevoilor autentice de a fi impreuna.

Insa, se pare ca nevoia de iubire, comunicare si valorizare a celuilalt si a Sinelui depaseste in intensitate si devine prioritara in raport cu cea de securitate si solidaritate socio-economica, chiar intr-o lume care, in general, pune la grea incercare posibilitatea de satisfacere a acesteia din urma. Altfel spus, se opteaza pentru calitatea relatiei in defavoarea durabilitatii sale cu orice pret.

Prin aceasta optiune se realizeaza o disociere intre statutul familial si rolul exercitat in fapt. Negarea statutului pare sa declanseze in mod compensator, deliberat, o reevaluare si o imbogatire a rolului de partener si, nu de putine ori, chiar si a celui de parinte.

Dincolo de aparenta acestei optiuni alternative, apare protestul subtil si refuzul mascat al unei societati constrangatoare, incerte si deceptionate in ansamblul ei. Este vorba de un semnal de alarma in privinta raporturilor disfunctionale, poate bolnave, dintre individ si societate. Sau poate ca normele si valorile pragmatice ale sistemului social, in general, au alterat intr-atat raporturile dintre sexe, incat intre tiparul de viata si experimentul autonom persoanele aspira si se decid pentru ultimul din ce in ce mai mult (22).   

Celibatul

Acceptarea schimbarii si maturizarii, ca valori importante (15) sunt motive-cheie pentru a alege viata de celibatar, ca si cresterea ratei de divort. Citate ale oamenilor singuri intervievati arata mai bine valorile avute in vedere de persoanele respective. Astfel, un tanar care isi explica divortul spune: "E o naivitate sa crezi ca cineva imi va satisface intotdeauna toate nevoile si ca eu nu ma voi schimba si ea nu se va schimba". Altcineva explica motivele pentru care nu s-a casatorit: "Vreau libertatea de a alege, libertatea de a face ce vreau, in loc sa fiu legat sa traiesc cu doar o singura persoana si sa fac mereu si aceleasi lucruri, satisfacandu-ne reciproc". Stein a ajuns concluzia ca mariajul este "o restrictie si un obstacol in cresterea umana".

Cateva schimbari de valori contribuie la declinul casatoriei si respectiv la preferarea celibatului:

tendinta de a masura relatia nu prin standarde fixe, externe, ci prin criterii subiective si emotionale;

tendinta de a valoriza maturizarea si schimbarea, mai mult decat stabilitatea si orice fel de promisiune pe termen lung (angajament, obligatie);

a treia schimbare de valori care incurajeaza popularitatea celibatului este ca, americanii (si oamenii, in general) acum au mai multe expectatii de la casatorie si viata, decat obisnuiau sa aiba inainte. Un semn al acestor expectatii in crestere este numarul cartilor care exprima indemnul "Ajuta-te singur", care ajung best-seller;

abundenta de manuale care te invata cum sa atingi implinirea sexuala, cum sa inveti sa te placi, cum sa spui "Nu" fara sa te simti vinovat, sugereaza ca oamenii cauta si gasesc implinirea personala in noi si complexe feluri;

in mod paradoxal, aceasta cautare pentru implinirea si expresia personala poate submina mariajul, facandu-i pe oameni sa se astepte la prea mult din partea lui. Daca oamenii refuza sa accepte compromisurile uni mariaj mai putin decat perfect din cauza expectantelor marite, atunci rezulta doua lucruri: a. rata divorturilor crescuta; b. un procent mare de oameni care aleg sa nu se casatoreasca. Din cauza expectantelor marite despre mariaj, multi tineri ezita inainte sa faca acest angajament. Poate si faptul ca mariajul nu mai e necesitatea economica care era odata face loc acum pentru cererile crescute de a fi in schimb o implinire emotionala.

2. Stereotipuri

Relatia maritala

Ca si in alte aspecte ale vietii, si in privinta relatiei maritale exista anumite stereotipuri. (30) evidentiaza ceea ce noi intelegem a fi stereotipuri prin denumirea de mituri. Aceste mituri, pot influenta perceptiile unei persoane asupra a ceea ce reprezinta casatoria ca si comportamentul ei actual. Multi oameni au dificultati in casatorie din cauza credintelor lor in variate mituri asupra casatoriei.

Mitul 1 Probleme din belsug

Acest mit este foarte prevalent si consta in perceperea casatoriei ca o relatie cu mai multe probleme si conflicte decat in orice altceva. In acord cu acest mit, casatoria e sinonima cu necazul. Cel mult se poate spera la reducerea problemelor la minimum si la a coexista cat mai pasnic posibil.

Mitul corespunde pentru multi cu o atitudine negativa fata de casatorie. "Casatoria nu e un pat cu flori". "Casatoria e un drum greu". Oameni care interiorizeaza acest mit se asteapta la multe probleme. Pentru ca se asteapta la necazuri atat de puternice, se comporta astfel incat aduc cu ei dificultatile si se implinesc expectatiile.

Acest mit e perpetuat de reviste, ziare, carti, filme care trateaza exclusiv problemele si conflictele in casatorie astfel incat se crede ca o casatorie aduce mai multe necazuri decat merita. O asemenea accentuare negativa este falsa deoarece nu are in vedere fericirea si recompensele pe care le ofera casatoria. Ea ignora marele potential al cresterii umane in casatorie. Dar aceasta atitudine, privire distorsioneaza si prezinta numai o parte a privirii. Pentru a avea o cale realista, rationala de acces la casatorie, aspectele pozitive ca si cele negative trebuie cunoscute.

Mitul 2 Casatoria este o experienta de coborare

Acest mit mentioneaza faptul ca odata cu trecerea timpului, relatiile maritale in mod natural si inevitabil devin progresiv mai putin satisfacatoare si progresiv mai triste, plicticoase si goale.Din nou, acesta influenteaza atitudinea oamenilor si contribuie la o sovaire pentru multi in privinta casatoriei. Se reflecta in afirmatii ca "desigur, casatoria este buna (satisfacatoare) la inceput, dar dupa ce te-ai casatorit in timp incepe sa se piarda interesul fata de celalalt". "Mai bine nu te casatoresti pentru, ca casatoria distruge dragostea. De ce sa incepi ceva ce nu dureaza?"

Cei mai multi portretizeaza primii ani de casatorie ca cei mai fericiti din casatorie. La mijloc si urmatorii ani sunt discutabili, dar cand atentia cade asupra ultimilor ani exista de obicei, probleme care sporesc. Individul e lasat cu impresia ca anii de la mijloc si de la sfarsitul casatorie sunt mai putin satisfacatori decat primii ani.

Ideea ca satisfactia intr-o casatorie, in mod natural si inevitabil, scade cu trecerea timpului, e un mit. Desi unele cercetari indica faptul ca satisfactia maritala scade cu trecerea timpului, cateva cercetari indica faptul ca satisfactia maritala creste odata cu trecerea timpului. Exista cercetari care indica: relatiile maritale sunt mai satisfacatoare in ultimi ani decat in orice alta perioada din viata.

De fapt, daca relatiile maritale se deterioreaza sau nu, se imbunatatesc sau raman cam la fel depinde de calitatea casatorie de la inceput. Intr-o cercetare clasica si controlata cu atentie s-a gasit ca sotii mai in varsta si sotiile a caror satisfactie maritala a crescut sau a ramas la fel peste ani au avut o casatorie foarte satisfacatoare de la inceput. Pe de alta parte, cei a caror satisfactie maritala a scazut de-a lungul anilor era nesatisfacatoare inca de la inceput.

Contrar acestui mit, multi soti si sotii gasesc bucurie si multumire in casatoria lor odata cu trecerea timpului. Sunt multe motive ca acest lucru sa fie adevarat. Cu trecerea timpului, sotul si sotia au oportunitati de crestere a deprinderilor de comunicare si invatare reciproca. Desigur multi factori pot determina daca vor profita de acest avantaj al acestor oportunitati.

Oricum, se poate concluziona ca nu exista nici o baza pentru acest mit conform caruia satisfactia maritala scade pe masura trecerii timpului.

Mitul 3 Casatoria are sanse de succes de 50%

Acest mit cauzeaza frustratie inutila, alarma si conflicte in cupluri. Conform acestuia, in orice neplacere sau situatie dificila fiecare partener ar trebui sa intalneasca cealalta jumatate. Aceasta contribuie la expectatii nerealiste pentru ca fiecare situatie maritala poate avea succes de 50%. Ca rezultat, cand un partener percepe ca celalalt nu isi are jumatatea, este usor sa devina frustrat pentru ca celalalt nu realizeaza o impartire respectabila a compromisului.Ce este dezirabil nu este ca partenerii maritali sa aiba o relatie de "tip 50%", ci ca fiecare sa fie dispus sa ajunga la 80-90 procente. Relatia va merge mai bine daca fiecare va fi gata sa faca mai mult decat o "corecta" impartire, in a incerca sa inteleaga si sa accepte sentimentele celuilalt, cererile si, uneori, comportamentul ostil.

Relatiile umane nu functioneaza pe o baza de 50%. Sunt anumite situatii, ca boala, un nou serviciu sau mutarea in alt oras, cand unul din parteneri va trebui sa ofere mai mult de 50%. In alte situatii va fi celalalt partener cel care va depasi jumatatea. In orice situatie conflictuala un partener este de obicei mai capabil emotional si/sau intelectual, decat celalalt sa depaseasca jumatatea, privind acceptarea si intelegerea.

Mitul 4 Marea diferenta sexuala

Ideea este ca multe diferente innascute emotionale, intelectuale si spirituale exista intre barbati si femei cauzeaza dificultati pentru barbati, pentru femei si intre ei. Acest mit este un factor primar in problemele de intelegere si comunicare pentru barbati si femei in general, si pentru soti si sotii in particular.

(30) a prezentat urmatoarea lista de 10 false atribuiri (multe dintre ele persistand in ciuda recentelor schimbari in rolurile barbatilor si ale femeilor):

1. Femeile sunt mai sensibile decat barbatii.

2. Barbatii au o gandire mai buna si mai abstracta decat femeile.   

3. Femeile sunt mai intuitive decat barbatii.

4. Barbatii sunt mai indemanatici decat femeile.

5. Femeile sunt mai ipohondrice decat barbatii, dar barbatii sunt ca niste copii atunci cand sunt bolnavi.

6. Aproape intotdeauna barbatii sunt cei care-si permit sa fie infideli si sa rupa casnicia.

7. Femeile de obicei ii prind in capcana pe barbati.

8. Femeile sunt mai sirete decat barbatii.

9. Barbatii sunt mai indrazneti fizic, mai vigurosi, mai curajosi, decat femeile.

10. Femeile sunt mai iubitoare decat barbatii.

Crezand aceste false atribuiri, barbatii si femeile cad fiecare in cursa stereotipurilor si raspund stereotipului mai bine decat alte persoane. Ei concluzioneaza ca toti barbatii sunt nechibzuiti sau ca toate femeile sunt uneltitoare. Prin comportamentul lor si prin ce spun, ei paseaza acest mit copiilor lor, care la randul lor il paseaza copiilor lor. In acest fel mitul privind marea diferenta sexuala trece din generatie in generatie, formand o adevarata bariera a intelegerii dintre barbati si femei. La acestea se mai adauga si faptul ca femeile si barbatii crezand in acest mit se comporta unii cu altii astfel incat constient sau inconstient fac sa se implineasca credintele lor.

Este cert ca sunt diferente fizice intre barbati si femei, dar un rol insemnat au diferentele psihologice. Multe dintre aceste dificultati nu sunt absolute, ci relative. Cel mai important este ca aceste dificultati sunt mai degraba invatate decat innascute.

Cele mai multe dificultati sexuale sunt mai degraba invatate decat innascute. Aceasta afirmatie e mai departe prezentata de cercetarile privind copiii hermafroditi. Acestia opteaza pentru identitatea sexuala pe care le-a identificat-o parintii lor, decat pentru cea de care sunt mai apropiati biologic. Aceasta indica faptul ca tocmai conditionarile psihologice si expectatiile stabilite de parinti sunt mult mai influente decat orice diferenta psihologica innascuta.

Mitul 5: Copiii vor vindeca o casatorie cu probleme

Multi oameni sincer cred ca atunci cand o casatorie incepe sa aiba dificultati cel mai bun lucru, daca nu exista copii, este sa aibe un copil pentru a stabiliza casatoria.

Aparitia unui copil poate imbunatati o casatorie instabila. De asemenea, pentru cuplurile care sunt fericite, nasterea unui copil le face si mai apropiate. Totusi, evidentele clinice si empirice indica faptul ca a avea copii nu imbunatateste in mod general o casatorie nesatisfacatoare; mai degraba complica problemele. De exemplu, o tanara sotie spera ca sotul sa stopeze relatiile extramaritale, devenind tata. Sotul este incantat cand sotia ii aduce o fetita pe lume. De fapt, acorda afectiunea copilului si intr-un mod evident isi rejecteaza sotia. Tanara fiica incepe sa-l prefere pe tata, mamei, situatie pe care tatal o incurajeaza. Ca rezultat sotia se simte mai alienata decat inainte si incepe sa nu-i mai placa copilul.

Mitul 6: Casatoria este o solutie pentru probleme si nefericire

Un mit comun contribuind la multe dificultati maritale este acela ca mariajul va rezolva problemele personale si singuratatea. Unii care experimenteaza problemele de personalitate si nefericirea cred ca dupa ce se vor casatori lucrurile se vor imbunatati, problemele lor vor disparea si partenerul lor marital va elimina nefericirea lor. Casatoria este vazuta ca o cale de scapare. Din nefericire, asemenea persoane sunt de obicei dezamagite si afla ca, totusi, casatoria nu le elimina problemele lor si nefericirea. De fapt, cum am mai vazut, persoanele fericite inainte de casatorie tind sa fie fericite si dupa casatorie, in timp ce cei nefericiti inainte, tind sa fie nefericiti si dupa casatorie.

Mitul 7: Casatoria reusita este cea fara conflicte

Unele persoane au impresia ca cuplurile casatorite fericite nu au conflicte, sau ca cel putin nu-si exprima conflictele prin confruntarea directa sau certandu-se. Acest mit a devenit o piedica pentru multe relatii maritale. Desi este adevarat ca un grad mare de conflictualitate poate fi destructiv pentru o relatie, ideea conflictului mai rar sau niciodata prezent intr-o casatorie reusita este nerealista. De fapt, mai multi terapeuti de familie au concluzionat ca una din cele mai mari probleme a mai multor casatorii este ca cuplurile nu comunica nesatisfactia lor celuilalt. Intr-adevar ei pastreaza dezamagirea, gandesc ca intr-un fel nu e bine sa exprime neplacerea direct. Din nefericire frustrarea se poate acumula o perioada de timp si eventual ostilitatea acumulata este exprimata in diferite modalitati. Resentimentul poate fi simtit catre celalalt sot pur si simplu pentru ca nesatisfactiile nu au fost lasate sa iasa. Acest patern rigid tinde sa conduca la o mare lipsa de comunicare peste ani.

Cei implicati intr-o casatorie au personalitati si conditii diferite de familie, rate diferite de metabolism, diferite nevoi. Nu e surprinzator ca uneori se ciocnesc. Oricare doi oameni care interactioneaza intr-o relatie atat de intima ca si casatoria, desigur vor avea situatii conflictuale.

Scopul nu este ca elimini dezacordul de tot, ci mai degraba a invata sa treci peste aceste situatii intr-o maniera pozitiva, printr-o abordare constructiva.

Mitul 8: Casatoria e mai importanta pentru femei decat pentru barbati

Un mit familiar este ca o casatorie este mai importanta pentru o femeie, decat pentru un barbat. Asemenea afirmatie poate fi facuta in gluma de un barbat, dar poate fi vorba de o credinta sincera inconstienta (daca nu constienta in cazul in care aceasta afirmatie persista). Se considera ca burlacia si multiplii parteneri sexuali constituie starea naturala si dezirabila pentru barbati. De asemenea prin aceasta afirmatie se intelege ca mariajul este o cursa intinsa de femei pentru a prinde barbatii.

Aceasta idee are implicatii importante pentru relatiile barbati-femei, pentru ca asociate cu aceste credinte sunt sentimentele de ostilitate fata de femei. Mesajul comunicat unui barbat care e subscris acestui mit suna cam asa: "Asa cum casatoria e o cursa, un barbat casatorit este prins. Un barbat prins isi pierde libertatea. Un barbat care isi pierde libertatea, isi pierde virilitatea". Asemenea motive pot exista la nivel subconstient, dar, oricum atitudinea exista printre multi barbati si influenteaza comportamentul lor asupra femeilor.

Un barbat care rationeaza asa in mod natural concluzioneaza ca, femeile au nevoie de casatorie mai mult decat barbatii. Atunci cand un barbat crede ca o casatorie este cel mai mare beneficiu al femeilor, va uita cat de mult isi doreste sa se casatoreasca cu o femeie, va fi nemultumit de ea (si poate de toate femeile) pentru ca-l plaseaza in aceasta pozitie necinstita. Este usor de inteles ce subtile sentimente de insatisfactie sunt experimentate de sotul care crede aceste lucruri.

Societatea noastra creste beneficiile si satisfactiile casatoriei pentru femei mai mult decat pentru barbati. Probabil din acest motiv, cercetarile au gasit ca femeile au atitudini mai pozitive pentru casatorie decat barbatii. Oricum, lipsa de crestere a beneficiilor si confort pe care casatoria o prevede barbatilor nu inseamna ca ea nu este la fel de importanta pentru ei, avand in vedere nevoile emotionale bazale. Casatoria este o relatie intima, oferind potentialul pentru gratificarea acestor nevoi pentru fiecare sex. A spune ca o casatorie este mai importanta pentru barbati decat pentru femei inseamna a spune ca barbatii au un set de nevoi emotionale complet diferit de al femeilor.   

Relatia maritala este valabila pentru orice persoana, indiferent de sex, pentru ca este o relatie intima in care doi oameni isi impart vietile si in care este o mare oportunitate pentru satisfacerea nevoilor emotionale fundamentale.

Mitul 9: Toate nevoile psihologice ar trebui sa fie indeplinite de casatorie

Un mit responsabil pentru multe deziluzii si nefericire este ca, o casatorie ar trebui sa indeplineasca toate nevoile psihologice ale unei persoane. Multe cupluri multumite care au casatorii foarte fericite cred ca relatia cu sotul, respectiv cu sotia le satisface intr-adevar mai mult nevoile lor psihologice esentiale decat orice alta relatie a lor. Eroarea consta in a astepta ca o casatorie sa satisfaca toate nevoile emotionale ale unei persoane. Acest lucru este nerealist. Nici o relatie sau institutie indiferent de cat de satisfacatoare este, nu va satisface toate nevoile individuale.

Acest mit contribuie la o orientare egoista catre relatia maritala, la nefericire, conflicte si esec in casatorie.

Mitul 10: O buna comunicare elimina toate conflictele

O buna comunicare sporeste intelegerea intre oameni si puterea relatiilor. Paternurile efective si clare de comunicare sunt asociate cu o casatorie reusita. Conflictele intre soti si sotii pot fi reduse printr-o buna comunicare; totusi, ideea conflictului total eliminat chiar si printr-o buna comunicare este un mit. Niste conflicte vor exista intr-o relatie oricat de apropiata e ea si niste neplaceri maritale nu pot fi rezolvate oricat de buna ar fi comunicarea.

Mitul 11: Toate necazurile casatoriei pot fi imbunatatite prin imbunatatirea relatiilor sexuale

Multe casatori devin mai bune prin imbunatatirea relatiilor sexuale. Invatand efectiv mai multe tehnici sexuale care plac ambilor parteneri poate ajuta in multe privinte. Totusi acest mit implica faptul ca relatiile sexuale sunt tratamentul pentru orice fel de probleme. El ignora faptul ca doi oameni se armonizeaza prin respectul fata de valorile, personalitatile lor si paternurile comunicationale, problemele sexuale devenind mai putin importante. O buna relatie sexuala este mai degraba rezultatul unei casatorii total buna, decat cauza acesteia.

Coabitarea

Atat barbatii, cat si femeile care coabiteaza au mai degraba atitudini liberale in comparatie cu cei care nu coabiteaza, tind sa fie mai mult implicati in arte si stiinte sociale, decat in stiinte exacte si inginerie. De aceea ei tind sa fie perceputi ei insisi ca androgini decat non-coabitantii, ca eliberati de caracteristicile sex-rolului traditional.

Cuplurile care coabiteaza tind sa oglindeasca societatea din jurul lor cu privire    la stereotipul sex-rolului traditional. Nu mai sunt egalitari ca si cuplurile casatorite cu privire la rolul traditional privind treburile casei, cumparaturile sau gatitul.

Problemele care apar in coabitare, dar si in celibatul feminin se datoreaza relatiilor sexuale si mai ales consecintelor acestora, aparitia unui copil. Atitudinea fata de aparitia unei sarcini inaintea casatoriei implica, mai ales in societatea noastra, probleme de ordin moral. A trece peste niste principii, obiceiuri, tendinte in respectarea unei "bune cuviinte" este mai mult decat a trece peste niste idei de ordin moral si, de ce nu, si religioase. De aceea a fi casatorit inseamna pentru multi din societatea noastra a fi "scapat" de "rusinea lumii", adica aparitia unei sarcini nedorite.

Copiii crescuti de mamele care au fost implicate in coabitare tind mai mult decat altii sa respinga stereotipurile traditionale. De exemplu, copiii ale caror mame sunt angajate tind sa aiba idei despre sex-roluri mult mai flexibile decat copiii ale caror mame sunt casnice (3).

Celibatul

Oamenii casatoriti au adesea viziuni distorsionate asupra stilului de viata al celibatarilor, precum si celibatarii au viziuni distorsionate asupra altor celibatari (exceptie fac aceia care sunt prieteni apropiati).

Exista stereotipul de "swingers" care isi petrec zilele lor trandavind, pierzand timpul pe la piscina, in garsoniere, noptile dansand in discoteci, week-end-urile schiind sau facand surf, iar in timpul vacantelor calatoresc in locuri exotice. In acord cu acest stereotip au loc multe intalniri interesante cu alti singuri, ambii barbati sau femei si ducand o viata sociala variata in privinta partenerilor. Sunt adesea perceputi ca conducand masini tip sport (si nu calatorind in vagoane sau limuzine de familie), cumparand lucruri scumpe la ultima moda (si nu lucruri pentru copii), frecventand statiuni la mare si terenuri de tenis, si experimentand in general un stil de viata incantator, in contrast puternic cu viata rutiniera, cuprinsa de responsabilitati a casatoritilor. Desi exista fara indoiala unii celibatari care ofera imaginea acestui stereotip, cercetarile au gasit ca acestia sunt o foarte mica minoritate. Singuratatea "swinging" este un stil de viata experimentat doar de unii, cei mai multi oameni care incep o seara singuri intr-un bar pentru singuri (intr-un grup de intalnire), sfarsesc mergand acasa fara o companie pentru o noapte.

In opozitie cu stereotipul de "swingers", celibatarii sunt adesea vazuti ca pierduti cronic, cinand singuri in apartamente murdare, sau cu o curatenie exagerata, maniacala, sau la o masa pentru doua persoane in restaurant. Sunt vazuti ca inchisi, depresivi, cufundandu-se in carti in timp ce mananca singuri. Acest stereotip e la fel de nefondat. Desi celibatarii au intr-adevar probleme speciale de singuratate, desigur ei nu au aceasta imagine in intregime. Oricum, studiile au gasit ca celibatarii, ca si cei casatoriti, au acelasi succes in toate ocupatiile, desi sunt adesea discriminati din cauza acestor stereotipuri.   

Parintii si prietenii pot sugera ca persoanele singure incapabile sa se relationeze cu altii efectiv in interactiuni sociale care conduc la curtare, casatorie sau sunt prea egoisti, iresponsabili pentru casatorie sau sunt probabili homosexuali, impotenti, frigizi. Asemenea atitudini pot, nu surprinzator, crea o presiune constanta spre casatorie. Oricum celibatarii sunt mai probabil a se simti din ce in ce mai mult instrainati de prietenii lor care sunt casatoriti.

Stereotipul popular ca celibatarii sunt devianti si iresponsabili (in special dupa varsta de 30 de ani) este adesea acompaniat de o puternica presiune din    partea parintilor si prietenilor sa se casatoreasca. Desi parintii, in general, nu vor ca copiii lor sa se casatoreasca prea devreme, odata ce fiul sau fiica trec de 25 de ani, presiunea parentala sa se casatoreasca adesea incepe.

Nici vechiul stereotip care-l prezinta pe celibatar ca pe un "singuratic" si un inadaptat, nici cel nou care ni-l evoca pe burlacul "eliberat sexual" si iubitor de distractii nu au in realitate prea mult de a face cu modul in care traiesc, de fapt, celibatarii. Adevarul este ca unii celibatari sunt fericiti si altii nu, la fel ca cei casatoriti.

La fel ca stereotipurile despre orice alta minoritate, cele despre celibatari duc la stigmatizare. Pentru ca cei mai multi adulti in societatea noastra se casatoresc, minoritatea care nu o face e vazuta prin prisma prejudecatilor. Astfel, se crede ca sunt imaturi, instabili si incompleti. Despre "fetele batrane" se spune ca sunt frustrate, ca nu sunt asa de bine adaptate la viata de singure, ca burlacii cei fara griji. Dar studiile de sanatate mentala (15) arata ca vechile stereotipuri, mai ales ideea ca femeile singure (fetele batrane) sunt frustrate, nevrotice, trebuie revizuite. Chiar si statisticile despre suicid arata ca, femeile sunt mult mai capabile sa se adapteze la viata singura decat barbatii. Asadar, contrar credintelor populare, adevarul e ca sunt mai multe fetele batrane fara nici un fel de griji si de burlaci anxiosi. Aceste stereotipuri insa, persista in ciuda numarului in crestere de oameni care aleg celibatul.

3. Atitudini

Relatia maritala

Familia, desi este o institutie, care tinde sa-si pastreze structurile, nici o transformare in domeniul economic, politic, spiritual, legislativ nu se produce fara efecte imediate sau pe termen lung la nivelul familiei. Transformarile survenite in tara noastra dupa anul 1989 au avut efecte puternice asupra familiei, asupra structurilor si functiilor ei. Familiile sunt puternic afectate de scaderea veniturilor, de cresterea somajului, de agravarea saraciei, ceea ce duce la schimbarea atitudinii fata de casatorie. Oamenii se casatoresc pentru o varietate de motive, iar unele dintre ele sunt pozitive, in timp ce altele sunt negative. Astfel, este important sa recunoastem avantajele casatoriei, care au la baza o motivatie pozitiva, precum si dezavantajele ei, care au la baza o motivatie negativa. Cunoscand avantajele si dezavantajele casatoriei, putem sa decidem in cunostiinta de cauza daca alegem sau nu aceasta modalitate de relationare sau preferam altele, ca variantele sale alternative, respectiv coabitarea sau celibatul.

(30) mentioneaza urmatoarele motive pozitive pentru o relatie maritala:

angajamentul

Cei mai multi oameni vor sa simta ca cineva este dedicat lor fara rezerve. Casatoria este expresia    acestui tip de dedicare, care ii face pe oameni sa se simta importanti, iar ceremonia de casatorie este un important simbol al acestui angajament dorit.

relatia "unul pentru unul"

Cei mai multi doresc sa aiba o intimitate, o relatie "unul pentru unul" cu o alta persoana. Doresc sa fie cu cineva care le va oferi suport emotional prin intalnirea trebuintelor de baza de autostima, afectiune, respect, incredere si intimitate.

companie

Relatia maritala ofera un potential excelent pentru companie, un prieten de discutie si cu care sa te bucuri in timpul liber, un partener pentru a imparti problemele, visurile si greutatile.

dragostea

Probabil ca cea mai comuna motivatie pentru casatorie este dragostea. Dorim pe cineva care sa ne ofere dragoste neconditionata si caruia sa-i returnam aceasta dragoste.

fericirea

Fericirea este un scop major in toate aspectele vietii noastre: servicii, educatie recreere si relatii interpersonale. Nu e surprinzator ca fericirea e asteptata in casatorie. Cand oamenii se casatoresc au tendinta de a crede ca sotul sau sotia il va face "mai fericit decat era inainte".

satisfactie sexuala

Pentru multi, casatoria ofera conditiile placerii si ale bucuriei sexuale, mai mult decat in orice relatie. Casatoria ofera apropiere sociala, pace sufleteasca ideala, angajament si securitate cu respect fata de comportamentul sexual. Toti acesti factori sporesc bucuria si intensitatea relatiilor sexuale. Casatoria, la modul ideal, simbolizeaza relatiile sexuale cu dragoste, suport si angajament, fara exploatare si neincredere. Desi acestea pot sa apara si in casatorie, totusi sunt mai putine decat in relatiile sexuale in afara casatoriei.

Aceiasi autori mentioneaza urmatoarele motive negative sau gresite pentru casatorie, care fac sa scada prestigiul acesteia:

a avea un partener pentru relatii sexuale

a obtine securitate economica sau sexuala

a scapa de singuratatea existentei solitare

Casatoria reprezinta o cale de a scapa de izolare, dar este o falsa solutie.

a-i face cuiva in necaz

Unii oameni se casatoresc pentru a rani sau pentru a atrage din nou atentia unei persoane. Casatorindu-se cu altcineva, ei simt ca isi salveaza sentimentele ranite.

a sapa de situatia nefericita de acasa

Casatoria e vazuta de unii ca o cale de a scapa de conflictele si parintii dictatoriali. Ei cred ca vor avea independenta in casatorie.

sarcina premaritala

Pentru a nu apela la intrerupere de sarcina, unele femei se casatoresc. Oricum, cand sarcina premaritala este motivatia majora, un cuplu incepe casatoria cu resentimente fata de celalalt. Aceasta conditie se reflecta in rata crescuta a divortului, printre casatoriile care implica sarcina premaritala.

La acestea mai putem adauga urmatoarele presiuni sau motive negative care fac oamenii sa se casatoreasca:

presiunea parintilor;

teama de independenta;

lipsa cunostintelor despre modelele alternative ale casatoriei;

politicile sociale care o favorizeaza;

Ca avantaje ale casatoriei pot fi adaugate:

aprobarea parintilor;

dorinta de a avea copii si propria familie;

siguranta, securitatea oferita;

statutul si prestigiul social;

legitimarea relatiilor sexuale;

implinirea ca personalitate printr-o relatie de cuplu stabila;

cresterea nuptialitatii si a natalitatii.

Coabitarea

Dupa 1970, atat in Europa, cat si in S. U. A., preferinta pentru uniunea libera a devenit atat de frecventa incat a zdruncinat destul de semnificativ atitudinile sociale stereotipe care blamau, pana nu demult, acest mod de convietuire (21). Societatea noastra a asistat la o uimitoare schimbare rapida in acceptarea sociala a tinerelor cupluri care coabiteaza, astfel ca ele pur si simplu s-au mutat impreuna. Ca si in cazul relatiei maritale, si in cazul coabitarii, atitudinea fata de ultima se reflecta in avantajele si dezavantajele ei.

Avantajele coabitarii fac ca oamenii sa aleaga coabitarea si nu relatia maritala. Cei mai multi participanti in aceste relatii le cred pline de succes, mature si placute. Beneficiile coabitarii vazute de cuplurile care coabiteaza includ:

castigarea a marii cunoasteri a ceea ce implica atunci cand locuiesti cu cineva;

cresterea abilitatii de a te relationa cu altii;

a castiga marea intelegere a ceea ce ei isi doresc intr-o casatorie;

o crestere emotionala si o crestere in maturitatea emotionala;

evitarea problemelor casatoriei si libertatea de a termina relatia fara probleme legale;

Exista mai multe motive care sunt mentionate de catre studentii care au decis sa coabiteze (30). Acestea sunt:

cautarea unei relatii cu sens, fara superficialitatea "jocurilor de intalnire";

implinirea psihologica pe care o ofera relatia, in care locuiesti cu cineva, cu care esti implicat emotional;

cautarea unei cresteri individuale compatibila cu cresterea relatiei;

dorinta de a "incerca in afara" unei relatii considerate permanente.

Majoritatea specialistilor insista asupra urmatoarelor avantaje ale coabitarii:

o satisfactie sexuala crescuta, o mai mare autodeschidere si sentimente mai intense de intimitate, comparativ cu cuplurile de indragostiti care nu coabiteaza;

o mai mare posibilitate de a se intelege pe ei insisi, aceasta "formula" evitand bruiajele si parazitarile, atat de caracteristice intalnirilor conventionale si curtoaziei;

o posibilitate crescuta de realizare a compatibilitatii si o familiarizare cu modurile diverse in care partenerii reactioneaza intr-o varietate de situatii;

dezvoltarea deprinderilor interpersonale si increderea in construirea unor relatii stranse;

un nivel de trai ridicat, rezultat din asocierea resurselor economice.

Coabitarea implica totusi si anumite probleme specifice, mentionate de aceiasi autori:

pierderea altor relatii

Una din problemele coabitarii este aceea ca poate impiedica sau limita o persoana de larga "experienta a intalnirilor". Coabitarea poate reduce puternic numarul persoanelor cu care un individ sa se intalneasca. Aceasta limitare a "experientei intalnirilor" poate restrange experienta privind tipurile de persoane cu care acea persoana este compatibila. Un studiu a gasit ca aproximativ jumatate din persoanele implicate intr-o casatorie cred ca au experimentat o problema asupra implicarii in relatia de coabitare. Aceasta include sentimente de pierderea identitatii si o lipsa de oportunitate de a se angaja in alte activitati sau sa fie cu alti prieteni.

sentimentul de vinovatie si teama de a fi recunoscut

Sentimentele de vinovatie sunt experimentate din cauza motivelor religioase sau pentru ca cuplul este implicat intr-un stil de viata care nu este acceptat sau aprobat de familie sau de prieteni. Relatiile cu parintii sunt o problema majora. Unele femei distorsioneaza adevarul pentru a concilia relatiile cu parintii.

expectatii diferite

Adesea un cuplu intra intr-o relatie de coabitare cu expectatii diferite. Acestea pot intra in conflict si dezamagire. Un studiu despre cuplurile coabitante a gasit ca pentru barbati viitoarea casatorie nu era relevanta pentru relatie, dar ca, partenerele lor au exprimat o dorinta de a se casatori. Una din implicatiile acestui fapt, ar fi ca, daca absenta dorintei de a se casatori pentru barbati este o caracteristica permanenta, iar daca dorinta femeii de a se casatori sfarseste in presiunea asupra barbatului, atunci el ii poate raspunde prin a gasi o alta partenera, iar femeia poate simti ca a fost exploatata. Intentia femeilor, este de a coabita pentru ca, prin aceasta ar putea ajunge la casatorie, in timp ce barbatii coabiteaza pentru gratificatia sexuala.

copiii

Copiii nascuti in cupluri necasatorite sunt considerati in mod legal ilegitimi. Ca rezultat, ei se infrunta cu probleme legale si sociale cu mostenirea. Coabitantii considera ca cresterea copiilor e bine sa fie facuta atunci cand persoanele sunt casatorite.

teama de graviditate, in ciuda modalitatilor multiple de contraceptie

probleme legale

In ultimii ani, s-a pus foarte des problema drepturilor legale. Se considera ca, partenerii coabitanti nu au dreptul la proprietatea sau castigurile financiare ale uniunii. Aceasta inseamna ca, atunci cand un cuplu care a coabitat se separa, femeia nu are dreptul la proprietatea acumulata in timpul relatiei. Alta problema legala a coabitarii apare atunci cand unul din parteneri moare. Partenerul supravietuitor este considerat de lege ca un strain si nu poate mosteni nimic in urma decesului partenerului, daca nu a fost specificat astfel incat sa fie valid. Multe cupluri nu isi scriu testamentul. Daca intr-o relatie de coabitare, barbatul moare si nici un testament nu a fost scris, sotia dinainte, parintii lui sau copiii dintr-o casatorie anterioara pot mosteni toata proprietatea lui, desi lucrurile s-au schimbat intre timp. Coabitantii au, de asemenea, inca un dezavantaj legal, in cazul unor accidente provocate de neglijenta unei a treia persoane. Partenerul marital supravietuitor poate desigur, cere pagube materiale, rezultate din moartea sotului sau sotiei, din cauza neglijentei unei a treia parti. Asemenea optiune nu e valabila pentru un partener intr-o relatie de coabitare. O alta problema legala se refera la beneficiile Asigurarii Sociale, in cazul unei coabitari de mai multi ani. Dupa moartea partenerului, celalalt partener nu are dreptul la aceste beneficii, pana cand nu locuieste intr-unul din statele care recunoaste legi comune casatoriei.

(17) prezinta si alte dezavantaje ale coabitarii:

probleme emotionale majore

Este vorba de tendinta de a deveni prea implicat in relatie, care duce la dependenta de relatie, neputinta de a participa la actiuni sociale, de a fi cu prietenii. Ca si in mariaj trebuie achizitionata securitatea fara a renunta la libertatea de sine. Trebuie realizata dezvoltarea interpersonala si, in acelasi timp, dezvoltarea personala.

anxietatea parintilor

Aceasta apare pentru ca, tinerii au mai multa libertate de a alege un partener si parintii doar stau la o parte, sperand sa fi facut o alegere buna.

Dezavantajele semnificative ar fi, insa, urmatoarele:

limitarea prematura a experientei "intalnirilor". Desi multi tineri se angajeaza in coabitare, dupa parcurgerea unei etape de "intalniri amoroase", exista si tineri care intra in concubinaj dupa ce au consumat un numar relativ restrans de intalniri sau contacte interpersonale. Aceasta decizie survine din dorinta de a depasi dificultatea intalnirilor (spatiu, timp etc.) si de a se bucura cat mai repede de avantajele coabitarii: prietenie, sex, frecventa mare a contactelor interpersonale etc.;

perpetuarea rolului traditional al femeii, constand in asigurarea sarcinilor domestice, ceea ce poate conduce consecutiv la unele dificultati in continuarea instructiei si formarii pentru viitoarea cariera, la o restrangere semnificativa a satisfacerii nevoilor proprii etc. Uneori, coabitarea juvenila poate fi in beneficiul barbatului dar mai putin al femeii;

investirea emotionala inegala. Unul dintre parteneri poate investi mai mult in relatie, ceea ce poate antrena unele tensiuni si "raniri" narcisice;

schimbari in viata sociala a partenerilor prin reducerea numarului de prieteni. A trai in cuplu adesea schimba relatiile fiecarei persoane cu prietenii si cunostintele. Cuplurile coabitante tind sa se asocieze cu alte cupluri. Aceasta reduce pentru fiecare partener reteaua de suport social, in timpul perioadelor de stres;

complicatiile legale, care sunt posibile in coabitare mai mult decat in orice relatie amoroasa. Din acest motiv, multe state considera ilegitima relatia de coabitare si, chiar daca legile respective nu se bucura de prea mare audienta, in baza lor se aplica uneori amenzi dure si chiar detentie;

dezinteresul fata de functia reproductiva, care se manifesta o importanta perioada de timp. Cuplul aflat intr-o astfel de situatie isi propune sa aiba copii abia dupa o lunga perioada de concubinaj sau, mai ales, inainte de a-si oficializa relatia lor anterioara.

Celibatul

Cuvantul "celibat" marcheaza o recunoastere a celibatului laic. A defini oameni care incalca normele, in speta, casatoria, inseamna a admite existenta lor, a le acorda o identitate, o libertate. Acest fapt, insa, intalneste reticente ca: "barbat batran", "fata batrana", cu conotatii desigur peiorative. Filozofii luminilor condamnau celibatul, mai ales cel consacrat, castitatea. Opinia a ramas ostila celibatului, mai ales la barbati. J. J. Rousseau exprima aceasta idee in operele sale si anume ca barbatul nu e facut pentru celibat deoarece e destul de dificil ca o stare atat de contrara naturii sa nu aduca dezordine publica (29). Dar o tendinta noua indrazneste sa se exprime.

Viata de cavaler devine o forma noua de libertate masculina. Tanarul major, care dispune de mijloace, se sustrage vietii maritale, incetand sa considere mariajul si procrearea ca pe niste datorii. Dispune de mijloace pentru a-si satisface dorintele sexuale: relatiile cu servitoarea, bordelul, legaturile mondene. Noi forme de sociabilitate masculina: clubul, cafeneaua, cercul, restaurantul protejau celibatarul de singuratate si chiar concurau caminul familial. Daca avea copii, in urma acestor aventuri, nimeni nu-l putea obliga sa si-i asume (legea ii proteja libertatea). A te casatori inseamna "a te lega la cap fara sa te doara", a-ti pierde libertatea, a-ti asuma raspunderi si griji. De aceea, multi artisti sau scriitori preferau sa-si consacre viata operei lor decat sa fondeze o familie. Opinia critica era bine acceptata de celibatari. Erau priviti ca traind din plin, uneori se credea ca sunt perversi. Medicii le prognosticau senilitate precoce, dementa, tendinta de sinucidere. Nici familiile nu aveau putere sau mijloace de constrangere asupra lor. In ceea ce priveste puterea publica ea era preocupata mai mult de probleme politice decat de cele morale.

In ceea ce priveste celibatul feminin, se considera ca femeia e facuta pentru a fi mama. Renuntand la acest scop, ea cade prada numeroaselor boli, mai ales isterie. Iubirile din afara mariajului prezinta pentru ea riscul de a deveni "fiica-mama". Nici un paralelism de acest gen nu se facea in privinta barbatilor. Daca natura feminina se vede constransa, nimeni nu vorbeste de o natura masculina care trebuie constransa. Gratie progresului cotraceptiei, femeile pot sa duca viata unui barbat.   

Din statisticile oferite de (20) rezulta o crestere exploziva a numarului de persoane singure, repartizate pe sexe, si tipul de singuratate. Astfel, din totalul de 36 milioane de barbati celibatari sunt: 72,7% singuri, 14,8% divortati, 6,7% casatoriti (sotie absenta), 5,8% vaduvi; iar din totalul de 44 milioane femei celibatare sunt: 49,1% singure, 17,7% divortate, 7,5% casatorite (sot absent), 25,7% vaduve.

Sunt motive pentru care celibatul este preferat altor alternative de viata. Exista unele care directioneaza catre celibat si respectiv parasirea relatiilor permanente:

lipsa prietenilor, izolarea singuratatea;

restrangerea foloaselor experientelor noi;

relatiile sufocante, a se simti atras in capcana, in relatii;

obstacolele in propria dezvoltare;

plictiseala, necazurile, supararea;

a juca un rol si a te conforma;

comunicarea scazuta cu partenerul;

frustratia sexuala.

Dar oamenii aleg celibatul pentru anumite avantaje, dincolo de aceste motive care ii fac sa devina sau sa ramana celibatari. Dupa opinia mai multor autori ( I. Mitrofan, C. Ciuperca, 1998; F. Singly, 1991 ; R. T. Schaefer, 1989 ; A. M. Lamanna, A. Riedmann, 1985), aceste avantaje sunt:

independenta economica;

oportunitatile carierei si dezvoltarii;

libertatea personala, de a se schimba si de a experimenta, autonomie psihologica si sociala;

stilul de viata excitant, varietatea, schimbarea;

disponibilitatea relatiilor sexuale;

structurile de suport care sustin prietenia, grupurile sociale si politice, terapeutice, de colegi.

Trebuie sa mentionam ca importanta acestor avantaje variaza in functie de ciclurile vietii. Indiferent insa de acestea, celibatul aduce cu el flexibilitate si libertate.

Pretul acestora se reflecta in urmatoarele dezavantaje:

sentimentul de frustrare in raport cu colegii, cunoscutii sau rudele care isi au familiile lor;

sentimentul de culpabilitate fata de sine si fata de societate;

sentimentul izolarii si abandonului;

sentimentul egoismului si al individualismului;

depresie, tendinte suicidale, dar acestea sunt discutabile (vezi stereotipuri ale celibatului).

Asa cum indica statisticile de sanatate mentala si ratele de sinucidere, cei singuri nu se compara in mod favorabil cu cei casatoriti. Dar diferenta dintre celibatari si barbatii insurati e mult mai izbitoare ca diferenta dintre celibatare si femeile maritate. In comparatie cu burlacii, celibatarele nu sunt numai mai fericite, dar au si o sanatate mintala mai buna (15). Mai mult, cu cat inainteaza in varsta, cu atat celibatarii se confrunta cu mai multe probleme, iar sentimentul abandonului se accentueaza, la care se adauga sentimentul de insecuritate sociala (21). Unii autori considera ca problema nu este a fi singur, ci mai degraba lipsa unui puternic suport social.