CE ESTE AUTISMUL?

CE ESTE AUTISMUL?

1. Consideratii teoretice

Pshiatria copilului si a adolescentului reprezinta una dintre cele mai importante si in continua expansiune arie a psihiatriei clinice. In ultimii ani am asistat la continua largire a sferei psihiatrice din punct de vedere al dobandirii de noi informatii si acumularii de noi experiente, precum si a finantarii unei noi perspective din care este privit acest domeniu.

Interesul pentru ceea ce este astazi este recunoscut drept domeniul tulburarilor de dezvoltare, poate fi identificat pe la jumatatea secolului al XIX - lea, cand pentru prima oara au fost descrise o serie de caracteristici ale copilului ce prezenta ¨o forma de psihoza¨ (VOLKMAR, 1996). Acest interes a atras dupa sine constientizarea importantei majore a factorilor ereditari si ambientali in dezvoltarea copilului.

Descrierile timpurii ale diferitelor ¨forme de dementa ale copilului¨, au fost urmate de descrieri ale copilului schizofrenic (De SANCTIS,1906).

Definitiile ulterioare acordate tulburarilor in dezvoltarea copilului au fost mai mult sau mai putin analoage cu formele severe de deficienta mentala la copii.

La inceputul secolului, E.BLEULER a folosit termenul de ¨autism¨ pentru dereglari secundare de natura psihogenetica, pe care le raporteaza la o categorie definitorie in tulburari primare. Acestea din urma sunt prezente in forme diferite de tulburari si in autism se concretizeaza in dereglari ale asociatiilor de idei, intreruperea fluxului ideatic, tulburari de limbaj si folosirea stereotipilor in afirmarea starilor de excitabilitate ce alterneaza cu cele de depresie, in dereglari neuro-vegetative secundate de halucinatii in plan spihic.

Autismul este o complexa tulburare de tip puzzle care a fost punctul de plecare a multor teorii de natura acestui sindrom, de numeroasele scopuri fixate de terapie sau de abordarile practice care ofera diverse solutii.

Creatorul temenului de autism, BLEULER il defineste ca pe ¨o detasare de la realitate insotita de o predominare a vietii interioare¨, iar LEO KANNER, ca fiind ¨retras, multumit de sine insusi¨ cu dominarea unui sindrom comportamental (in toate sferele: actional, verbal, afectiv, cognitiv) specific in raport cu alte handicapuri in care trasaturile ¨neobisnuite¨ dar caracterisrice sa permita diferentierea de psihoza, schizofrenie sau deficienta mentala.

Situandu-se pe o pozitie similara, LORNA WING afirma ca autismul a facut posibila departajarea transanta a unui sindrom caracteristic de autism de toate celelalte forme de deficienta cu care era in mod frecvent confundat.

Autismul se afla, din punct de vedere fenomenologic, in stransa relatie cu tulburarile neuropsihiatrice. Aceasta relationare este sustinuta de multiple paternuri de intarziere si devianta in domeniul dezvoltarii, in special ele aparand in primele luni de viata.

Desi asociate cu deficienta mentala in grade variate, paternurile de dezvoltare si comportament in autism prezinta aspecte ce difera de deficienta mentala.

Numeroasele controverse care au insotit natura autismului infantil, precum si lipsa cercetarilor detaliate au impiedicat pentru multi ani evolutia in acest domeniu.

1.1. O triada a deficientelor in autism

Exista numeroase dificultati in definirea autismului ca sindrom datorita numeroaselor probleme de dezvoltare care in mod frecvent il insotesc. KANNER a sugerat initial ca toti copii cu autism sunt normali din punct de vedere intelectual, iar aparitia intarzierilor in dezvoltare erau o consecinta directa a conditiilor impuse de autism. Din nefericire, acesta este unul dintre aspectele asupra caruia KANNER s-a inselat, autistii precum cei descrisi de KANNER fiind extremi de rari. Majoritatea indivizilor cu autism prezinta tulburari de invatare, multe dintre ele fiind chiar severe. De fapt, cu cat sunt mai severe tulburarile de invatare cu atat mai probabil este vorba despre autism.

LORNA WING si JUDY GOULD au aratat ca in cadrul populatiei cu autism se poate depista in mod concret un evantai de trasaturi care definesc si denota diagnosticul de autism. Este vorba despre ceea ce s-a numit ¨Tiada WING a deficientelor in autism¨.

Aceste deficinte vizeaza:

A. Latura sociala

B. Limbajul si comunicarea

C. Gandirea si comportamentul

A. Latura sociala se refera la deficiente si retard social mai ales in cadrul relatiilor interpersonale. Se formeaza astfel un adevar continuu incepand cu cei care pot fi priviti ca si ¨autisti clasici¨ datorita solitarismului accentuat si retragerii de la social, continuand cu cei care raspund intr-o maniera pasiva atunci cand sunt interpelati de altii, fara a initia ei interactiuni si incheind cu cei care par activi dar ¨ ciudati¨ prin faptul ca ei ¨cauta¨ atentia celorlalti fara a stii insa sa o foloseasca. Un copil se poate inscrie in prima faza a acestiu traseu fiind catalogat drept ¨autist clasic¨, iar pe parcursul dezvoltarii sale, ca urmare a interventiilor pozitive sa se poata situa in categoria adolescentilor ¨ activi dar ciudati¨.

B. Limbajul si comunicarea autistilor se refera la deficiente si tulburari ale limbajului si comunicarii, vorbind aici de limbajul verbal si nonverbal. Sirul tulburarilor de limbaj asociate autismului este foarte intins. Exista situatii extreme in care tulburarile de limbaj sunt severe sau cazuri in care limbajul un se insuseste niciodata. La cealalta extrema, copii care si-au format deprinderi verbale adecvate in sensul ca pronuntia si gramatica lor sun excelente, putand prezenta deseori talente pentru invatarea limbilor straine. Totusi cu privire la nivelurile de competenta verbala exista o serie de probleme legate de aspecte ale comunicarii. S-au relevat dificultati in intelegerea si utilizarea expresiilor faciale, ale gesturilor, miscarilor capului, precum si tulburari privind aspectul semantic si pragmatic al limbajului.

C. Gandire si comportament se refera la aspectul rigid al gandirii si comportamentului, la precaritatea imaginatiei. Autismul se caracterizeaza prin comportamente rutiniere precum si prin retardul extrem sau absenta capacitatii pentru jocul de simulare. Copii cu autism nu sunt spontani, iar atunci cand sunt instruiti in prealabil si se limiteaza la a repeta acele parti ale jocului care le-au fost demonstrate din punct de vedere al creativitatii, nivelul manifestat este foarte redus sau total absent.

In acelasi timp exista copii autisti dinte cei mai capabili, care fac dovada capacitatii de imaginatie. De multe ori fac cu greu diferenta dinte imaginatie si realitate, ceea ce demonstreaza lipsa unei baze solide care sa le permita diferentierea imaginilor mentale de cele produse ca urmare a perceperii mediului.

Aceasta triada a tulburarilor in autism formeaza baza de criterii in diagnosticul autismului fiind sustinuta de Organizatia Mondiala de Sanatate (ICD-10) si de Asociatia Psihiatrica Americana (DSM-IV).

1.2. Diagnosticul diferential

Autismul este printre cele mai bine cunoscute si frecvente forme de deficienta in dezvoltare, facand parte din categoria mare a tulburarilor pervazive de dezvoltare (PDD)(fig.1)

Fig.1 Tulburari de dezvoltare

1.2.1. Autismul si PDD

S-a convenit ca autismul sa fie considerat o forma de PDD, dupa cum si PDD si NOS sa fie de asemenea considerate forme ale PDD. Pentru a clarifica lucrurile, termenul de ¨spectru al tulburarilor autistice¨ este folosit aici pentru a cuprinde si tulburarile non-autistice fiind astfel prezentat in clasificarea DSM-IV.

Figura 1 ilustreaza pozitia autismului vis-a-vis de alte forme de deficienta in dezvoltare.

Pentru a evidentia modul de relationare a autismulti cu celelalte forme de deficienta in dezvoltare prezentam in continuare diagrama 2.

Fig.2 Spectrul tulburarilor autistice si a altor tulburari in dezvoltare

PDD = pervasive developmental disorder

NOS = not otherwise specified

CDD = childhood disintegrative disorder

FRA-X= fragile X syndrome

APDD = atypical PDD

1.2.2. Sindromul ASPERGER

In trecut, copii cu ASPERGER erau considerati ca avad personalitati schizoide, ulterior au fost incluse in aceeasi categorie cu autistii, pentru ca astazi sa fie evidenta distinctia dintre cele doua sindroame.

Mai intai copiii cu ASPERGER nu pot fi depistati de timpuriu deoarece tulburarile in dezvoltarea limbajului nu sunt intotdeauna prezente.

In al doilea rand, deficienta mentala prezenta in autism isi face prezenta destul de rar la copiii cu ASPERGER.

Copii cu ASPERGER sunt descrisi ca fiind ¨ activi, dar ciudati¨.

Diferenta majora dintre copiii cu autism si cei cu ASPERGER este ca acestia din urma au aproximativ acelasi nivel al inteligentei verbale si non-verbale, in timp ce copii cu autism prezinta diferente semnificative intre cele doua nivele.

1.2.3. Sindromul RETT

Sindromul RETT este considerat a avea o origine genetica deoarece afecteaza doar copii de sex feminin. Caracteristica acestui sindrom o reprezinta un scris de mana specific.

Sindromul RETT este foarte rar si apare la un caz din 100.000 de copii.

Fetitele cu acest sindrom se dezvolta normal pana la un moment dat dupa care inregistreaza retard sau pierderi la nivelul deprinderilor achizitionate inclusiv la nivelul limbajului, al mersului, fiind posibila si aparitia unei deficinte mentale severe.

1.2.4. Tulburarile dezintegrative ale copilariei

Childhood desintegrative disorder(CDD)

CDD reprezinta o alta forma foarte rara din cadrul tulburarilor pervazive de dezvoltare.

Copii cu acest sindrom prezinta o dezvoltare normala pana in al 5-lea an al vietii, dupa care inregistreaza pierderi la nivelul limbajului, al integrarii sociale, al contactului vizual.

In termenii de tratament, copii cu CDD urmeaza aceleasi principii ca si cei cu autism.

1.2.5. Sindromul X FRAGIL

Acest sindrom se numara printre cele mai bine mostenite forme ale deficientei mentale.

Acest sindrom se identifica prin examinarea cromozomilor umani, remarcandu-se o ruptura partiala in lantul cromozomial.

Copii cu acest sindrom dezvolta un foarte slab contact vizual, prezinta miscari motorii steriotipe, o incordare musculara exagerata, precum si repetarea in mod ecolalic a celor spuse de altii. Printre caracteristicile fizice care-i particularizeaza amintesc: urechi late, plasate mai jos decat in mod normal, fata prelunga, barba proeminenta si articulatii foarte flexibile.

Pentru terapia acestor copii se apeleaza la metodele specifice autismului.

1.2.6. Autismul si retardul mental

In urma studiilor intreprinse, KANNER a ajuns la concluzia ca autistii se plaseaza din punct de vedere al dezvoltarii mentale la un nivel mediu.

El si-a bazat constatarea pe existenta unor abilitati ale copiilor la testele ce pretindeau exersarea capacitatilor amnezice, precum si abilitati spatiale.

Invesigatiile empirice au indicat totusi ca aproximativ 80% dintre copii cu autism au obtinut sub 70% la testele standardizate de inteligenta.

Din cauza numarului mare de copii cu autism care prezinta retard mental, diferentierea autist/retardare mentala presupune o serie de dificultati.

In general, autistii obtin rezultate scazute la sarcinile ce presupun operatii de abstractizare, simbolice, precum si la sarcinile ce presupun asocierea cu limbajul. Ei obtin rezultate mai bune la sarcinile care necesita abilitati vizual-spatiale, precum asamblarea pieselor, potrivirea fragmentelor unor imagini (RUTTER,1983).

Uneori, in mod izolat, autistii pot perezenta abilitati ce reflecta mari talente, cum ar fi efectuarea de operatii matematice extrem de complicate. Pot prezenta si capacitati amnezice deosebite, fiind capabili sa-si aminteasca exact cuvintele unui cantec cu multi ani in urma.

Copii cu retard mental sunt mult mai intarziati in sfera dezvoltarii motorii grosiere, cum ar fi insusirea mersului.

In contrast cu acest aspect, copiii cu autism pot fi chiar gratiosi, standardele la testele de inteligenta au fost reconsiderate. De fapt, testarea autistilor s-a considerat a fi tot mai putin realizabila. Testarea lor este dificila datorita incapacitatii lor de a urma anumite comenzi sau necesitati de modificare a itemilor unor teste.

1.3. Criterii diagnostice in autism

Incepand din anii ´70 s-a constatat aparitia unei aprecieri expansive a faptului ca autismul este intradevar o natura distincta si nici decum o manifestare simplista a schizofreniei infantile. De exemplu, in studii clinice aprofundate ,KOLVIN(1971) a demonstrat ca autismul si schizofrenia infantila prezinta trasaturi distincte, manifestari si determinari ereditare.

RUTTER apreciaza ca exista patru trasaturi esentiale in diagnosticul autismului:

apariatia /invazia simptomelor inainte de 30 de luni de la nastere;

deficienta in dezvoltarea sociala, fara a reflecta obligatoriu retard mental;

deficienta in dezvoltarea comunicarii, care, din nou, este o trasatura distincta si nu reprezinta rezultatul unei deficiente cognitive;

prezenta unor comportamente neobisnuite/ciudate/bizare subsumate unor raspunsuri la mediul inconjurator.

1.3.1. DSM- III

In DSM-III, Asociatia Americana de Psihiatrie, autismul este diagnosticat pentru prima data. Aici conditia definitorie a fost inclusa intr-o clasa specifica de tulburari si anume, in categoria tulburarilor de dezvoltare pervazive. Conform DSM-III alte caracteristici ale autismului includeau tulburari ce-si gaseau aparitia foarte timpuriu in viata copilului, alaturi de asa zisele ¨caracteristici reziduale¨ ale autismului incluse in aceeasi categorie .

Termenul de ¨autism rezidual¨ a avut unul dintre cele mai nefericite efecte, sugerand ca uneori copiii pot ¨sa depaseasca¨ sfera autismului, ceea ce cu siguranta nu are nici o justificare si nici o sustinere. Drept consecinta a acestor teoretizari DSM-III-R aduce modificari substantiale in definirea autismului.

1.3.2. DSM-III-R

In DSM-III-R existenta autismului rezidual a fost eliminata din start. DSM-III-R se axeaza asupra a trei aspecte esentiale atunci cand realizeaza definirea autismului. Aspecte relationate cu:

A.     dezvoltarea sociala;

B.     comunicare si abilitati ludice;

C.     activitati limitate si interes slab manifestat.

1.3.3. ICD-10

ICD-10 specifica urmatoarele criterii in diagnosticul autismului:

A.     Dezvoltarea anormala sau deficitara este evidenta inainte de 3 ani in cel putin una din urmatoarele arii:

limbaj receptiv sau expresiv in comunicarea sociala;

dezvoltarea atasamentului social selectiv sau a interactiunilor sociale de reciprocitate;

jocul functional sau simbolic;

B.     Prezenta tuturor caracteristicilor sau cel putin a sase simptome de la punctele (1), (2), (3) cu cel putin doua de la (1) si cel putin o caracteristica de le (2), (3).

C.     (1). Deficitul calitativ in interactiunile sociale se manifesta in cel pitin doua din urmatoarele arii:

a) dificultati in privirea ochi-in-ochi, expresii faciale inadecvate, mimica gesturi care participa la interactiunea sociala sunt deficitare;

b) greutati in a dezvolta relatii cu cei de aceeasi varsta care implica interese reciproce;

c) lipsa reprocitatii socio - emotionale in incapacitatea de a raspunde adecvat afectivitatii altor persoane sau lipsa de control comportamental sau o slaba integrare a comportamentelor sociale emotionale si comunicative;

d) lipsa spontaneitatii, a capacitatii de a incerca sa se bucure cu altii.

2). Deficit calitativ in comunicare manifestat in cel putin una din urmatoarele arii:

a) retard sau lipsa totala in dezvoltarea limbajului vorbit fara a fi insotit de    incercarea de a compensa aceasta lipsa prin utilizarea gesturilor sau a mimicii;

b) relativa dificultate in initierea si sustinerea interactiunilor conversative;

c) steriotipii si repetitii in limbaj;

d) lipsa spontaneitatii in jocurile sociale simbolice sau imitative.

3). Paternuri comportamentale restrictive, repetitive si steriotipuri. Interes limitat manifestat in cel putin una din urmatoarele arii:

a) preocupare marita pentru unul sau mai multe paternuri stereotipe si restrictive;

b) aderenta la rutine, ritualuri;

c) miscari corporale si musculare stereotipe;

d) preocupari pentru elemente non - functionale ale materialelor, obiectelor de joaca (precum mirosul, pipaitul, zgomotul pe care-l fac);

e) tabloul clinic un poate fi atribuit altor forme de tulburare in comportare.

Conform PSYCHIATRIC MENTAL HEALTH NURSING, 1993, autismul infantil este definit drept sindrom al copilariei timpurii, caracterizat prin dificultati in stabilirea relatiilor sociale, tulburari de limbaj, comportamente stereotipe si uneori, retard intelectual.

2. Aspecte etiologice in autism

In urma cercetarilor si studiilor intreprinse s-a ajuns la concluzia ca autismul este mai mult decat o eticheta atasate unei suite de simptom, autismul este un diagnostic care da sens trasaturilor definitorii si explica starea de coexistenta a acestora.

Pentru a forma un sindrom, trasaturile definitorii ale autismului trebuie sa fie patologice sau deviate de la dezvoltarea normala si sa reflecte o serie de cauze comune sau cel putin o traiectorie comuna.

LORNA WING incearca sa explice natura autismului prin implicarea factorilor etiologici pe doua directii fundamentale si anume:

a) prima se refera la existenta unor factori ce determina anomalii organice;

b) a doua cuprinde factorii raspunzatori de producerea tulburarilor functiilor psihologice sau psihifiziologice;

Numeroasele studii au relevat faptul ca deficientele chimice ale creerului pot avea ca raspuns tulburari ale metabolismului enzimelor in perioada intrauterina.

O serie de factori ce actioneaza in perioada prenatala precum:

- produsi chimici toxici

- hipotiroidism matern

- varsta inaintata a mamei

- hemoragii interne.

Dintre factorii biochimici:

- nivelul ridicat al serotoninei endogene in sange;

- eroare a metabolismului unui acis amanat;

- nivelul scazut al magneziului sau potasiului in globulele rolsii;

- nivelul ridicat al plumbului.

Posibile leziuni cerebrale:

- leziuni bilaterale ale lobului temporal ce pot constitui cauze posibile ale problemelor de limbaj

- disfunctii ale emisferei stangi

- disfunctii ale lobului frontal

Boli genetice:

- scleroza tuberoasa

- neurofibromatoza

Boli infectioase:

- rubeola prenatala

- oreon prenatal

- encefalopatie acuta

- meningita

Factori perinatali:

- anoxie

- pozitia gresita a fatului

- utilizarea forcepsului

- hemoragii craniene

Aspecte morfologice asociate:

- hidroencefalopatie nonevolutiva

- reducere a tesutului cerebral determinate de cresterea presiunii intracraniene

- atrofie cerebrala

3. Prelevanta cazurilor in autism

In functie de terminologia utilizata, mai multi sau mai putini copii vor fi inclusi in categoria autismului.

Majoritatea cercetarilor au aratat ca autismul este prezent in 10-15 cazuri din totalul de 10.000 de copii.

De obicei, autismul afecteaza de 4-5 ori mai frecvent baietii decat fetele.

In familiile in care exista o forma mostenita de autism ,fetele sunt afectate mai frecvent.

Copiii care au o forma genetica de autism s-a dovedit a avea fie un verisor primar fie o alta ruda de gradul intai care sa fi prezentat o anumita forma de autism. Nu se stie foarte clar modalitatea prin care autismul se transmite si nici un exista explicatie pentru copiii care au rude foarte indepartate cu astfel de forme de deficienta.

4. Domenii considerate in evaluarea copiilor cu autism

Pentru a determina daca un copil prezinta sau nu autism se recomanda examinarea cu rigurozitate a urmatoarelor trei aspecte:

A.     In primul rand trebuie sa stim cu exactitate care dintre paternurile comportamentale manifestate de copil se incadreaza in spectrul tulburarilor autistice;

B.     In al doilea rand trebuie sa intelegem modul de functionare, precum si forma comportamentelor etalate ce copil; trebuie sa stim de ce un copil face anumite lucruri;

C.     In al treilea rand trebuie sa cunoastem standardele de diagnosticare utilizate de echipa de interventie care se ocupa de copil, precum si sa realizam raportarea manifestarilor copilului la aceste standarde.

Descrierea autismului infantil

Descrierea lui KANNER

Ca urmare a cercetarilor intreprinse si a studiilor efectuate pe copii(11) cu tulburari de natura afectiva si de relationare, KANNER emite teoria relativ justificata din punct de vedere practic.

Aceasta descriere reflecta studiile intense efectuate precum si aprofundata experienta clinica pe care a dobandit-o.

KANNER arata ca pacientii lui prezinta tulburari caracterizate printr-o profunda carenta in domeniul contactelor sociale care se instaleaza la putin timp dupa nastre.

De asemenea, el mai sustine ideea unor probleme privind comunicarea precum si raspunsuri neobisnuite la mediile nestimulative.

KANNER a mentionat ca trasatura distincta in autism o reprezinta incapacitatea copilului de relationare, de apropiere de altii. El a pus aceasta observatie in legatura cu contextul in care se dezvolta copilul aducand pentru exemplificare studiile lui GESSEL care a aratat ca dezvoltarea normala a copilului pretinde interactiuni cu mediul social de la cea mai frageda varsta.

5.2.Descrierea clinica a autismului infantil

Primul semestru 0-6 luni

> Primele saptamani

bebelusul ¨moale¨ (sau uneori rigid) la ridicarea in brate;

pare diferit de alti copii;

absenta privirii ochi-in-ochi;

indiferent fata de ingrijiri sau tipete cand cineva se ocupa de el;

absenta reactiei la voci umane;

tulburari precoce ale somnului;

tulburari alimentare: supt defectuos, lent, refuzul biberonului;

eventual anomalii fizice minore.

> 1-3 luni

bebelus hipotonic, isi tine greu capul;

cumintenie bizara, neobisnuita;

anomalii ale privirii;

indiferenta faciala;

deficit de atentie fata de persoane;

nu zambeste sau zambeste foarte putin;

tulburari alimentare: anorexie, voma, indiferenta in timpul suptului

tulburari ale somnului.

> 3-6 luni

bebelus prea calm sau uneori prea nervos;

intarzierea mentinerii pozitiei capului, apoi a pozitiei sezande;

hipotonie;

absenta sau intarzierea atitudinii anticipatoare;

absenta sau raritatea aparitiei surasului;

expresii faciale putine, fata trista, indiferenta;

anomalii ale privirii (deficitul contactului vizual, privire vida, strabism);

indiferenta fata de lumea sonora;

absenta sau intarzierea ganguritului;

saracia atasamentului afectiv fata de persoane;

dispozitie sumbra, iritabila, tipete, furie;

absenta expresiei de bucurie;

interes special pentru maini;

ignorarea jucariilor;

tulburari ale somnului: insomnie agitata sau calma;

dificultati de alimentatie;

tulburari digestive, constipatie precoce;

Al doilea semestru 6 luni-2 ani

hipotonie   

intarzierea ajustarii posturale, tinut in brate, se mentine la distanta   

deficit al contactului vizual, nu se uita la persoane, nu fixeaza obiectele, uneori impresia de cecitate:

expresii faciale sarace;

absenta gesturilor simbolice;

absenta imitatiei;

indiferenta fata de lumea sonora, impresia de surditate, interes pentru muzica, frica de unele sunete;

gangurit slab;

izolare, ¨retragere¨ afectiva;

cumintenie particulara;

absenta interesului fata de persoane;

ignora jucariile sau le utilizeaza in mod neobisnuit;

balansari, jocul cu mainile si cu degetele in fata ochilor;

absenta angoasei de separare;

absenta reactiei anxioase in prezenta unui strain;

frici neobisnuite (situatii noi, unele zgomote);

tulburari ale somnului;

dificultati de alimentatie, refuzul linguritei, al alimentelor noi, anorexie;

absenta interesului pentru prepararea mesei, gusturi particulare;

>1 an - 2 ani

intarzierea sau oprirea mersului

mers si motricitate particulara, mers pe varfuri, balansari, rotiri;

deficit al ajustarii posturale;

slaba conturare vizuo - manuala;

hipoactivitate, deficit de explorare a mediului;

stereotipii (balansari);

anomalii ale privirii: deficit al atentiei vizuale, privire bizara, fixarea detaliilor;

expresii faciale sarace, absenta gesturilor simbolice;

limbaj absent sau perturbat: cuvant - sunet lipsit de sens, ecolalie;

tulburari ale comprehensiunii verbale si non verbale;

deficit al contactului cu alte persoane;

reactii afective sarace sau extreme;

furii, anxietate ;

jocuri sarace sau stereotipe, absenta jocurilor imitative;

interese particulare (sursa luminoasa, jocuri de umbre, reflectari ale luminii);

evitarea unor senzatii;

tulburari ale somnului;

tulburari alimentare (refuzul unor consistente, a unor gusturi);

absenta interesului (sau opozitia) fata de tentativele de impunere a igienei.

Prognostic in autismul infantil

Ce se intampla cu cazurile de autism ajunse la maturitate?

KANNER(1973) prezinta o serie de aspecte sesizate in urma investigatiilor efectuate asupra unui lot de noua persoane adulte, cu autism.

Datele se prezinta astfel:

2 persoane au dezvoltat caracteristici epileptice;

1 persoana a murit;

1 persoana a fost internata intr-un spital de sanatate mintala;

4 dintre ei au petrecut restul vietii in institutii specializate;

1 persoana a dezvoltat o forma de mutenie, insa muncea la o firma;

2 persoane au inregistrat reveniri satisfacatoare din punct de vedere al insertiei sociale.

Alte cercetari realizate de LOTTER(1971) au aratat ca numai 5-17% dintre copii cu autism au inregistrat o ajustare satisfacatoare, ajungand sa traiasca independent, dar cu unele sechele privind insertia sociala.

Majoritatea persoanelor cu autism au vieti limitate si in jur de jumatate dintre ei sunt institutionalizati.

7.Particularitati ale functionarii cognitive la copiii cu autism

Asa cum se cunoaste deja, particularitatile si mai frecvent deficientele in tratarea informatiei formeaza unul dintre elementele centrale ale sindromului autist. Conform opiniei lui RUTTER, fara a recurge la caracteristici sociale si la cele ale comportamentului copilului, i se poate atribui acestuia diagnosticul de autism doar pe baza ansamblului special de aptitudini si carente cognotive. In plus, capacitatea cognitiva, ca si abilitatea lingvistica, de comunicare, constituie indici prognostici, fapt demonstrat de o serie de cercetari din literatura de specialitate.

7.1. Probleme legate de activitatea atentiei

Chiar daca un se doreste a se insista asupra unor date neurofiziologice, este poate utila mentionarea unor cercetari efectuate asupra modului in care se focalizeaza si se concentreaza atentia la copiii cu autism, in comparatie cu copiii normali sau deficienti mintali. Datele provin, in parte, din studiile lui GOLD, realizate asupra reactivitatii copiilor cu autism la un stimul auditiv, cand acesta urma dupa un semnal luminos. Reactivitatea lor a fost mai slaba decat a celorlati copii, in ciuda stimulului de avertisment. Cercetatorii au si tras concluzia conform careia ''autismul ar rezulta dintr-o disfunctie a mecanismelor fundamentale de alerta si atentie''. In conceptia lui GOLD, atentia este orientata spre analiza informatiei primite, in masura in care aceasta informatie este inedita sau adecvata situatiei. Odata ce informatia a ajuns la cortex prin caile senzoriale, iar caile colaterale au transmis-o sistemului reticulat activator ascendent, la copilul normal, informatia este analizata din punct de vedere al noutatii si pertinentei. Se formeaza ipoteza conform careia acesta analiza se deruleaza in acelasi timp cu transmiterea de impulsuri diferite la alte zone de asociatie din cortex.

Dupa GOLD, copiii par incapabili de a activa atentia la nivelul cortical prin intermediul reticulat.

In consecinta, asa cum am vazut pana aici, copiii cu autism par a fi relativ mai receptivi fata de informatia tactila si kinestezica, decat fata de cea vizuala si cu atat mai mult fata de cea auditiva. Ei au, de asemenea, tendinta de a nu raspunde decat la anumite aspecte ale situatiei, netinand cont de indicii preliminari utili, care ar putea sa-i determine sa inregistreze informatiile primite pentru realizarea sarcinilor care implica luarea unor decizii.

7.2. Deficiente de integrare senzoriala

O alta problema ce prezinta interes este aceea a aptitudinii copilului cu autism de a asocia doua sau mai multe aspecte ale informatiei primite sau de a o asocia informatiilor deja existente .

O forma elementara de asociatie pare a fi relatia, care consta in stabilirea unui raport intre modularea auditiva a vorbirii si obiectul la care se refera, de exemplu, un mar. Pentru a obtine din partea copilului o identificare corecta a marului, acesta trebuie sa stabileasca o alta asociatie, adica sa enunte cuvantul ``mar``, ceea ce implica intrarea in joc a vocabularului .

S-a constatat faptul ca, uneori, copii cu autism pot sa-si indrepte atentia catre stimuli, nu in mod simultan, ceea ce le-ar permite formarea de asociatii, ci pe rand. Aceasta ipoteza, in masura in care este valida, poate explica atat observatiile legate de selectivitatea excesiva, cat si performanta mediocra in domeniul limbajului acestor copii.

Pentru a usura claritatea unor idei enuntate mai sus, s-a folosit o schema care prezinta procesele fundamentale ce par a fi compromise la copilul cu autism, in functie de orientarea posibila a efectelor.

(de notat: factorii genetici pot sau nu antrena sechele pre-, peri-, sau neonatale, iar legaturile pot fi cu retroactiuni pentru unele deficiente )

Fig.3 Reprezentarea schematica a caracterului secvential al deficientelor

prezentate la copilul cu autism

7.3. Concluzii

Se stie ca limbajul nu pune pur si simplu in joc functiile elementare de relatie. Cel mai adesea, limbajul presupune unitati mult mai complexe, de exemplu, fraze. Daca se tine cont de faptul ca exista oricum dificultati in stabilirea unei relatii simple, este evidenta prezenta obstacolelor de netrecut in momentul in care un copil cu autism trebuie sa faca fata unui sir intreg de cuvinte. Inlantuirea cuvintelor este metoda cea mai frecventa pentru deducerea structurii profunde, adica sensul structurii superficiale formate de diverse cuvinte utilizate. Din datele existente, rezulta faptul ca la folosirea unui sir de cuvinte sau semne, copiii cu autism repeta deseori ultimul cuvant sau semn fara a tine cont de elementele anterioare.

Ceea ce tine de aptitudinile cognitive si de cele de limbaj ar trebui sa corespunda cu abilitatea intelectuala care este legata de intelegerea legaturilor cauza efect, precizarea evenimentelor naturale si invatarea modului de evitare a situatiilor care ar putea fi periculoase, aspecte care sunt in mod evident deficitare la copiii cu autism.