Invatarea, o activitate de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii

Invatarea, o activitate de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii

Procesul de invatare implica dimensiuni cognitive, afective si motivationale ale personalitatii umane. Pentru adulti, nu este o problema de acumulare sau de completarea a cunostintelor, ci o reorganizare si restructurare.

Invatarea permanenta este sistemul de instruire directionata in cicluri de scurta durata sub diferite forme.

Educatia permanenta numeste toate formele de pregatire profesionala in vederea perfectionarii exercatarii unei activitati profesionale.

Educatia populara (prin universitatiile populare) are in vedere un evantai mai larg de pregatire culturala pentru viata sociala, civica, economica.

Aceste forme de invatare se realizeaza fara o necesitate imediata. In schimb reciclarile sunt legate direct de cerintele societatii si ale omului inclus in subidentitatiile sale. Acestea reprezinta forma cea mai compusa si noua a invatarii permanente. Invatarea permanenta prelungeste durata participarii la varsta activa prin imbogatirea de cunostinte si adaptarea la schimbari, la conditii noi, micsoreaza diferntele de pregatire. Invatarea implicata in educatia permanenta se adreseaza nivelurilor senzorio-motorii, psiho-motorii, nivelurilor intelectuale, morale, culturale, afective si estetice.

Educatia permanenta este ceruta de :

a)     perimarea cunostintelor;

b). perimarea profesionala;

c). perimarea de tehnici ale disciplinei;

d). perimare de post, sau de functie, rezultata din faptul ca numirea in posturi noi solicita nu numai cunostintele profesiei lor anterioare ei, cat si altele. Aceasta perimare pune putine probleme de reciclare unui generalist sau unui bun specialist. Perimarea profesionala exista intodeauna in legatura cu anumite probleme speciale, si cu cat specializarea e mai ingusta cu atat perimarea este mai evidenta.

E. L. Thordike a aratat ca rapiditatea invatarii este maxima pana la 21 ani unde se stabilizeaza pe un platou pana la 30 ani, scade lent dupa 30 ani si continua sa scada lent pana la 75 de ani.

Inteligenta si activitatea intelectuala , sanatatea si viata activa favorizeaza mentinerea invatarii la adult.

Diferentele intre invatarea la adult si invatarea la adolescent constau in:

are un grad mai inalt de curiozitate,

mai rapida extragere a esentialului dintr-un material ce trebuie invatat, stie exact ce doreste sa invete, sa cunoasca sau sa faca,

adultul are o atitudine critica si pragmatica in acceptarea noului,

clara evaluare a surselor de informatie asumandu-si responsibilitatea pentru calitatea insusirii cunostintelor,

mai buna imbinare a analizei concrete si abstracte in actul invatarii,

in procesul de invatare, motivatia adultului este mult mai complexa decat in perioada scolara,

mai mare cerinta de precizie a cunostintelor si cerinta de complectare al lanturilor aplicative si pragmatice;

adultul are deja bine formate procesele psihice si se poate manifesta plenar in activitatea profesionala,

studiaza cu mai multa straduinta si este mai perseverent

- adultul face mai multe asociatii emotionale cu materialul factologic decat copiii, pentru ca un rol important in invatarea adultului o are afectivitatea, afirma cercetatorul Gardner Murphy.

Pentru crearea unei comunitati de invatare viabila si eficienta, este important sa se ia in considerare specificul invatarii la adulti, al caror design de instruire trebuie sa tina cont de urmatoarele:

● au nevoie sa stie de ce trebuie sa stie un anumit lucru.

● invata mai bine experimentand.

● Abordeaza invatarea ca un proces de rezolvare al problemelor.

● Invata cel mai productiv cand subiectul constituie pentru ei o valoare cu aplicabilitate imediata.

● Instructiunile trebuie sa se focuseze mai mult pe proces si mai putin pe continut.

● Trebuie implicati in planificarea si evaluarea lor.

● sunt mai interesati de subiectele care se refera la profesia lor sau la viata lor personala.

Cercetatorii B. Mc. Carthy, S. Lefar. D. Kolb au descris patru tipuri de cursanti care se pot combina intre ei, si anume: Tipul "De ce?", care se intreaba de ce este importanta pentru ei informatia respectiva, cautand sa asocieze informatia curenta cu experienta personala. Acesti adulti invata cel mai eficient cand vad, aud si isi impartasesc ideile. Cea mai indicata tehnica de invatare pentru ei este discutia in grup.

Tipul "Ce?" doresc sa-si prelucreze ei insisi, in felul lor, logic si ordonat

informatia, trecand totul prin filtrul lor. Rareori vor marturisi verbal sau nonverbal daca au inteles sau nu explicatia.

Tipul "Cum?" se plictisesc daca nu vad utilitate imediata in ceea ce fac, sau cand trebuie sa citeasca foarte mult. Acestia rezolva rapid problemele si ard de nerabdare sa stie care sunt rezultatele.

Tipul "Ce ar fi daca?" solicita optiuni si vor crea ei insisi cateva in procesul de invatare, impartasind noile descoperiri si altora. Concluziile le trag intuitiv, cauta adevarul si aduc argumente elocvente pentru a-l demonstra.

In invatare se delimiteaza patru procese fundamentale de invatare: observarea (observarea reflexiva cand subiectii reflecta modul in care informatia va afecta anumite aspecte ale vietii, preferand lectura si scrierea ), gandirea ( generalizarea abstracta si conceptualizarea cand subiectii compara felul in care informatia corespunde experiantei anterioare, sunt orientati spre obiecte si simboluri si mai putin spre oameni; ei invata mai eficient atunci cand sunt directionati de o autoritate. Ii ajuta studiile de caz, lecturile teoretice si exercotiile de reflectare.), emotia (experianta concreta, cand Subiectii doar percep informatia. Ei considera ca abordarile teoretice sunt inutile si prefera sa trateze fiecare situatie drept un caz unic. Invata cel mai eficient atunci cand li se aduc exemple concrete si cind se pot implica in activitati.) si actiunea ( experimentarea activa cand Subiectii se gandesc in ce fel informatia noua ar putea sa le ofere si modalitati inedite de a actiona. Ei invata mai eficient atunci cind se pot angaja in proiecte sau discutii de grup. Feed-back-ul colegilor, autoevaluarea si autodirectionarea sunt preferintele acestui tip de educabili).

Aceste patru dimensiuni releva cele patru etape de procesare a informatiei (teoria invatarii active).

Designul instruirii continue a adultilor poate fi prezentat astfel:

Structura experientei de instruire

Adultii prefera un orar flexibil, care sa nu le perturbeze programul zilnic.

Adultii invata mai eficient cind procesul de predare este individualizat.

Adultii prefera instruirea tete-a-tete.

Adultii obtin beneficii din interactiunea cu alte persoane care difera de ei ca varsta, experienta si pregatire profesionala.

Atmosfera de invatare

Adultii invata mai eficient cand se afla intr-o atmosfera de ajutor.

Climatul psihologic trebuie sa fie unul de incredere reciproca.

Adultii apreciaza invitatia de a-si exprima punctul de evdere si accepta opiniile celorlalti.

Focusarea pe instruire

Adultii obtin beneficii majore din metodele de instruire care la valorifica experienta prin intermediul reflectarii, analizei si examinarii critice.

Adultii apreciaza metodele de predare care la sporesc autonomia.

Adultii simt nevoia de a vedea progresul inregistrat de ei in fiecare zi.

Strategiile de predare invatare

Adultii apreciaza mult rezolvarea de probleme si invatarea prin cooperare.

Adultii invata eficient cand se implica activ in procesul de instruire.

Adultii prefera sa lucreze in grupur mici, care le ofera posibilitatea de a-si impartasi experienta, de a reflecta asupra celor spuse de altii si de a le generaliza.

La adulti s-au mai evidentiat si alte aspecte privind invatarea, si anume: invatarea la adulti determina o mai mare voiciune si participare sociala decat cei de acceasi varsta care nu o fac, structurile implicate in invatare se modifica favorizand circulatia sociala a cunostintelor, invatarea la adulti constituie nu numai o necesitate sociala ci si un mijloc de invingere a alienarii;

Dificultatiile de invatare la adult se pot explica prin : stereotipuri, interpretarea cunostintelor noi prin sistemul vechilor cunostinte, stres si anxietate in fata problemelor abstacte si de competitie precum si stresul de intrerupere (intrerupand sarcinile de munca pentru a invata, adultul se simte responsabil).

Invatarea pe parcursul vietii este un model de abordare a activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii.