Aythya fuligula - rata motata

Aythya fuligula - rata motata

Descrierea. Masculii prezinta capul, gatul, gusa, partea dorsala, tectricele, penajul subcaudal si rectricele de culoare neagra, capul si gatul prezentand luciu violaceu; partea ventrala laturile si baza remigelor sunt de culoare alba. Masculii prezinta un mot lung indreptat inapoi si cioc albastrui cu varful negru. Femelele sunt slab marmorate, mai intunecate dorsal si pe crestet.

Biotopul. Populeaza ape dulci statatoare sau lin curgatoare cu luciu liber si vegetatie la mal, nu prea adanci, cu portiuni de mal lin neacoperit de vegetatie, eventual cu insulite. Uneori se multumeste si cu lacuri oligotrofe sau  artificiale foarte mici, de 0,1-0,2 ha, lagune marine sau lacuri inconjurate de paduri. Pretentiile ecologice sunt mai largi decat la celelalte rate scufundatoare. Nu accepta ape cu maluri abrupte si vegetatie submersa foarte bogata. Cuibareste rar, in putine perechi, in Delta si langa lacurile Dobrogene.

In afara sezonului de reproducere poate fi gasita pe toate apele posibile.

Hrana. Este dobandita aproape exclusiv prin scufundare totala, doar exceptional partiala, cu capul in jos. In hrana predomina in aproape toate situatiile fractiunea animala, preponderent moluste din speciile Dreissena polymorpha (in ape dulci), Cardium edule si Unio sp. (in ape salmastre) la care se adauga diferiti melci. Consuma si crustacei, insecte acvatice (in special puii in primele 10 zile) si chiar pestisori.

Fractiunea vegetala se compune aproape exclusiv din seminte (Potamogeton sp., Sparganium sp. s.a. Partile verzi constau din frunzulite de Elodea canadensis s.a.

In apropierea asezarilor omenesti cauta resturi menajere.

Este activa ziua si noaptea.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la finele primului an de viata, numeroase femele insa abia la finele celui de-al 2-lea an. Cuplul se formeaza la sfarsitul iernii si in primavara, cand se observa comportamentele nuptiale specifice. Cuplul este monogam pe durata sezonului de reproducere.

Cuibul se gaseste frecvent in sau la marginea unor colonii de Laridae sau asociat cu semene, cel mai adesea in apropierea apei, destul de liber, protejat de un smoc de iarba, o tufa etc., dar in asa fel incat pasarile sa poata supraveghea imprejurimile. Cuibul propriu-zis contine ceva material vegetal uscat, dar in special verde, si doar cateva dune, brune-intunecate, cu un centru mai deschis, putin evident.

Depune la intervale zilnice, incepand din ultimele zile ale lunii mai, de regula abia in iunie sau iulie, cel mai adesea 8-10 oua de culoare cenusie-verzuie, rar brun deschisa.

Foarte frecvent depune ouale in alte cuiburi, nu numai ale semenelor, sau chiar in afara unor cuiburi.

Doar femela cloceste incepand dupa depunerea ultimului ou timp de 23-25 de zile si tot femela conduce si puii. Acestia sunt precociali si devin independenti dupa cca 5-6 saptamani si zburatori dupa cca 8-9 saptamani. Creste un singur rand de pui pe an, insa depune ponte de inlocuire in caz de pierdere a cuibarului.

Deplasari sezoniere. In Europa de nord este o specie migratoare; cele cateva perechi clocitoare din tara ( langa lacurile Dobrogei) sunt probabil sedentare daca apele nu ingheata. Numarul lor creste pe seama exemplarelor nordice care ierneaza in jurul Marii Negre.

In tara pasajul de primavara este observat in a doua jumatate a lunii martie si in septembrie-octombrie.

Aythya marila, rata cu cap negru, apare in tara doar in pasaj sau ca oaspete de iarna, preponderent pe lacurile Dobrogei si pe litoral.