Haematopus ostralegus - scoicarul

Haematopus ostralegus - scoicarul

Descrierea. Apartenenta exemplarelor romanesti la rasa H. ostralegus ostralegus sau H. ostralegus longipes nu este lamurita.

Penajul este negru pe cap, gat si partea dorsala, inclusiv partea anterioara a aripilor si alb pe partea ventrala si sub aripi. Ciocul si picioarele sunt rosii. Aripile poarta in lungul lor o banda mediana alba vizibila in zbor. Tartita este alba si coada neagra.

Biotopul. Populeaza aproape exclusiv zonele de litoral indiferent de substratul litologic: insulite, prundisuri, zone lipsite de vegetatie sau, cel mult, cu vegetatie rara si scunda. Uneori poate fi gasit in perioada de clocit si langa lacuri si lagune, la departare de mare, cu conditia ca acestea sa prezinte un mal lin, mocirlos si fara vegetatie sau cu vegetatie scunda. Accepta si zone mai uscate, drenate, cu iarba scunda - de exemplu pasuni - care nu sunt populate de nagat si sitarul de mal. In afara perioadei de reproducere apare preponderent pe litoral.

In tara apare exclusiv in complexul de lagune Razelm-Sinoe si in Dobrogea.

Hrana. Hrana este exclusiv animala fiind compusa din scoici (Cardium edule, Mytilus edulis s.a.), melci (Patella sp.), viermi (Polychaeta sp.), crustacei (Carcinus maenas s.a.) si insecte. Pe pasuni cauta in special rame si Tipulidae.

Hrana este identificata, de regula, vizual prin cautare la pas si prin sondare repetata, la distante mici, a substratului mlastinos cu ciocul. Doar rareori inoata sau se scufunda. Scoicile, fractiunea cea mai importanta a hranei, sunt deschise in dreptul sifonului prin taierea muschiului aductor cu ciocul sau prin scoatere din apa si daltuirea unui orificiu. Uneori consuma si pestisori sau ouale si puii unor pasari. Puii sunt hraniti intr-o anumita proportie cu insecte si viermi.

Este activ ziua si noaptea.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala dupa 1-3 ani, dar prima incercare de clocire are loc abia dupa 3-5 ani.

Cuplul este, de regula, monogam pe mai multi ani. S-au observat si cazuri de biginie in care doua femele depun ouale in acelasi cuib sau cuiburi imediat invecinate. Iarna contactul intre pasarile unui cuplu poate fi doar ocazional, intrucat pasarile, foarte sociabile, formeaza carduri mai mari; se reintalnesc insa in vechiul teritoriu fata de care masculii au o legatura deosebita.

Teritoriile, de marime foarte variabila, sunt ocupate, de regula, la inceputul lunii martie, preferabil acelasi teritoriu ca si in anii precedenti. Uneori are loc o disjungere intr-un teritoriu reproductiv, in care se gaseste cuibul (si care poate fi foarte mic - s-au vazut cuiburi distantate doar cu 90 cm) si un teritoriu trofic, ambele aparate.

Cuibul este o adancitura simpla scormonita in nisipul unor forme pozitive de teren care ofera vizibilitate si protectie fata de ape mari. Exista o mare plasticitate in alegerea locului de clocit; mai importanta decat amplasarea concreta fiind apropierea hranei. Cuiburile pot fi fara material, pe solul nud, sau pot prezenta cateva fire, cochilii de scoici, excremente uscate etc.

Depune incepand cu mijlocul lunii mai 2-4 oua, cel mai adesea 3, care prezinta pe fond brun-galbui deschis, pete brune-intunecate sau negre, concentrate mai mult spre polul bont. Suplimentar se gasesc uneori si pete cenusii; pot sa apara si oua unicolore albe sau albastrui. Prin transparenta cochilia pare verde.

Depunerea primelor oua are loc la interval de o zi, al treilea si eventual al patrulea ou la interval de 2 zile. Clocirea poate incepe chiar inaintea depunerii ultimului ou, durata clocirii fiind foarte variata: sunt citate perioade cuprinse intre 25-28 de zile; in medie 26-27 zile, functie de frecventa unor deranjamente la cuib. Ambele sexe clocesc.

Puii sunt precociali; stau 1-2 zile in cuib dupa care urmeaza adultii; devin zburatori dupa 4-5 saptamani

Cresc un singur rand de pui pe an, dar depun ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o specie partial migratoare; numeroase exemplare ierneaza pe litoral in iernile in care nu ingheata apele.

La exemplarele care ierneaza se adauga exemplare estice, care apartin, de regula, rasei H. ostralegus longipes.