Accipiter nisus nisus - uliul pasarar

Accipiter nisus nisus - uliul pasarar

Descrierea. Penajul masculului este dorsal cenusiu (spatele, aripile, tartita si capul) iar ventral, de la gusa pana la picioare, prezinta o bandare transversala ruginie pe fond alb; obrajii sunt ruginii; coada apare bandata si pe ceafa prezinta o zona mica albicioasa. Femela este si ea dorsal cenusie, insa bandarea ventrala este bruna, iar deasupra ochilor prezinta o banda alba; irisul este galben sau portocaliu.

Biotopul. Populeaza habitate bogat structurate pana la altitudini de 2100 m   in care alterneaza paduri cu suprafete deschise. Prefera arborete de rasinoase sau de amestec in faza de paris (20-50 ani), evitand sau fiind mai rar in padurile pure de foioase precum si in paduri intunecate sau foarte rarite.

Palcuri izolate de arbori nu il satisfac cu toate ca accepta paduri mai mici decat A. gentilis. Poate popula si suburbiile unor localitati cu vegetatie arboricola.

Apare in toata tara, dar mai rar in Campia Romana, Moldova intre Prut si Siret si Dobrogea.

Hrana. Este prinsa cel mai adesea din zbor la mica inaltime, cu protectie laterala, care sa ofere uliului camuflaj, uneori si la panda. Pasarelele pot fi atacate de jos sau de sus, uliul fiind capabil de manevre foarte rapide in urmarirea victimelor prin coroane, tufisuri etc. - poate cele mai bruste dintre toate rapitoarele. Pasarile pot fi prinse pe sol, pe apa, dar cel mai adesea in zbor; ocazional scoate pui din cuiburi si practica si cleptoparazitismul.

Peste 90 % din victime sunt pasari printre care predomina vrabiile, cinteza, sturzul cantator, ciocarlia de camp si presura aurie. Poate prinde si randunele si lastuni iar ca marime pasari de talia gaitei de padure, porumbeilor   si potarnichilor. Inainte de a fi consumate pasarelele sunt jumulite, de regula in acelasi loc, in apropierea cuibului.

Numarul mamiferelor prinse este mic (Apodemus sp., Microtus sp., lilieci s.a.) uneori consuma si insecte. Poate consuma hoituri.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala in primul an de viata; s-au observat pasari clocitoare in haina juvenila, dar si pasari mature de cativa ani, inca neimperecheate. Cuplul este monogam, de durata, dar s-a observat si poligamie. Executa jocuri aeriene uneori din februarie, dar de regula incepand cu mijlocul lunii martie, cand ocupa teritoriile fata de care prezinta fidelitate.

Distantele intre cuiburi sunt de 700-3600 m, exceptional mai mici, iar teritoriul de vanatoare este apreciat a fi de 10-12 km² .

Cuibul se gaseste pe arbori, cel mai adesea pe molid sau pin, doar exceptional pe foioase, langa trunchi arborii gasindu-se intr-o zona intunecoasa a padurii si langa un drum, un parau etc. care permite acces usor, in zbor, la cuib.

Cuibul este relativ mic si putin trainic; diametrul mediu extern este de cca 55 cm, cel intern 19 cm si inaltimea 25 cm, motiv pentru care este construit anual. Uneori adopta ca baza cuibul altor specii.

Depune, incepand cu primele zile ale lunii mai si pana la sfarsitul lunii, la intervale de 2-3 zile de regula 4-5 oua care prezinta pe fond alb pete relativ mari si bogate, galbui sau brune-roscate, uneori si cenusii, frecvent aglomerate la capatul bont; uneori patarea poate lipsi.

Doar femela cloceste timp de 32-37 de zile cu incepere, de regula, dupa al doilea sau al treilea ou.

Puii semialtriciali stau 24-30 de zile in cuib si inca cca 6 zile se mai intorc in cuib noaptea; familiile se destrama dupa cca sase saptamani.

Deplasari sezoniere. Este o pasare sedentara, iar la efectivele existente iarna se adauga si unele exemplare nordice, ceea ce aduce la cresterea temporara a efectivelor.