Ardea cinerea cinerea - starcul cenusiu

Ardea cinerea cinerea - starcul cenusiu

Descrierea. Este cel mai mare starc clocitor in tara. Penajul este preponderent de culoare cenusie, nepatata, cu capul, gatul si pieptul albicios. Pe cap si gat prezinta siruri de pene mici, negricioase, iar dupa ochi pene ornamentale prelungite, de asemenea negre. Picioarele si ciocul sunt galbui.

Biotopul. Este deosebit de variat: ape statatoare sau curgatoare, dulci, salmastre sau sarate, de la ses pana la munte cu conditia ca apele sa nu prezinte maluri abrupte sau acoperite cu vegetatie foarte deasa. Evita lacurile extrem oligotrofe si realizeaza densitati mari in lunci. Uneori biotopul de reproducere si de hranire nu coincid. In aceste situatii specia poate realiza deplasari zilnice de 20-30 km. In afara sezonului de reproducere este prezent chiar in preajma unor lacuri si balti foarte mici, pe miristi, in locuri inundate etc. Este o specie frecventa in toata tara.

Hrana. Prinde hrana, care este exclusiv animala, prin dibuire sau la panda, doar exceptional inot sau in zbor deasupra apei. Mergand incet, la pas, prin apa care ii poate ajunge pana la piept sau pe sol, se apropie incet de prada care este prinsa printr-o miscare rapida. In apa prinde pesti pana la adancimi de cel mult cca 10 cm.

Prada poate fi prinsa in cioc sau strapunsa cu ciocul nedesfacut (pestii mai mari). Animalele mai mari sunt aduse pe uscat si omorate prin lovire cu ciocul sau prin trantire repetata de pamant. Animalele mai mici sunt inghitite intregi si vii. Spectrul de animale consumate este foarte variat: predomina pestii (Leuciscus rutilus, Gasterosteus sp., Cyprinus carpio, Scardinius erythrophthalmus, Phoxinus phoxinus s.a.) dar consuma si amfibii, reptile, mamifere mici (specii de soareci), pasari, insecte, moluste, crustacei s.a. Proportia mamiferelor creste iarna.

Consuma pesti cuprinsi intre 5-60 cm pe care ii digera integral. In ingluvii se gasesc doar resturile mamiferelor, pasarilor si insectelor.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala dupa un an, femelele, si, respectiv, 1-2 ani, masculii. Cuplul este monogam pentru un sezon de reproducere. Cloceste preferential in colonii care sunt ocupate ani la rand, uneori in amestec cu alti starci, cormorani, ciori s.a. Cuibul este ales de mascul printre cuiburile ramase din anul precedent, masculul incerand sa atraga femelele neimperecheate printr-un strigat caracteristic si intinderea in sus a ciocului. Numai la nevoie, cand nu se gasesc cuiburi vechi, perechea construieste un cuib nou.

Cuiburile sunt amplasate aproape fara exceptie pe arbori, cat mai sus posibil, frecvent mai multe cuiburi pe acelasi arbore. S-au observat si cuiburi in stuf sau in maluri stancoase. Sunt confectionate din ramurele, cu material mai fin in partea superioara (fire de paie, pene, par etc.).

Ouale, in numar de 4-5, sunt de culoare albastra-verzuie, fara pete si fara luciu. Sunt depuse la interval de doua zile, uneori si mai mult, exceptional in martie dar, de regula, in a doua jumatate a lunii aprilie.

Ambele sexe clocesc timp de 25-28 zile, incepand dupa primul ou. De regula puii mai mici, eclozati ulterior, mor, astfel incat sunt crescuti doar 2-3 pui semialtriciali care incep sa zboare dupa 30 zile si parasesc locul de cuibarire dupa 8-9 saptamani asociindu-se in mici carduri.

Cresc un rand, exceptional 2 randuri de pui si pot depune ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. De regula este o pasare migratoare. Puii se raspandesc din iunie realizand deplasari de 300-450 km. Plecarea adultilor incepe in august si se intinde pana in octombrie, specia iernand in jurul Mediteranei.

S-au relatat cazuri de iernare a unor starci in tara.