Vanellus vanellus - nagatul

Vanellus vanellus - nagatul

Descrierea. In penajul nuptial partea dorsala si aripile (exceptand varfurile remigelor primare), crestetul si motul, zona preoculara, gusa si o banda terminala a rectricelor sunt de culoare neagra cu luciu verzui-metalic; zona auriculara, laturile gatului, partea ventrala, tartita si baza rectricelor sunt de culoare alba si penajul subcaudal ruginiu. Picioarele sunt portocaliu-roscate si ciocul negru. Deosebirea intre sexe consta in prezenta unei barbite negre la masculi, respectiv alba la femele.

Biotopul. Prefera campii plane, fara panta, umede, fara arbori, cu vegetatie scunda si rara, care sa aiba intinderi de cel putin 5 ha. Coloristic, prefera suprafetele negre si brune, cu insule verzi unor suprafete in intregime inverzite. Evita zonele cu vizibilitate redusa din cauza arborilor, arbustilor sau unor case.

Vegetatia poate atinge la ocuparea teritoriului maximum 8 cm, daca este mai rara chiar pana la 12-15 cm, iar in perioada eclozarii puilor toleranta creste pentru ca familiile se pot deplasa in zone cu vegetatie mai scunda. Populeaza, ca o adaptare la mediul antropeizat, si culturi agricole mai uscate, rare, prundisuri, cariere de nisip, suprafete ruderale s.a.

Hrana. Este preponderent animala fiind adunata si din straturile superioare ale solurilor afanate prin infigerea ciocului in namol. In cautarea hranei se deplaseaza in pas grabit, cu pauze scurte; uneori bate cu un picior, cu miscari vibratorii, solul provocand astfel iesirea ramelor. Hrana este reperata vizual si acustic. In hrana predomina insectele: coleoptere (Scarabaeidae, Tenebrionidae, Curculionidae, Carabidae si gandaci acvatici), ortoptere, furnici si diptere (Tipulidae, Chironomidae s.a.) la care se adauga frecvent alte artropode (paianjeni, miriapode), moluste, rame s.a.  Consuma doar ocazional amfibii si pestisori. Fractiunea vegetala se compune din seminte si diferite parti vegetale. De regula, prezinta gastroliti.

Este activ preponderent ziua - in nopti luminoase insa si noaptea.

Reproducerea. Unele exemplare, in special femele, se pot reproduce dupa un an; majoritatea insa abia dupa 2 ani.

Cuplul este, de regula, monogam fiind format pentru un sezon de reproducere. S-au citat si cazuri de bi-si poligamie.

Perechile se formeaza imediat dupa sosire, cand masculii isi delimiteaza teritoriile, executa zboruri nuptiale producand sunete specifice si propunand femelelor cateva adancituri formate prin rasucire drept viitor cuib. Locul de clocire este in final ales de femela. Cloceste frecvent in mici colonii - cuibarele se pot apropia pana la 2 m.

Cuibul se gaseste pe sol, intr-un loc proeminent, uscat, cu vizibilitate buna si vegetatie rara si scunda. Este captusit sumar, doar in locuri umede mai ingrijit, cu material din imediata vecinatate; prezinta diametre intre 9-16 cm. Femela depune in prima jumatate a lunii aprilie, zilnic, in total, de regula 4 oua (doar exceptional 3 sau 5); pe vreme rece intervalul intre doua depuneri poate fi mai mare.

Ouale prezinta pe fond brun-galbui, uneori masliniu, numeroase pete neregulate brune-negricioase. Ambele sexe clocesc timp de 20-29 zile, functie de vreme, incepand uneori cu clocitul chiar dupa al treilea ou. Puii sunt precociali si devin zburatori dupa 5-6 saptamani.

Pe an creste un singur rand de pui cu posibilitatea depunerii unor ponte de inlocuire in caz de pierdere.

Deplasari sezoniere. Este o specie migratoare care ierneaza in jurul Mediteranei, insa unele exemplare pot ierna in ierni blande in tara. Soseste incepand cu a doua jumatate a lunii februarie si in martie si pleaca preponderent in noiembrie si in primele zile ale lunii decembrie.