Otis tarda tarda - dropia

Otis tarda tarda - dropia

Descrierea. Penajul capului si gatului este cenusiu, a spatelui, cozii si tectricele aripilor brun-roscat cu bandare discontinua, neagra, varfurile remigelor primare si o banda la varful celor secundare sunt negre; ventral si penajul subcaudal este alb. Coada prezinta o bandare subterminala fina, neagra, si una terminala alba. Masculul prezinta incepand cu cca al 3-lea an, mustati albe si un inel ruginiu in jurul bazei gatului care se lateste cu varsta.

Biotopul. Populeaza sesuri intinse, atat stepe cat si teren cultivat pe cernoziomuri sau terenuri minerale, preferabil in zone cu precipitatii sub 600 mm, veri calde si iarna strat de zapada subtire si discontinuu. Cere vizibilitate buna pe distante mari, vegetatie scunda - cel putin in perioada paradelor nuptiale - si evita apropierea unor palcuri sau aliniamente de arbori, zone inconjurate de padure, apropierea unor conducte de inalta tensiune si pasuni; prefera zone cu culturi variate care ii asigura hrana in tot cursul anului, avand o afinitate deosebita pentru culturi de rapita. Exista in tara doar in cateva perechi in Campia Banatului, ca prelungire a arealului din Ungaria.

Hrana. Este consumata atat hrana vegetala cat si animala. Printre organele vegetale predomina verdeturi suculente rupte din mers (frunze, flori, fructe in parga). Uneori consuma si bulbi si rizomi, insa rar seminte tari. Are o preferinta pentru specii de trifoi si alte leguminoase, compozite (papadie, ciulini s.a.), crucifere (rapita, mustar s.a.).

Animalele sunt prinse din mers, uneori si urmarite prin fuga fiind reperate optic. Piese mici sunt inghitite pe loc, animalele mai mari sunt zdrobite prin mai multe lovituri de sol. Consuma preponderent insecte (ortoptere, gandaci, inclusiv unele specii rau mirositoare), melci, rame dar si vertebrate (rozatoare mici, amfibii, pui de iepure si de pasare, ouale unor pasari).

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la 3-4 ani, femelele, si la 5-6 ani masculii. Nu exista cupluri in sens strict; in perioada de imperechere un mascul aduna mai multe femele in jurul sau. Comportament nuptial s-a observat la masculi in aproape toate lunile anului, insa perioada rotitului adevarat incepe abia in martie, cu un varf in aprilie.

Cuibul se gaseste pe sol, in culturi agricole diferite, preponderent paioase si lucerna, fanete chiar si pajisti umede, cu insule de trestie sau rogozuri. Cuiburile sunt amplasate in locuri cu vegetatie nu prea deasa, cu protectia laterala a unor plante mai inalte, sub tufe pitice izolate, dar la distanta de arbori sau palcuri mai mari   de tufe. Frecvent locul de clocire este folosit mai multi ani la rand, indiferent de cultura. Un cuib propriu-zis nu este construit, adancitura este formata de femela prin rasucire.

Depune incepand cu mijlocul lunii mai 2-3 oua care prezinta pe fond verde-masliniu o patare bogata, stearsa, de culoare bruna-cenusie. S-au observat si oua unicolore, fara patare. Ouale sunt depuse la interval de 2 zile.

Numai femela cloceste, dupa depunerea primului sau secundului ou, timp de 21-26 zile.

Puii sunt precociali; femela ii hraneste 1-2 saptamani dupa care puii sunt in stare sa-si gaseasca singuri hrana. Dupa cca 5 saptamani incep sa zboare, insa raman in familie formand toamna si iarna grupuri mai mari.

Cresc pe an un singur rand de pui, dar pot depune ponte de inlocuire in caz de pierdere a cuibarului.

Deplasari sezoniere. Este o pasare sedentara care doar in perioade cu zapada inalta executa deplasari scurte. Iernile aspre pot produce scaderi mari ale efectivelor, in special cand ploi la temperaturi in jurul a 0⁰ C, produc inghetarea penajului si incapacitatea de zbor.

Din ordinul Gruiformes in tara mai exista doua specii rarisime:

-Tetrax tetrax, sparcaciul, fam. Otididae, care a clocit in trecut in Baragan si Dobrogea; clocirea actuala este indoielnica.

- Grus grus grus, cocorul, fam. Gruidae, care a clocit ocazional, in cateva perechi in Delta Dunarii.