Corvus frugilegus frugilegus - cioara de semanatura

Corvus frugilegus frugilegus - cioara de semanatura

Descrierea. Penajul este negru cu luciu violaceu; la baza ciocului exista la pasari adulte o zona golasa, cenusie-albicioasa, care se intinde pana la ochi; ciocul este de culoare cenusie.

Biotopul. Populeaza regiuni de la ses pana in zona deluroasa, cu vai largi in care alterneaza culturi agricole cu pasuni si fanete cu iarba scunda si unde exista palcuri de arbori. Prefera vecinatatea apei si un sol afanat, umed, si evita zonele muntoase si cele cu soluri pietroase.

Poate popula liziera unor paduri si zonele marginase, cu arbori, ale unor localitati. Raspandirea este discontinua, poate sa dispara in anumite zone si sa apara in altele legat de viata in colonii care cer un anumit spatiu.

Datorita aparitiei unor depozite de gunoaie se constata o afinitate crescanda pentru orase in detrimentul zonelor rurale. A clocit, de exemplu, incepand cu anul 1978 in Sibiu si incepand cu anul 1995 in Brasov, unde azi realizeaza populatii mari.

Hrana. Este adunata in colectiv pe sol, din mers, frecvent prin infingerea ciocului in solul moale, dar intr-o proportie mai mare decat la alte corvide prin saparea sau daltuirea solului cu ciocul. Cauta hrana exclusiv in vegetatia scunda, pana la 15-20 cm inaltime, care ii permite o buna vizibilitate in vederea detectarii dusmanilor. Vara si toamna consuma preponderent animale printre care predomina diferite insecte (Tipulidae, coleoptere, ortoptere s.a.) urmate de rame si melci. Pot consuma si soareci sau ouale si puii unor pasari care clocesc pe sol. Primavara cerceteaza araturile.

Fractiunea vegetala este mai mare decat la alte corvide si consta din seminte, plantule fragede, legume (in special cartofi, sfecla etc.) si fructe.

Caracterul de pradator, respectiv daunator, este mai redus in comparatie cu celelalte corvide, la fel si necrofagia.

Puii sunt hraniti preponderent cu rame, larve de Tipulidae si gandaci, omizi, etc., dar si cereale. Consuma regulat apa, iar resturile nedigerate sunt eliminate sub forma de ingluvii.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala de regula dupa doi ani, doar rareori mai devreme exprimat mai mult prin formarea perechilor si alegerea unui loc de cuibarit, decat prin cresterea cu succes a puilor.

Perechile sunt monogame pe viata traind in timpul reproducerii in colonii si in afara acestei perioade in stoluri mari. Perioada de reproducere incepe din martie cand se pot observa zboruri nuptiale, zgomotoase, in grup si comportamente de "petire", specifice precum si lupte nesingerose intre masculi neimperecheati.

Cuiburile din vechile colonii, situate atat in cat si in afara localitatilor, sunt vizitate si ocupate de perechile vechi incepand cu mijlocul lunii februarie iar in martie perechile incep sa repara cuiburile vechi sau sa construiasca cuiburi noi in palcuri de arbori inalti cu acces liber si vizibilitate buna. Sunt preferate partile superioare, periferice, ale coroanei unde sunt cautate bifurcatii erecte; un arbore poate purta mai multe cuiburi distantate, de regula, cel putin 1-2 m intre ele. Distrugerea sustinuta a cuiburilor din colonii poate alunga efectivele dintr-o zona, aparitia fiind astfel discontinua in timp si spatiu. Pasarile prefera sa se alature unor colonii mai mari si se cunosc colonii de sute si mii de cuiburi.

Baza cuibului este construita din ramurele, intai groase apoi mai subtiri, iar captuseala din paie, fire de liber etc.; miezul bazei contine si pamant. Diametrul intern este de 16-30,5 cm si adancimea de 7-19 cm.

Depune, incepand cu prima jumatate a lunii aprilie, la intervale zilnice, uneori cu pauze de 1-2 zile, 4-5 exceptional 3 sau 6 oua.

Ouale prezinta pe un fond albastrui-verzui palid, uneori albicios, o patare bogata, relativ uniforma, bruna-intunecata si cenusie.

Doar femela cloceste timp de 16-19 zile incepand, de regula, dupa depunerea primelor 2-3 oua. Puii sunt artriciali; stau cca 4 saptamani in cuib, dupa care se asociaza cu adultii in stoluri mari.

Creste un singur rand de pui, dar poate depune ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. In vestul si sudul tarii, sunt pasari sedentare, spre est apare tendinta de migrare in sudul Peninsulei Balcanice. Oricum, exemplarele se asociaza in stoluri, uneori cu mii de exemplare, care sunt atrase de depozite de gunoaie, localitati, zone libere de zapada etc.