DAVID EMMANUEL ( 1854-1941 )

DAVID EMMANUEL ( 1854-1941 )

David Emmanuel( 31 ianuarie 1954-4

febroarie 1941) este al doilea cetatean

roman doctor in matematici de la Paris si

al cincilea dintre toti doctorii in

matematici ai nosti. S-a nascut in

Bucuresti, la 31 ianuarie 1854, din parinti

foarte saraci, tatal sau, Manole Emmanuel,

fiind tamplar. Scoala primara a urmat-o la

Ploiesti, intre 1861-1864, unde locuiau

parintii sai. Primele patru clase secundare

le-a facut la Gimnaziul Sincai din

Bucuresti, intre anii 1865-1869; pe urma

trece la liceul Ghe. Lazar, unde face tot

cursul superior intre anii 1869-1873. Cu banii pe care ii strange din meditatii in cursul superior pleaca la Paris sa studieze fara bursa. La Paris isi da licenta in stiintele matematicii, iar mai apoi in fizica. Isi sustine teza de doctorat in matematica in fata unei comisii alcatuita din Puiseux ca presedinte si Briot si Bouquet ca membbrii. Titlul tezei e " Etude des integrales abeliennes de troisieme espece".

Teza lui D. Emmanuel trateaza despre integralele abeliene pe care le-a rezolvat complet Riemann. Ca sa se vada cat de interesanta a fost teza, este suficient sa amintesc ca prin 1921, pe cand Petre Sergescu era la Paris, discutand intr-o buna zi cu marele analist Edouard Goursat de la Sorbona despre matematicienii romani si amintindu-i de Emmanuel, Goursat i-a replicat: " A! Stiu! Cel care a facut acum 40 de ani frumoasa lucrare despre integralele abeliene din speta a treia."

Se pot defini astfel integralele abeliene: sa consideram o ecuatie algebrica in x si y:

F(x,y)=0 (1)

care reprezinta o ecuatie algebrica.

Sa consideram o alta functie:G(x,y) rationala, adica ce se poate reprezenta prin catul a doua polinoame. Atunci integrala:

I= G(x,y) dx,

unde x si y sunt legate prin relatia F(x,y)=0, este o integrala abeliana relativa la curba (1).

Integralele acestea abeliene, fiind ca un numar infinit, se deosebesc intre ele prin spete. Se numesc integrale abeliene de speta I, acelea care nu devin infinite in nici un punct al curbei (1). Se numesc integrale abeliene de speta a II a, acelea care devin infinite, ca o functie rationala. Se numesc integrale abeliene de speta a III a cele care devin infinite ca un logaritm.

Despre aceste integrale abeliene de speta a III a trateaza teza lui David Emmanuel. Si anume, el a exprimat integralele abeliene de speta a III a prin logaritmul unui cat de produse ale functiilor . Facand acest lucru, el a gasit toate proprietatile integralelor abeliene din speta a III a, servindu-se in acest scop de o metoda ce rezulta din cercetarile lui Jacobi ( functia se numeste functia lui Jacobi), precum si din cercetarile profesorului sau Briot.

La cursul de la universitate, in teoria generala a functiilor analitice, David Emmanuel s-a aratat adept a lui Weiestrass, cu tendinta de aritmetizare in analiza. Cursul introducea notiunea de functii analitice prin seriile de de puteri ale lui Weiestrass. La cursul din anul III, Emmanuel trata functiile eliptice ca rezultat al inversiunii integralelor eliptice, iar in partea finala a cursului trata ultimile noutati din acel timp( de exemplu cele doua teoreme celebre ale lui Emile Picard privind functiile analitice intregi).

Cursurile pe care le facea David Emmanuel-"mos David" sau"tata David" cum ii spuneau studentii- la universitate sau la politehnica erau metodice, precise, clare, pline de ordine si bogatie de fapte, pline de armonie si continuu la curent ultimele noutati in materie. Din pricina ca urmarea evolutia continua a disciplinelor pe care le preda, cursurile, in special de teoria functiilor, erau mereu reinnoite. Aceasta teorie a functiilor a evoluat la Emmanuel de la forma diferentiala a lui Cauchy, la cea la care intervenea aritmetizarea lui Weiestrass sunt si astazi interesante si folositoare.

In 1907, impreuna cu Spiru Haret, D.Emmanuel a fost sarbatorit la universitate si la Scoala de poduri si sosele pentru implinirea a 25 de ani de profesorat universitar. La 15 septembrie 1929 a fost sarbatorit pentru 50 de ani de la sustinerea tezei si 48 de ani de profesorat universitar, de toti matematicienii romani. La 25 mai 1936 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane.

Senin si modest ca si filozofii antici( avea de altfel o cultura clasica splendida, care se trada adeseori in expunerile sale de matematica cele mai dificile). Clar si precis in expunere, scotea totdeauna in evidenta esentialul dintr-o problema pusa sau dintr-o demonstratie riguroasa. A fost un om de prestigiu ca si S.Haret, stimat pentru stiinta si caracter.

A decedat in Bucuresti, la varsta de 87 de ani, la 4 februarie 1941.

D.Emmanuel va ramane in istoria matamaticii ca unul dintre cei care, profesand matematica la nivel inalt timp de 48 de ani, a realizat premise pentru aparitia scolii matematice romanesti.

Asa cum l-a caracterizat Pangrati la o sarbatorire, David Emmanuel, dascal fermecator, departe de framantari desarte si indiferent de glorie, ramane " un intelept".