Magna charta (1215-1225)

MAGNA CHARTA (1215-1225)

Henric, prin mila Domnului rege al Angliei etc., catre arhiepiscopi, episcopi, abati, preoti, conti, baroni, viconti, functionari si baili, si catre toti credinciosii sai care vor citi prezenta Carta, salutare. Sa va fie cunoscut tuturor ca noi, in prezenta Domnului, pentru mantuirea sufletului nostru si al stramosilor si succesorilor nostri, intru gloria sfintei Biserici si pentru reformarea regatului nostru, am dat si acordat, din propria noastra dorinta, arhiepiscopilor, episcopilor, abatilor, preotilor, contilor, baronilor si tuturor supusilor regatului nostru libertatile care in continuare se vor spune, pentru ca ei sa le aiba in regatul nostru al Angliei, intru vesnicie.

1. In primul rand, in numele Domnului si prin prezenta Carta, am acordat si confirmat, pentru noi si succesorii nostri pentru vesnicie, ca biserica Angliei sa fie libera si sa se bucure de toate drepturile si libertatile fara ca nimeni sa-i aduca atingere. Si am acordat de asemenea tuturor oamenilor liberi din regatul nostru, pentru noi si succesorii nostri pentru vesnicie, toate libertatile ce in continuare se vor spune, pentru ca ei si mostenitorii lor sa le aiba si sa le pastreze din partea noastra si a succesorilor nostri. []

Nici noi si nici bailii nostri nu vor confisca niciodata pamanturi si rente ale nimanui ca plata a datoriilor, atata vreme cat datornicul va avea acareturi destule pentru a-si plati datoria. Celor care sunt chezasi (plegii) nu le vor fi luate, atata vreme cat datornicul va fi in stare sa plateasca. Daca datornicul principal nu-si plateste datoria, fiindca nu poate plati sau din rea-vointa, chezasii vor trebui atunci sa plateasca,
dar ei vor putea sa ia in primire si sa se bucure de pamanturile si rentele datornicului pana cand acesta isi va acoperi datoria sau se va achita in vreun fel oarecare catre ei.

Cetatea Londrei se va bucura de vechile sale libertati si cutume
libere. Dorim iarasi ca toate cetatile, burgurile, satele, baroniile celor cinci porturi si toate porturile sa se bucure de toate libertatile si cutumele libere.

Nimeni nu poate fi constrans la un serviciu mai scump decat cel pe care il datoreaza prin fieful sau militar sau prin orice alte posesiuni libere. []

Un om liber nu poate fi pedepsit cu o amenda (amercietur) pentru o vina mica decat in proportie cu vina sa; nici pentru o vina mare, decat in proportie cu marimea vinei si fara a aduce prejudicii fiefului sau (salvo contenemento suo). La fel si pentru negustori, carora nu li se va atinge marfa. Taranii seniorilor vor fi pedepsiti prin amenzi in acelasi fel ca si ai nostri; de vor primi amenzi, nu se va atinge nimeni de uneltele lor de lucru (wainnagium). Si nici o amenda nu se poate da fara juramantul a doisprezece barbati cinstiti si cu drept legal (proborum et legalium) din vecinatate. Contii si baronii nu pot fi pedepsiti prin amenda decat de catre egalii lor si in proportie cu fapta comisa.

Nici un sat sau om liber nu poate fi obligat sa construiasca poduri la locurile de trecere peste raurile mari, decat numai daca legea spune astfel sau in virtutea vreunei cutume stravechi.

Nici o trecere peste raurile mari nu poate fi oprita, afara de cele oprite de pe vremea regelui Henric bunicul nostru, iar acestea pot fi oprite numai in aceleasi locuri si cu aceleasi ingradiri ca in vremurile sus-pomenite.

Nici un viconte, conetabil, coroner sau bail nu poate sa tina in
locul nostru tribunalul coroanei. []

22. Nu vom pastra decat vreme de un an si o zi pamanturile celui ce va fi condamnat pentru felonie, dupa care le vom repune in mainile seniorului feudal. []

29. Nici un om liber nu va fi arestat, trimis in inchisoare, lipsit de posesiunea sa libera, de libertatile sale sau de cutumele libere si nici scos in afara legii (utlagetur), nici exilat, nici chinuit in vreun fel, si nici nu ne vom atinge de el sau sa punem pe altii sa se atinga de el decat prin judecata legala de catre egalii sai si dupa legea tarii. Nu vom vinde, refuza sau intarzia nimanui dreptatea sau dreptul sau.

30. Toti negustorii pot in toata libertatea si siguranta sa iasa si sa intre in Anglia, sa stea si sa calatoreasca prin Anglia, pe pamant sau pe apa, ca sa vanda sau sa cumpere, dupa vechile si bunele obiceiuri, fara sa-i poata obliga nimeni la plata vreunui impozit extraordinar, afara de vremurile de razboi sau cand sunt de o natie care se afla in razboi cu noi. Iar daca astfel de negustori se vor gasi in regatul nostru la inceputul vreunui razboi, acestia vor fi inchisi, fara a se aduce vreo atingere persoanei lor sau marfurilor lor, pana cand noi sau marele nostru judecator vom afla cum se poarta dusmanul cu negustorii nostri;  iar daca dusmanul se poarta bine cu negustorii nostri si noi ne vom purta bine cu cei ai dusmanilor de pe teritoriile noastre.

32. Nici un om liber nu va mai putea de-acum inainte sa instraineze o parte din pamantul sau in mod gratuit sau contra unei taxe decat cu conditia sa pastreze o bucata suficienta pentru a-si putea achita serviciul feudal la care il obliga fieful sau. []

[] Toate cutumele amintite aici si toate libertatile pe care le-am acordat in folosul vasalilor nostri in regatul nostru vor fi egal respectate de toti supusii nostri, clerici sau laici, fata de vasalii lor ce nu sunt nobili.

Pentru concederea si acordarea libertatilor sus-pomenite, precum si a celor din Carta padurilor, arhiepiscopii, episcopii, abatii, preotii, contii, baronii, oamenii de arme, vasalii liberi si toti ceilalti din regatul nostru ne-au oferit a cincisprezecea parte din bunurile lor mobile Le mai acordam, de asemenea, in numele nostru si al mostenitorilor nostri, ca nici noi si nici mostenitorii nostri sa nu le cerem nimic din ce ar putea fi contrar libertatilor continute in aceasta Carta sau inconciliabil cu ele. Si ca tot ce li s-ar cere de catre vreunul si ar fi contrar celor ce dispunem aici, va fi nul si neavenit. [Urmeaza numele martorilor.] Semnat la Westminster, la 11 februarie, in al noualea an al domniei noastre.