Robert
Barnes
Dupa ce a absolvit universitatea din Louvain,
Robert Barnes a fost numit abatele si conducatorul calugarilor augustini de la
Cambridge. In acele vremuri se preda prea putina literatura la Cambridge, insa
Barnes a introdus studiul literaturii, dand astfel societatii multi tineri
educati care erau familiarizati cu lucrarile lui Terence, Plaut, Cicero si altii.
Odata ce studiul literaturii a fost pus la punct, Barnes a inceput sa predice
din epistolele lui Pavel, dand astfel Bisericii multi oameni
destoinici.
Cunostintele scripturale ale lui Barnes au
devenit faimoase datorita prelegerilor, discutiilor si predicilor sale, caci el
predica intotdeauna impotriva episcopilor si ipocritilor; insa a continuat sa
sustina idolatria Bisericii pana cand a fost convertit de catre
Bilney.
Barnes si-a rostit prima predica de
protestant la biserica St. Edward din Cambridge si imediat a fost acuzat de
erezie. Adus in fata cardinalului Wolsey, a fost convins de prietenii sai sa
abjure si a facut penitenta publica la biserica St. Paul inainte de a fi
intemnitat pentru un an si jumatate. Dupa eliberarea sa din inchisoare, Barnes
a fost trimis in calitate de detinut eliberat la calugarii din Londra, ordinul
augustin, insa acestia i-au adus in curand si mai multe acuzatii si a fost
silit astfel sa plece in Antwerp, la
Luther.
In timpul petrecut la Antwerp, Barnes s-a
imprietenit cu Luther, Melanchton, Ducele de Saxonia si regele Danemarcei, care
l-a trimis impreuna cu Lubeck ca ambasador la regele Henric VIII. Sir Thomas
More a vrut sa-l prinda in timpul cat a fost in tara insa regele nu l-a lasat
deoarece Cromwell, prietenul si sfatuitorul sau a devenit protectorul protestantilor.
Barnes a avut permisiunea sa sustina dispute cu episcopii si sa paraseasca tara
atunci cand va dori. El s-a intors la Luther inWittemberg ca sa-si publice cartile,
dupa care a venit in Anglia la inceputul domniei reginei Anna de Boleyn si a
devenit un predicator respectat.
Odata ce
Stephen Gardiner a sosit din Franta, au inceput din nou necazurile protestantilor.
Din acel moment incolo religia a avut de suferit, ca si regina Anna si Cromwell
de altfel, iar Barnes a fost intemnitat in Turnul Londrei pana la arderea sa pe
rug in ziua de 30 iulie, cu doua zile dupa moartea lui Cromwell. Impreuna cu el
au fost arsi pe rug alti doi protestanti, Gerrand si Jerome, si trei catolici,
Powel, Featherstone si Abel. Faptul ca atat protestantii cat si catolicii au
fost pedepsiti in acelasi timp pentru credinta lor a pus intreaga natiune in
incurcatura, desi acesta a fost rezultatul politic al divizarii consiliului de
coroana, jumatate fiind catolici si jumatate fiind protestanti.
