Animale pasari | Casa gradina | Copii | Personalitati | Poezii | Povesti |
Milan Tabaković
Milan Tabaković, arhitect de renume internațional, fratele mai tanar al lui Aleksandar Tabaković, s-a nascut la Arad, in anul 1860. Lucrarile sale, palatele din insuși centrul Aradului, au devenit simboluri ale perioadei de inflorire a dezvoltarii urbane.
In anul 1834 Aradul primește statutul de Oraș Liber Regal și odata cu aceasta incepe și o dinamica dezvoltare arhitectonica a orașului. In decursul a cincizeci de ani, Aradul s-a transformat intr-un oraș european modern, cu valoroase lucrari arhitectonice. Istoricul Gheorghe Lanevschi in lucrarea "Un reprezentant de seama al arhitecților aradeni, Tabacovits Emil" aparuta in periodicul "Aradul de-a lungul timpului" din anul 2002, dezvoltarea dinamica a Aradului a caracterizat-o ca "transformarea unui oraș fara pretenții intr-unul cu pretenții". In ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și in primele decenii ale secolului al XX-lea, printre arhitecții de frunte ai Aradului s-a numarat și Milan Tabaković.
Școala Generala și Liceul le-a urmat in Aradul natal. Ținand cont de faptul ca fratele mai in varsta, Aleksandar, inca nu și-a terminat studiile, Milan nu se putea aștepta la nici un ajutor din partea parinților sai, iar bursa din fundația lui Pavle Jovanović era insuficienta, trebuia sa se descurce prin alte mijloace. A lucrat o perioada ca și proiectant in diferite ateliere de arhitectura și in acest fel a realizat doua lucruri: și-a imbogațit continuu experiența in ceea ce privește arhitectura, iar din banii caștigați in urma muncii sale iși putea asigura și continuarea studiilor. Și-a terminat studiile la Facultatea de Construcții de la Budapesta, unde devine inginer constructor.
Dupa terminarea studiilor a facut o serie de calatorii pentru aprofundarea studiilor sale; intre anii 1888-1889 a vizitat Franța, Germania și Italia, studiind monumentele arhitectonice și cele mai noi realizari ale metropolelor europene. Impresionat de inaltele realizari occidentale, aduce in orașul natal compoziții in diverse stiluri, in care se poate recunoaște originalitatea sa[1].
Se intoarce in Arad și incepe sa lucreze in atelierul de proiectare al lui Lajos Jiracek[2]; in curand devine profesor la Școala de Arte și Meserii unde a predat desenul tehnic și tehnologia. Și-a inființat propriul atelier in anul 1894 in Piața Catedralei Ortodoxe Romane. Multele comenzi pe care le primea i-au permis sa-și construiasca o casa cu etaj, cu un desen simbolic pe frontispiciu, desen care indica profesia proprietarului. S-a casatorit cu Julija Petrović cu care a avut doi fii, George și Ivan.
Construcțiile proiectate de Milan Tabaković, pe langa funcționalitate, au importante elemente decorative care le fac sa fie unicate. Cladirile sunt construite din materiale clasice, cu un spațiu bine organizat. Sunt demne de remarcat: Palatul Noimann (Bulevardul Revoluției colț cu strada Horia), Direcția CFR (Școala CFR), Academia Comerciala, Palatul Bancii Naționale[3], Teatrul de Vara. Biserica Minoriților reprezinta cea mai importanta lucrare arhitectonica a lui Milan Tabakovi in care se recunoaște intotdeauna Aradul. "Biserica este un edificiu monumental care poarta amprenta stilului renașterii, construit dupa planurile arhitectului Emil Tabaković. Deasupra porții intr-o nișa voluminoasa se afla copia celebrei "Pieta" a lui Michelangelo de la catedrala "San Pietro" din Roma."[4]
Studiind arhitectura orașelor italiene, a ajuns la concluzia ca, spre deosebire de bisericile ortodoxe, bisericile catolice pot fi un construite ca un corp compact de cladiri lipite unele de altele.
Ca o recunoaștere a faimei caștigate ca și arhitect și ca personalitate, in anul 1903 a fost ales ca președinte al Uniunii Arhitecților din Arad. A ocupat aceasta funcție cu mult entuziasm și seriozitate.
Adept al eclectismului și al revitalizarii stilurilor istorice - in tinerețe, la maturitate a adoptat un nou stil - secesionismul. Prima realizare a acestui nou stil o reprezinta palatul Feldeș din centrul Aradului.
George Lanevschi spunea la simpozionul organizat cu titlul "Mari pictori și arhitecți sarbi ai secolului XIX din Arad" urmatoarele: "Farmacistul Feldeș, i-a solicitat lui Tabakovi proiectarea cladirii cu același nume, care este astazi utilata cu o farmacie avand mobilier de epoca. In afara elementelor decorative și a mobilierului, dupa ideile lui Tabaković au fost facute chiar și vasele necesare prepararii medicamentelor, și reclama, firma farmaciei și chiar forma literelor. Din aceasta cauza, Tabaković este socotit ca un om multilateral care prin munca sa și-a depașit renumele de arhitect"[5].
A lucrat apoi la urmatoarele proiecte: Liceul Pedagogic (Uciteljski konkvikt), Palatul Societații Agricole (Palata Poljoprivrednog drustva), Loja masonica "Solidaritatea". Dupa anul 1905 adopta noile stiluri arhitectonice. In aceasta noua perioada a sa proiecteaza: Jurnalul aradean "Tribuna", Școala generala, Școala municipala, Spitalul de pediatrie .
In perioada care a urmat, numeroși arhitecți aradeni urmeaza stilul inaugurat de Milan Tabaković; in acest fel, secesionismul prinde radacini adanci la Arad, avand in același timp caracteristicile originale elaborate de Milan.
Ținand cont de solicitarile sarbilor din Arad, Milan a proiectat și Palatul Bisericii Ortodoxe Sarbe, numita și Palatul Sarbesc, care conține diferite caracteristici arhitectonice, dintre care se remarca secesionismuul. Cladirea a fost construita in anul 1913 in Piața Sarbeasca, vizavi de biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel (biserica lui Tekelija), are fronton și doua fațade , fiecare avand forma și elemente decorative deosebite. Impresioneaza intrarea principala, deasupra careia se inalța un turn impodobit. Ornamentele fațadei sunt bogate, echilibrate cu elementele geometrice și florale executate din gips. Ferestrele sunt decorate discret cu motive florale. Ținand cont de ornamentele sale, s-ar putea spune despre cladire ca este apropiata de stilul geometric al anilor 1900. Palatul este important nu doar ca o imbogațire a lui Tabaković in ceea ce privește patrimoniul arhitectural al Aradului, in care se poate recunoaște la fiecare pas influența lui Tabaković, ci și ca un monument istoric, parte a patrimoniului cultural aradean.
In anii de dupa primul razboi mondial, in condițiile incetarii marilor realizari arhitecturale, a incetat și creația lui Milan. El incearca acum sa se intoarca la motivele bizantine și baroce. A proiectat apoi Casa Rosenberg in Arad și in afara Aradului la Bekescsaba, Baia Mare, Bratislava.
Ca și om a dat dovada de seriozitate, harnicie și modestie, era simpatizat și cinstit de toți concetațenii sai, astfel ca la alegerile din anul 1913 devine senator municipal. Alegerea sa a fost o forma de recunoaștere a sa ca un om valoros, cinstit și modest, a carui prezența se simțea puternic in rezolvarea problemelor orașului.
In noiembrie 1918, la sfarșitul primului razboi mondial, Milan Tabaković devine președinte al Uniunii Sarbilor din Arad.
In anul 1928, fiind deja batran, se muta impreuna cu familia la Novi Sad in Serbia, unde impreuna cu fiii sai și-a construit o casa.
"Cand a parasit Aradul, plecarea sa insoțita de sincera parere de rau a orașului natal, a fost marcata de o serie de articole aparute in presa locala, articole vibrand de caldura, amintind virtuțile, talentele și aportul lui Milan la dezvoltarea și sistematizarea Aradului."[7]
A murit la Novi Sad in anul 1946.
In Aradul de azi, in cartierul Aradul nou exista o strada care-i poarta numele, strada Milan Tabaković, fosta Merfy.
Ljubivoje Cerović, Srbi u Aradu, Novi Sad-Arad, Muzeul orașului Novi Sad și Uniunea Sarbilor din Romania-Filiala Arad, 2007, p.241
Borislav Borislav krstić velimirov, Ognjan Krstić, Srboljub Misković, Stevan Bugarski, Tri veka Tekelijine crkve, Timișoara, Uniunea Sarbilor din Romania, 2002, p.
Gheorghe Lanevschi, Dezvoltarea urbanistica a Aradului de la inceputul secolului al XVIII-lea și pana la sfarșitul secolului XX in Mircea Andreican, Aurel Ardelean, Levente Baracși, etc, Arad, monografia orașului de la inceputuri pana in 1989, Arad, Editura Nigredo, 1999, p. 217
Erwin Csergo, Biserica Romano-Catolica, in Arad, monografia orașului de la inceputuri pana in 1989, Arad, Editura Nigredo, 1999, p. 242
Ljubivoje Cerović, Srbi u Aradu, Novi Sad-Arad, Muzeul orașului Novi Sad și Uniunea Sarbilor din Romania-Filiala Arad, 2007, p.242
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate