Sava Tekelija

Sava Tekelija

Sava Tekelija s-a nascut la data de 17/28 August 1761 din parinții Jovan și Marta. Este primul sarb doctor in drept, fondator al Tekelijanum, presedinte pe viata la Matica Srpska, nobil,  cel mai mare filantrop in istoria culturii din perioada noua. Numele lui se asociaza cu simbolul marelui si inteleptului binefacator al poporului.

La varsta de 6 ani a pornit la scoala sarbeasca unde a urmat 2 ani, apoi a invatat la scoala latina, iar an anul 1775 parintii l-au trimis la Buda . Peste doi ani s-a intors acasa din pricina bolii. Acasa a petrecut doar un an de zile invatand retorica. Dupa ce s-a insanatosit, in anul 1778 s-a intors la Buda sa studieze fizica, geometria si desenul (pentru care se pare ca avea destul talent) . La sfatul parintilor sai si impotriva vointei sale, in anul 1780 pleaca la Viena ca sa studieze stiintele militare. Pentru ca n-a reusit sa se inscrie, a ascultat cursurile de la Universitate si a invatat limbile straine: franceza, spaniola, engleza. In acelasi timp a invatat sa cante la flaut.

In anul 1782 se intoarce la Buda, unde se inscrie la Facultatea de Drept. Peste trei ani isi termina studiile iar in 1786 a sustinut teza de doctorat, devenind primul sarb doctor in drept (este un fapt excepțional ca primul sarb doctor in drept provenea din Arad).

Fiind convis ca este momentul potrivit pentru a face cariera in Rusia, catre care isi indreptau privirile in acel timp multi sarbi invatati, in anul 1787 Sava Tekelija pleaca in Rusia la unchiul sau Petru, care ca si nici un alt sarb inainte sau dupa el si-a croit o stralucita cariera militara. In Rusia nu a ramas mult timp. S-a dezamagit si se intoarce acasa. "Dupa marturia lui Sava Tekelija, intalnirea a fost astfel ca amandoi se simteau dezamagiti in propriile asteptari: unchiul ca va vedea in fata lui un urmas al faimosilor granideri mureseni, iar nepotul un capitan dichisit de rang inalt, pregatit ca unui viitor urmas, care sa-l calauzeasca spre inaltimile carierei, bogatiei si faimei. Nimic din acestea nu s-a intamplat" . In timpul sederii in Rusia el si-a imbogatit cunostintele, ceea ce a influentat formarea conceptiei sale despre lume si viata. "Avand tendinta de a cugeta asupra celor vazute, el aobservat ca posibilitatile naturale si sentimentul religios, lipsite de un drept legiferat si fara iluminare, nu pot asigura progresul poporului. Cugetand la istoria poporului sau in Monarhia Habsburgica, el a conclus ca drepturile civile consfintite prin lege si iluminarea sunt conditii pentru existenta sarbilor in Imperiul Austriac."

Dupa intoarcerea la Arad a fost numit ca subsecretar al comitatului Cenad. In acelasi an, 1790, el se remarca in timpul desfasurarii Congresului National Bisericesc din Timisoara, unde, impotriva parerii majoritatii, sustine ideea ca sarbii trebuie sa aibe aceleasi drepturi ca si ceilalti cetateni ai Ungariei. Propunerea lui nu este acceptata. Prin pozitia exprimata in cadrul acestui congres el si-a deschis larg portile de acces in istorie. "In centrul atentiei la congres a fost cererea majoritatii delegatilor de a se acorda sarbilor un teritoriu national aparte, si acesta sa fie Banatul. Combatandu-i, Sava Tekelija staruie ca "Privilegiile" sa fie inarticulate in legislatia maghiara. Ridicandu-se impotriva propunerii curentului pro-austriac cu privire la teritoriul separat pentru sarbi, el a ramas in minoritate . Dupa Congresul de la Timisoara Sava Tekelija a devenit secretar in cadrul Cancelariei Aulice Maghiare cu sediul la Viena, ti in aceasta functie a ramas sase ani de zile. Despre perioada vieneza a vietii sale sta marturie "Jurnalul" sau, compus din notatii pastrate pentru anii 1795-1797. Textul este interesant, plin de date istorice de importanta primordiala, tesut cu cugetari abile."

"Din cauza parerilor exprimate la Congresul de la Timisoara, a ajuns in conflict cu ierarhia Bisericii Ortodoxe, si nu a primit doritul loc ca si secretar al nouformatei Cancelarii Ilirice a Curtii. Cancelaria Ilirica a Curtii a fost in curand desfiintata iar sarcinile ei au fost preluate de Cancelaria Ungara a Curtii, in cadrul careia Tekelija a fost secretar timp de aproape sase ani."[6]

Plin de temperament, nerabdator, Sava Tekelija nu s-a putut incadra in mecanismele birocratiei austriece. Tinand cont de familia din care provenea si calificarile inalte pe care le avea, se vedea pe sine in rolul de aparator al intereselor natiunii sarbe din Monarhia Habsburgica. Nereusind in ambitiile sale, dezamagit  de neintelegerea Curtii care respingea promovarea lui, in anul 1798 si-a dat demisia din functie si s-a intors in Arad, in care a trait pana la sfarsitul vietii.

"Pozitia proprie asupra iluminarii poporului, fondata pe bazele rationalismului european, a formulat-o in brosura intitulata "Jednog Aradjanina načertanije za obučenije serbske djece u Aradu" (Proiectul unui Aradean cu privire la educarea copiilor sarbi la Arad), pe care a tiparit-o la Buda in 1798. Prin lucrarea respectiva a intentionat sa atraga atentia sarbilor asupra necesitatii de a frecventa scoli si sa-i impulsioneze de a intemeia un fond pentru acordarea burselor elevilor sarbi. Fondul a fost infiintat apoi in anul 1810."[7]

Sava Tekelija si-a manifestat patriotismul si in vremea primei rascoale a sarbilor. Vlastar al unei vechi familii aristocratice sarbe si purtator al demnitatilor inalte de stat, el a initiat actiunea de ajutorare a conationalilor in lupta lor pentru eliberare. Pentru aceasta s-a adresat prin diferite memorii imparatului austriac Franz I. A staruit asupra capacitatii conducatorilor, a poporului, pentru realizarea unui stat liber si independent. A tradus opera lui Watson "Romanii in Spania" si a elaborat o harta a tarilor sarbe, harta pe care a multiplicat-o in 2.ooo de exmplare din care a trimis 200 rasculatilor din Serbia.

In doua randuri, in 1812 si 1816 a calatorit in Rusia ca sa-si rezolve niste probleme legate de mostenire cu unchiul sau. Lazar. In anul 1812, pe cand se intorcea din Rusia, a adus cu sine si o carte de cantece populare rusesti pe care a recomandat-o lui Stefan Zivković si Lukian Musicki ca model ca sa adune si sa tipareasca si cantece populare sarbesti. In acest timp, pe cand Napoleon Bonaparte isi pregatea expeditia in Rusia, Sava Tekelija a a calatorit in Serbia trecand prin Orsova. A calatorit la Belgrad, apoi in regiunea Srem unde a vizitat o serie de manastiri.

"In anul 1813 i-a trimis o scrisoare lui Napoleon, in care ii propunea Imparatului Francez ca in regatul Iliric sa inscauneze un rege bastinas, daca se poate un nobil inteligent, doctor in drept care vorbeste mai multe limbi straine si are experienta in politica si armata. Cu alte cuvinte, se propunea pe sine! Totusi aceasta scrisoare nu a ajuns niciodata la Napoleon."[9]

Dupa doi ani de calatorii, in anul 1815, Sava Tekelija se insoara cu Amalia, care facea parte din familia nobiliara ceha Bezeg. Casatoria lor insa a durat numai o luna.

Sava Tekelija detinea o vasta biblioteca personala. Ea continea carti in limbile romana, sarba, latina, germana, franceza, rusa, engleza si alte limbi. Detinea carti vechi si rare, printre care Biblia in limba latina din anul 1482 si opera lui Ptolemeu "Cosmografia" din anul 1486. Sunt demne de amintit si operele lui Voltaire, Russo, Diderot, Helvetius si altii.

Sava Tekelija ne-a lasat moștenire o importanta lucrare numita "Opisanije zivota" (Descrierea vieții), lucrare valoroasa pentru noi cei de azi pentru ca descrie cu lux de amanunte diferite aspecte și intamplari ale Aradului acelor vremuri. De exemplu, vorbind despre inundația ce a lovit Aradul in anul 1815 el spune: "In acest an, 1815, a fost o mare inundație, apele ieșeau din pamand din toate locurile, chiar și acolo unde oamenii nu-și amintesc sa fi fost vreodata. Prin puste, la 3-4 ceasuri distanța de rau (Mureș) era curgea apa, unde erau vai era plin de apa. Pastorii trebuiau sa pazeasca vitele de pe cai, caci nu puteau umbla din cauza apei ori in ce loc infigeai harlețul sau lopata, de acolo ieșea apa. In pusta mea de la Vizeș exista un loc numit "Halas halom", adica "Malul peștilor"; m-ama mirar de ce au denumit astfel acel loc, pentru ca raul se afla la o departare de aproape 3 mile; in acet an aici a fost destul pește și tot felul de pasari in jurul apei cum ar fi: rațe, gaște salbatice și alte pasari"[10]

In anul 1818, Sava Tekelija a inaintat Muzeului Național Maghiar propunerea ca in cadrul bibliotecii muzeului sa fie numit un funcționar, cunoscator al limbii slavo-sarbe, care sa se ingrijeasca de secția sarba a muzeului. El a fost dispus sa investeasca o suma de bani pentru intreținerea acestui funcționar in urmatoarele condiții: acesta sa fie ales din randul sarbilor, sa fie pe deplin egal in drepturi cu ceilalți funcționari ai bibliotecii, odata la trei ani sa fie trimis pe teren pentru colecționarea materialului nacesar. Sava Tekelija a fost dispus sa depuna 20000 de florini-aur ca donație a sa din a carei dobanda sa se finanțeze salariul funcționarului, salariu care trebuia sa fie de 600 de florini-aur, plus 1800 de florini-aur pentru cheltuielile de deplasare pe teren.   Conducatorul de atunic al Muzeului Național al Ungariei, Jakob Ferdinand Muller, a inaintat la 5 februarie 1818 inițiativa lui Tekelija palatinului. Din nefericire, inițiativa sa a fost respinsa. Cele mai inalte autoritați ale Ungariei nu puteau sa fie de acord ca "intr-o instituție unitara sp fie inființata o secție speciala - secția sarba" .

Sava Tekelija a considerat ca Matica Srpska trebuie sa se transforme intr-o instituție didactica și științifica. In loc de administrator al fondului pentru editarea letopisețului și a altor carți in limba sarba, el a dorit sa transforme Matica intr-o adevarata academie de științe. Urmand instrucțiunile lui, Matica Srpska a intreprins in aceste sens in anii patruzeci ai secolului al XIX-lea mai multe acțiuni. A fost format un grup care trebuia sa pregateasca noul statut al Matiței și proiectul dimplomei care urma sa se acorde membrilor titulari, membrilor corespondenți și celor onorifici. Pana la urma s-a ajuns la concluzia ca aceasta dorința a lui Tekelija nu avea baza reala, pentru ca nu existau condiții materiale, nici cadrele necesare. Dupa moartea lui Tekelija ideea de a transforma Matica In Academia de Științe a fost abandonata. Indiferent de faptul cat de nereala a fost aceasta inițiativa, ea confirma adevarul ca Sava Tekelija a insistat ca sarbii sa fie in pas cu celelalte popoare europene in domeniul științei, culturii și educației aducand in acest sens propria sa contribuție[12].

In anul 1833, Sava Tekelija intra in randurile institutiei Matica Srbska, el facand parte dintre acei sarbi considerati bogati si de vaza. El a fost un membru entuziast al acestei institutii si a oferit si ajutoare materiale substantiale. Planul sau pentru prosperarea institutiei se bazeaza pe ideea despre necesitatea formarii unei elite intelectuale sarbe laice, care trebuie sa devina forta motoare a dezvoltarii spirituale generale a intregii natiuni. El a staruit asupra educatiei intelecuale a tineretului talentat in spiritul national sarb. Fiind constient de faptul ca acest aspect nu este propriu continutului invatamantului din scolile maghiare, l-a dorit ca un proces aparte de iluminare nationala, in care un rol important il aveau cartile si revistele in limba sarba. In acest sens, inspirat de idei iluministe, in cadrul unei sedinte tinute de Matica Srbska, a pus la dispozitia seminaristilor biblioteca sa personala, bogata in volume de literatura laica; acest sambure a devenit Biblioteca institutiei Matica Srbska, astazi una dintre cele mai importante biblioteci din Serbia.

Sava Tekelija a incercat de mai multe ori sa creeze in Arad o fundație pentru pregatirea tinerilor preoți sarbi. Aceasta fundație ar fi fost, conform dorinței sale și o sursa de ajutor financiar pentru episcopul Aradului, daca acesta ar fi de origine sarba. Scopul acestei inițiative a fost supraviețuirea sarbilor de pe Valea Mureșului. Din nefericire, autoritațile de atunci nu și-au dat acceptul pentru inființarea acestei fundații. Sava Tekelija a lasat totuși prin testament, posibilitatea ca din fundația lui pentru școlarizarea tinerilor sarbi le Academia militar-inginereasca, inființata mai de mult, sa fie alocate mijloacele necesare pentru ca dupa mai multe decenii sa fie inființat Seminarul la Arad. Deși aceasta idee nu a putut fi realizata, ea confirma insistența și perseverența acestui mare om de a contribui la inființarea diferitelor instituții de invațamant și cultura pentru școlarizarea și edificarea culturala a tinerilor sarbi.

La 20 August 1838, in cadrul unei sedinte, membrii Maticei Srbska l-au rugat pe Sava Tekelija sa accepte functia de presedinte, iar dupa acceptul lui, l-au proclamat presedinte pe viata[13]. Pentru buna functionare a institutiei Sava Tekelija a donat importante resurse materiale, careia i-a conferit calitatea de mostenitor principal si executor al testamentului. De atunci, la Matica Srbska debuteaza era lui Sava Tekelija. El a participat zelos la activitati, gasind in sine resurse pentru a participa la sedinte, desi era inaintat in varsta.

La 21 August 1838 Sava Tekelija a semnat la Pesta "Actul" care prevedea infiintarea unei fundatii pentru ajutorarea tineretului care dorea sa studieze. A facut acest lucru pentru ca la la scolile din Pesta cel mai mare numar de studenti sarbi. Averea si-a cedat-o fundatiei care se va numi Tekelijanum. In anul 1837 a cumparat o casa mare la Pesta, a renovat-o si a pus-o sub supravegherea Maticei Srbska cu scopul de a servi ca si internat, dar si pentru activitatile institutiei Matica Srbska. In internat au fost cazati imediat 12 elevi, ulterior fiind 20. Tekelijanum a devenit locul de intalnire a fortelor intelectuale tinere. Impreuna cu Matica, el a adevenit initiatorul unor actiuni culturale importante. In decursul istoriei sale, Tekelijanum a fost pepiniera intelectualilor sarbi de elita.

Sava Tekelija nu a prea avut noroc in viața, și datorita faptului ca de cele mai multe ori ambițiile sale erau mai mari decat posibilitațile de care dispunea. [14]

"Sava Tekelija a contribuit cel mai mult ca printre sarbi sa reinvie cultul Sfantului Sava, primul arhiepiscop sarb, si ziua serbarii acestui sarb sa devina serbare scolara. Prin meritul sau, in anul 1806, la biserica cu hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel s-a sarbatorit festiv ziua Sfantului Sava. De atunci festivitati similare s-au tinut si la Matica Srpska si la Tekelijanum, precum si in toate comunitatile sarbesti. Viata lui Sava Tekelija s-a stins la Arad, in casa parinteasca, in liniste si insingurare, la data de 21 septembrie 1842." Srbi u Aradu, 372

Inca din timpul vietii sale, in jurul lui Sava Tekelija s-a format un oarecare cult si aceasta s-a continuat si dupa moartea sa.

Renumitul poet și scriitor al sarbilor din Romania, Slavomir Gvozdenović, actualmente președinte al Uniunii Sarbilor din Romania și deputat in Parlamentul Romaniei, a scris chiar și o poezie in dedicata sarbilor din Arad, poezie intitulata "Pe strada Tekelija"[15].

In anul 1992, la 150 de ani de la moartea sa, Matica Srpska a dezvelit pe casa lui din Arad o placa memoriala cu inscriptie in limbile romana si sarba.

Pe harțile Aradului realizate de catre Suly in 1752 și Emerik Rutkay in 1755 casa lui Sava Tekelija apare singulara pe strada care astazi poarta numele sau fosta strada Agrișelor și este amplasata in apropierea bisericii "Apostolii Petru și Pavel"[16].

In anul 2002, la 160 de ani de la moartea lui Sava Tekelija, Muzeul Vojvodinei din Novi Sad a amenajat in casa familiei Tekelija din Arad o expozitie permanenta intitulata "Sava Tekelija 1761-1842", care reproduce aspecte din viata si opera acestui titan al Aradului. In cadrul acestei expozitii este alcatuit un catalog in limbile romana si sarba.

In Aradul de astazi, strada in care a locuit și unde se afla și casa sa (nu departe de biserica lui Tekelija) ii poarta numele.