Lycurg - viata si opera

Lycurg

Sunt unii istorici care sustin ca Lycurg nu a existat niciodata. Dupa Rousseau, acesta este modelul legislatorului pentru cetatile antice care treceau de la domnia regilor ca stapani absoluti, spre o limitare a puterii acestora fie prin intermediul aristocratiei, fie prin cresterea puterii poporului. Povestea lui Lycurg este obscura, fiind controversata. Este sigur insa ca Lycurg a aparut in Sparta in timpul discordiei, el fiind cel care a dat o lovitura decisiva regalitatii, prin reforma pe care a promovat-o, dupa care aceasta nu a mai putut fi niciodata ceea ce a fost altadata. Aristotel, in Politica, spune ca „Sub Charilaos, monarhia i-a cedat locul aristocratiei'.[1] Or, Charilaos era rege chiar in perioada lui Lycurg.

Dupa informatiile lasate de Plutarh, se stie ca Lycurg nu a fost insarcinat cu functiile de legislator decat in timpul unei rascoale, din pricina careia regele Charilaos a trebui sa se refugieze intr-un templu. A fost momentul in care Lycurg putea sa suprime regalitatea, dar nu a facut-o, considerand ca regalitatea este inviolabila. El, insa limiteaza puterea acesteia subordonand-o Senatului in tot ceea ce priveste guvernarea, fiind conducatorii acestei adunari si executorii deciziilor care se luau cu diferite prilejuri. Dupa Plutarh, prima grija a lui Lycurg a fost aceea de a avea un senat destinat sa fie o contrapondere in acelasi timp a puterii regelui si a celei a poporului, aceasta masura fiind primul exemplu al unui echilibru al puterilor.

Ca si in cazul lui Solon, atunci cand vorbim de Lycurg, trebuie sa avem in vedere ca el incearca sa creeze o unitate intre dreptul natural si dreptul pozitiv, actiune care isi face prezenta in momentele de criza. Meritul lui Lycurg este cu atat mai mare cu cat Sparta ofera exemplul tipic al unui stat extrem de conservator si anacronic, legat ca nici un altul de schemele politice stravechi. Nici un alt stat grec n-a avut un sistem social atat de rigid, cu cele trei clase sociale ale sale atat de net si de categoric ierarhizate'[2].In cadrul unei realitati atat de conservatoare si rigide, ceea ce a realizat Lycurg are semnificatia unei revolutii, pentru ca reforma sa cuprinde intreg secretul vietii sociale si nu numai pe acela al vietii politice.

Primul sau obiectiv a fost acela al limitarii puterii regilor (in Sparta condu­ceau doi regi). Este interesant de cunoscut care au fost modalitatile practice prin care puterea acestora, s-ar putea spune, a fost redusa la atributii de tip religios. Eforii erau cei care imparteau dreptatea in materie civila, iar senatul judeca crimele. in urma unui aviz dat de senat, eforii declarau razboi sau stabileau conditiile in care putea fi incheiata pacea. Pe perioada desfasurarii luptelor, eforii il insoteau pe rege, supraveghindu-l, ei fiind cei care stabileau desfasurarea luptelor si cei care comandau operatiile militare.

Este evident ca regii nu mai aveau nici o putere din moment ce erau lipsiti de dreptul de a imparti dreptatea, de a hotari relatiile exterioare ale statului si operatiunilor militare. Ei nu mai aveau dreptul decat sa dea anumite verdicte in procese religioase. Lipsa lor de putere rezulta si din urmatorul text din Herodot: „Daca cetatea aduce o jertfa, ei ocupa locul cel mai de cinste al ospatului sacru; sunt serviti primii si capata portie de doua ori mai mare. Sunt, de asemenea, cei dintai ce savarsesc libatiunea, iar blana animalelor jertfite le apartine. Si se da fiecaruia dintre ei, de doua ori pe luna, cate o victima, pe care o jertfesc lui Apollo'. Se poate spune ca regii Spartei aveau, de acum, mai mult un rol decorativ, puterea fiind de fapt in mana eforilor, pentru ca in toate problemele care nu tineau de religie, regii ascultau de efori.

Reformele in domeniul social veneau sa aduca o anumita suplete intr-o viata sociala anchilozata in traditie. Lycurg va considera inegalitatea impusa de destin ca pe o maladie a societatii spartane, pentru ca ea era sursa de insolenta din partea celor bogati si de invidie din partea celor saraci, motiv pentru care a trecut la redistribuirea resurselor pentru a permite fiecarui cetatean sa aiba asigurata subzistenta alimentara. Pentru a limita dorinta excesiva a cetatenilor pentru metale pretioase, Lycurg a dispus realizarea unei monede din metal putin rezistenta, pentru a inlatura tendinta de a o stoca, a o ascunde sau a o fura. Intentia sa a fost aceea de a-i orienta pe cetateni spre o folosire corecta a monedei si de a controla, pe cat posibil, imbogatirea excesiva a unora.

Educatia este una dintre masurile sociale cele mai importante pe care Lycurg le-a avut in vedere in cadrul reformei sale, metodele folosite fiind dintre cele mai aspre. Baietii si fetele erau invitati sa-si ascunda alimentele, ceea ce constituie un mijloc de a-i deturna de la invatarea abilitatii de a fura. Prinsi asupra faptului, erau aspru pedepsiti. Relatiile de familie erau foarte strict determinate.

Toate preceptele de natura juridica nu au luat forma unei legi scrise.In conceptia lui Lycurg regulile vietii sociale si politice au la baza consimtamantul indivizilor si ele trebuie sa ramana permanent in constiinta acestora. Astfel, in organizarea institutiilor cetatii, esentiala este acea organizare politica in care legile sunt acceptate fara constrangere de catre cetateni, animate de binele cetatii, sentiment ce poate fi indus numai printr-o educatie severa.

In concluzie, reformele instituite de Lycurg au avut menirea de a intari cetatea si nu de a pune in evidenta individualitatea. Totul era strict subordonat vietii in cetate, de aceea nu se poate vorbi de o libertate individuala in sensul modern al cuvantului. Faptul ca cetateanul nu avea libertate decat in masura in care se identifica cu cetatea poate fi intr-un fel acceptat dar mai este inca ceva care denota lipsa de libertate totala a individului raportat la cetate. Este vorba despre sclavi, acceptati si de Lycurg, care nu erau socotiti nici macar oameni. Cu toate acestea se poate spune ca reformele legislative promovate de Lycurg au constituit un pas inainte pe drumul afirmarii individului, care, treptat, va incepe sa constituie o alternativa la viata sociala brutal subordonata statului-cetate.