Lista lui Schindler de Steven Spielberg

Lista lui Schindler de Steven Spielberg

Coborat din sferele fictiunii de tip science, ale fantasticului si groazei, sfere in care e stapan absolut, plin de glorie si de bani, teribilul copil minune al cinematografului american, Steven Spielberg ne solicita acum sa-l urmam intr-o zona ideatica inedita pentru el, o zona a realismului-documentar, a frescei istorice in tonalitate tragica. Realismul nu-i era chiar strain; in cheia lui psihologica il preocupare chiar de la debutul din 1971 ("Duel pe autostrada").

Acum, Spielberg ni se prezenta cu o fata noua, ca orice artist adevarat care cauta mereu alte forme de expresie, alte universuri ideatice si alte implicari in destinul omenirii, in mersul istoriei, in tragedia existentei. Singur marturiseste ca l-a urmarit vreme de un deceniu cartea lui Thomas Keneally despre holocaustul evreilor din timpul ultimului razboi mondial, dar ca abia in 1993 a reusit sa faca filmul Schindler's List / Lista lui Shindler. E un film zguduitor despre teroare, despre suferinta ridicata dincolo de limitele imaginabile, dincolo de ceea ce credem ca fiinta umana poate suporta. Tragedia antichitatii se concentra asupra individului, isi avea sursa in acesta sau in opozitia dintre el si zei, dintre el si destind; tragedia moderna isi largeste sfera, cuprinde colectivitati intregi, popoare, rase, iar determinarile ei sunt de sorginte umana si sociala. Ura o alimenteaza cu o inversunare paroxistica. Ura nazista fata de evrei a facut milioane de victime, supunand oameni nevinovati unor cutremuratoare incercari care au aruncat civilizatia in bezna irationalului. O asemenea tragedie transpune pe ecran Steven Spielberg. Nu e primul care o face; am vazut multe filme pe aceasta tema, dar Lista lui Schindler ni se pare a fi cel mai dur, cel mai realist, cel mai fidel documentarului istoric. Tablouri de infern, de apocalips sunt tratate cu o asemenea minutiozitate si fidelitate fata de real incat urca imaginea si tonalitatile naratiunii cinematografice in sferele irealului: suna parodoxal, dar realul este atat de intens solicitat, atat de adanc investigat incat devine fictiune. Rezultatul a obtinut poate fara voia regizorului, caci el (dupa cum declara) a dorit mentinerea demersului sau filmic in limitele realismului-documentar, in care scop a recurs la imaginea in alb-negru (mult mai convingatoare, mai expresiva, mai aproape de adevarul vietii) si la actori obisnuiti, neimpusi ca vedete; vedetele i-ar fi alterat verismul imaginilor si al caracterelor.

Impresionanta in Lista lui Schindler e masa, personaj cvasi-mitic, cu mii de chipuri, cu mii de expresii ale suferintei, ale spaimei, ale sperantei; acest personaj se misca foarte divers, creand, totusi, o unitate atat ca imagine cat si ca psihologie. Spielberg a stiut sa aleaga si sa puna in valoare figuri capabile sa comunice prin ele insele stari fundamentale circumscrise starii generale de teroare; tragismul individual, surprins in mii de atitudini si masti, compune imaginea ampla a tragediei totale. Pe acest cutremurator fundal se decupeaza cateva destine individuale pregnante, care sunt, de fapt, factorii motori de la care pornesc si care poarta firele actiunii. E, mai intai, Schindler, un nazist care are ideea de a profita de situatia creata de razboi in general si de starea evreilor din ghetourile din Cracovia in special. Intrepatrunzator, curajos, el initiaza o mica industrie de vase emailate folosindu-i, ca mana de lucru ieftina, pe evrei. Stie sa-si faca relatii, stie sa patrunda in cercurile naziste mituind in stanga si in dreapta, cu un cuvant stie sa faca avere pe fondul degringoladei produse de razboi. Fata de evreii pe care ii exploateaza are o atitudine proteguitoare, evident, din interes; ii apara de dementa ofiterului SS Amon Goeth, un paranoic nazist, ucigas fara scrupule. Il pretuieste sincer pe Isak Stern, evreul cu excelenta doxa de contabil si manager, care ii conduce afacerile. Si abia acum vine bomba filmului lui Spielberg, noutatea absoluta pe care o aduce: umanizarea nazistului Schindler. Nimeni n-a indraznit pana acum sa afirme ca si un nazist poate fi om. Ei bine, Schindler isi descopera o incredibila umanitate sub presiunea suferintei continua la care asista. Afaceristul veros devine salvator al evreilor terorozati. Dincolo de rasa, dincolo de interese, i se reveleaza umanitatea in toata splendoarea ei. Cheltuieste pana la ultimul banut imensa avere adunata pentru a salva de la moarte prin gazare peste o mie de evrei - muncitorii lui. Plateste pentru fiecare om in parte si-i transporta in Cehoslovacia, la loc sigur, unde ii protejeaza pana la terminarea razboiului, riscandu-si propria viata.

A vrut, oare, Spielberg sa spuna ca exista un nazism cu fata umana? Nicidecum! A vrut sa spuna ca omul nu-i numai o fiara, ca solidaritatea umana poate triumfa in orice imprejurari, in orice conditii, ca dincolo de cruzime, de bestialitate, de disponibilitati criminale, mai ramane cate un mugur de iubire pentru om. Filmul e o pledoarie in favoarea increderii ca acest mugur inflori; dupa cum e o pledoarie pentru toleranta, pentru respectul umanitatii.

A salva un singur om, inseamna a salva omenirea, iata mesajul lui Spilberg, pe care il comunica atat de convingator si de emotionant. Din aceasta perspectiva, personajul principal al filmului, Schindler (interpretat cu forta calma de Liam Neeson), ramane unul de mare originalitate in istoria cinematografului.

Se mai retin inca doua personaje: ofiterul nazist Amon Goeth, comandantul ghetoului (Ralph Fiennes) si contabilul Isak Stern (Ben Kingsley). Cel dintai e mai obisnuit ca tip de personaj, e déjá connu: cruzimea funciara, dementa, paranoia, disponibilitatea pentru crima gratuita au stat la temelia unor caractere similare in multe filme despre nazism. Retinem insa originalitatea si forta interpretarii actoricesti. Mai original prin inteligenta, maleabilitatea psihologica, umanitatea adanca e Isak Stern, care intelege ca a colabora nu inseamna intotdeauna a trada, ba chiar dimpotriva - poate insemna a actiona in interesul alor tai, poate insemna a salva, ceea ce Stern si face ajutandu-l pe Schindler sa-si organizeze afacerile.

Finalul - despartirea lui Shindler de evreii pe care i-a salvat - e incarcat de emotie: emotia triumfului omeniei si solidaritatii.