Elemente de reprezentare grafica a intensitatii

Elemente de reprezentare grafica a intensitatii

În paginile anterioare s-a aratat cum cele doua principale dimensiuni sonore - inaltimea si durata - pot fi reprezentate grafic pana la valoarea lor absoluta (obiectiva).

Pentru redarea intensitatii (dinamicii muzicale)[1] notatia utilizeaza, de asemenea, un repertoriu bogat de semne, dar de o valoare relativa (subiectiva) in ceea ce priveste interpretarea si traducerea lor.

Dupa efectul ce-1 produc, aceste semne formeaza doua categorii distincte de intensitati:

- nuante

- accente

a) Nuantele dinamice

Principalele grade de nuante se exprima grafic printr-o serie de expresii si initiale provenind din terminologia dinamica italiana - avand circulatie uni­versala - care se trec dupa caz, deasupra sau dedesubtul textului muzical inscris pe portativ.

În privinta efectului lor distingem:

- termeni care indica o intensitate uniforma;

- termeni care indica schimbarea progresiva a intensitatii ;

- termeni care indica schimbarea progresiva atat a intensitatii, cat

si a miscarii (tempoului).

Termeni care indica o intensitate uniforma (dinamica uniforma):

ppp (pianissimo possibile) = cat se poate de incet

pp (pianissimo) foarte incet

p (piano) = incet

mp (mezzo-piano) = pe jumatate piano

mf (mezzo-forte) pe jumatate forte

f (forte) = tare, puternic

ff (fortissimo) = foarte tare, foarte puternic

fff (fortissimo possibile) = cat se poate de tare

Efectul fiecarei nuante descrise mai sus este uniform, modificandu-se in momentul cand in text apare o nuanta de alt grad:

Spatiul dinamic 1 Spatiul dinamic 2 Spafiul dinamic 3 Spatiul dinamic 1

Pentru a servi ca orientare in tehnica imprimarilor si a compozitiei electronice, redam mai jos valoarea in decibeli a intensitatilor unei orchestre simfonice, in diverse grade de nuante:

ppp  = 40 db; pp = 50 db; p = 60 db;

mp = 65 db; mf = 70 db;

f = 80 db; ff = 90 db; fff = 100 db.

Termeni care indica o schimbare progresiva a intensitatii (dinamica graduala):

crescendo (cresc.) = crescand intensitatea din ce in

ce in ce mai mult;

decrescendo (decresc.) = descrescand intensitateadin ce in

ce mai mult;

diminuendo (dim.)  = micsorand intensitatea din ce in

ce mai mult;

perdendosi (perd.) = "pierzand', lasand sa se stinga

sunetele pana la o intensitate

abia auzita;

rinforzando (rfz. ) = intarind intensitatea (crescendo);
spiegando desfasurand, amplificand, dand

mai mult sunet.

Termeni care indica o schimbare progresiva a intensitatii si totodata a miscarii:

calando potolind, slabind din ce in ce mai

mult intensitatea si miscarea;

mancando slabind intensitatea si totodata

miscarea;

morendo = "murind'', slabind treptat intensitatea

pana la extrema posibilitate si

incetinind miscarea;

smorzando (smorz.) = stingand, atenuand intensitatea

sunetelor si domolind miscarea.

b) Accentul dinamic

Accentul dinamic - prin care se intelege evidentierea intensiva a unui singur sunet - este prin definitie un accent de expresie, la care compozitorul apeleaza pentru sublinierea importantei deosebite a unui sunet fata de celelalte din context.

În cazul cand o suita intreaga de sunete trebuie sa cada sub incidenta accentului dinamic, atunci el se inscrie pe fiecare dintre sunete (accent impus).

Formele (aspectele) grafice sub care accentul dinamic se intalneste m partitura sunt urmatoarele:

portato sunetul sustinut, subliniat ca intensitate;

portato staccato = aceeasi interpretare, cu scurte intreruperi;

> marcato marcand, apasand;

> marcata staccato = marcand si intrerupand scurt;

marcatissimo = apasarea sunetului cu toata forta;

marcatissimo staccato = apasarea sunetului cu toata forta

urmata de o scurta intrerupere.

Tot pe sunete distincte (izolate), avand efecte asemanatoare celor de mai sus, se utilizeaza si urmatoarele expresii ale accentuarii dinamice:

fp (forte piano) = accentuare in forte si diminuarea brusca a sunetului;

sf (sforzato) sau sfz (sforzando) = accentuare evidenta si scurta

a sunetului;

martellato = izbirea, lovirea, ciocanirea detasata a unetului.

Interpretarea tuturor accentelor dinamice se face in functie de fondul intensiv general pe care ele se desfasoara. De exemplu: un marcato pe fondul nuantei mezzoforte nu suporta aceeasi tratare ca un marcato pe fondul nuantei forte; un sforzando pe fondul nuantei forte nu poate fi interpretat ca un sforzando pe fondul nuantei fortissimo etc., deci se pastreaza totdeauna o proportie intre fondul nuantei principale a piesei si accentul dinamic folosit.

Pentru a se rezolva grafic si alte situatii ce se ivesc in partitura, se utilizeaza expresii ajutatoare - ca si la tempo - cu scopul de a spori ori diminua efectul nuantelor si accentelor descrise mai inainte.

De exemplu:

assai  = foarte destul de (pianissimo assai);

ben bine (ben marcato);

molto mult (molto piano);

mezzo pe jumatate (mezzo piano)

mezza-voce cu jumatate voce

piu mai (piu forte);

poco = putin (un poco piano);

poco a poco putin cate putin (poco a poco cresc/);

pochettino putintel (pochettino decresc.);

pochissimo = foarte putin (pochissimo martellato;

possibile cat se poate de (forte possibile);

sempre = mereu (sempre piano);

simile la fel - se va continua de aceeasi maniera (simile

marcato);

sotto = intensitate sub volumul normal (sotto voce);

subito subit, dintr-o data, pe neasteptate (subito piano);