Elemente de reprezentare grafica a timbrului sonor

Elemente de reprezentare grafica a timbrului sonor

Timbrul, dupa cum s-a mai aratat, constituie o caracteristica unica (sui generis) a oricarei surse sonore: doua viori se deosebesc intre ele ca timbru, la fel doua voci de sopran, fara sa mai mentionam deosebirile timbrale evidente dintre instrumentele si vocile esential diferite ca structura moleculara, cum ar fi: pian si flaut, vioara si clavecin, soprana si bas etc.

Drept urmare, fiecare sursa sonora - instrument sau voce - vine cu timbrul sau specific (propriu) in partitura, asa incat alegerea de catre compo­zitor a aparatului vocal si instrumental pentru care scrie opera sa este, in fapt, o alegere a timbrurilor prin mijlocirea carora doreste sa se exprime.

Scriind, spre exemplu, o partitura pentru cvartetul de coarde, deducem ca timbrul rezultant va fi cel al ansamblului respectiv (doua viori + viola + cello).

Scriind un concert pentru pian si orchestra, partitura va reda timbrurile respectivului instrument solistic si al orchestrei acompaniatoare etc.

În consecinta, prin insasi alegerea vocilor si instrumentelor pentru care se scrie opera de arta, se reda in partitura timbrul lor, ceea ce se obtine cu semnele obisnuite de notatie.

Atat vocile, cat si instrumentele muzicale sunt insa capabile de multe alte efecte (jocuri) de timbruri decat cele ce emit in mod normal.

Pentru astfel de efecte se intrebuinteaza semne grafice speciale cum sunt:

a) la voci

- strigaturile se redau prin note in forma de cruciulita :

A. Honegger - IOANA d'ARC PE RUG

C'est  moi qui ai sau vé la France ! C'est

moi qui a ré u ni la France! Tou tes les mains de la France en u ne seu le main

- recitarile si declamatiile textului vorbit se noteaza numai prin desenul ritmic, fara sa se precizeze inaltimile notelor:

Sigismund Toduta - NAINTE-MI DE CURTI

Improvisando, ma scorrevole

Dai!

b) la instrumente

- efectele de pizzicato pentru coarde

P. I. Ceaikovski / SIMFONIA VI, p. II

- efectele de surdina pentru coarde:

I. P. Ceaicovski - SIMFONIA VI, p. I

Andante

con sord.

- cu semne speciale (note in forma de romb sau cu un cerc deasupra) se noteaza si flajeoletele pentru instrumentele de coarde:

George Enescu - SONATA III PENTRU PIAN SI VIOARA

Partitura contemporana aduce insa mult mai multe semne grafice pentru redarea diferitelor efecte de timbru, utilizate cu precadere in muzica experimentala.

5. Abreviatiuni (prescurtari) in notatia muzicala traditionala

În scopul de a nu se incarca partitura muzicala cu prea multe detalii de executie si totodata pentru a se reduce spatiul grafic, se intrebuinteaza uneori semnele de prescurtare (abreviere) a notatiei, un fel de coduri stenografire care se practica mai ales in literatura instrumentala (pentru stimele de orchestra).

Adreviatiunile se aplica, obisnuit, urmatoarelor elemente ale notatiei: ritm, metru, ornamente, nuante, tempo.

a) Semne de prescurtare (abreviere) pentru ritmica :

Prescurtari de pauze utilizate mai ales in notatia veche preclasica, iar azi in stimele de orchestra:

b) Prescurtari de masura sau fragmente de masuri (timpi):

arpeggiato glisando

d) Prescurtari de nuante :

pp (pianissimo);

p (piano);

mf (mezoforte);

f (forte);

sfz (sforzando) etc.

e) Prescurtari ale indicatiilor de tempo :

rit. (ritenuto) ;

rall. (rallentando);

accel. (accelerando);

allarg. (allargando).

f) Semne de prescurtare (abreviere) indicand repetarile textului muzical sau a fragmentelor acestuia:

- repriza (reluarea)

Exista inca si alte abreviatiuni care privesc tehnica vocala si instrumentala de executie, dar acestea se studiaza, o data cu citirea partiturii, la vocile si instru­mentele respective.