Improvizatia armonica in jazzul clasic

Improvizatia armonica in jazzul clasic

Ne vom intoarce acum la exemplul 2 din capitolul I - transcrierea unui solo realizat de Benny Goodman pe chorusul piesei Let's dance.

ANALIZA nr. 3

- Putem observa ca solistul isi construieste improvizatiile prin arpegierea unor moduri pentatonice (corespunzatoare unora dintre acordurile piesei) pe care le combina cu fragmente din modul de blues.

- Cele trei masuri introductive aflate in afara chorusului propriu-zis consta in fragmente melodice construite pe modul de blues cromatizat. (exemplul 19A) Urmeaza trei note ce formeaza anacruza chorusului propriu-zis; acestea impreuna cu cele din masura 1 se incadreaza in modul pentatonic major cu fundamentala pe mi bemol (exemplul 19B). In masura 2 melodia penduleaza intre cvinta si tonica acordului B7 din chorus pentru ca in masura 3 sa apara din nou acelasi pentatonic major pe mi bemol, de data aceasta sub forma de arpegiu al acordului Cm7(ex.19C). Anacruza masurii 5 consta in repetarea a doua note ce fac parte din modul de blues in Bb; prima (Db) este chiar o nota blue*, intrand in conflict cu terta mare a acordului Bb7 (ex 19D). Nimic special de semnalat in masura 5 decat poate sirul de 3 sincope consecutive. In masura 6 se arpegiaza notele acordului din chorus (A). In masura 7 gasim o dubla intarziere melodica a notelor acordului original Bb (ex.19 E) In masurile 8, 9 si 11 apare din nou pentatonicul major Eb, G, Bb, C, combinat, in masura 10 cu nota blue F# (ex 19F). Masura 12 transforma nota re - aparuta in masura anterioara ca septima mare a acordului de tonica - in nona acordului de pe treapta a VI-a - C7. Aceasta nona este insa tratata ca intarziere si rezolvata la octava do pentru a deveni ulterior cvinta acordului de pe treapta a II-a Fm. Arpegiul acordului Fm7 / alias Ab6 ocupa masurile 14 si 15 pentru ca in ultima masura sa se instaleze din nou pentatonicul major cromatizat cu baza pe mib. In chorusul al doilea, referitor la materialul melodic, nu ar fi multe noutati, cu exceptia, poate, a trecerii de la arpegiul lui Ab catre Abm9 din masurile 21 si 22. Acesta reprezinta un procedeu melodic tipic pentru inlocuirea sau, in cazul de fata, sugerarea cadentei I-IV7 (exemplul 19G) in care I=Ab si IV= Db7. De notat folosirea, in masura 27 a cvintei acordului Gm7b5 pe post de sexta napolitana a acordului Fm la care se ajunge prin dominanta C7#5 si b9 din masura 28 (exemplul 19H).

*A se vedea capitolul leferitor la blues din vol. I

- Fraza 1 debuteaza pe timpul trei al masurii si dureaza 12 timpi; fraza 2 debuteaza pe partea a doua a timpului 1 si dureaza 8 timpi; fraza 3 incepe pe timpul 3 si dureaza 4 timpi etc. Daca luam in consideratie aceste date si le raportam la unitatile metrice, putem afirma ca modalitatea de frazare este complet asimetrica.

- valorile de note folosite sunt in cea mai mare parte optimi, iar numarul de accidente ritmice e destul de limitat. Acest fapt asigura coeziunea discursului principal cu acompaniamentul sectiei ritmice, in special cu basul si bateria.

Exemplul ce urmeaza trece in revista aspectele analizate.

Exemplul 19

Inainte sa trecem la exercitii legate de improvizatia armonica consider necesar sa tratam unele aspecte referitoare la stilul main stream jazz.