Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie | |
Muzica | Pescuit | Sport |
Richard Tauber (
Tenorul austriac, pentru unele caracteristici timbrale, face sa te gandesti laCaruso.dar in practica cei doi cantareti nu au avut nimic in comun. Tauber s-a laudat cu o foarte puternica personalitate si este considerat ca unul dintre marii tenori din prima jumatate a secolului XX.
Fiul unui actor, a studiat dirijatul de orchestra si compozitia, dar a preferat cariera teatrala. In 1913 a debutat la Chemnitz ca Tamino din Flautul fermecat si dupa putin timp a trecut la Opera din Dresda, unde a ramas pana in 1918, revenind adeseori ca oaspete pana in 1926.
La Dresda, datorita usurintei cu care invata rolurile Tauber a aparut intr-un repertoriu de exceptionala amploare, care de la Mozart (Belmonte, Ottavio), ajungea la Lorzing si Marschner, atacand apoi Barbierul din Siviglia, Fiica Regimentului, Faust, Carmen, Povestirile lui Hoffmann, Mignon, pentru a ajunge la Cavaleria rusticana, Boema, Tosca, Eugen Oneghin, si la Strauss, (Narraboth din Salomeea, Cantaretul italian din Cavalerul Rozelor, Bachus din Ariadna la Naxos).
In
1919 a a trecut la Staatsoper din
In 1922 a debutat
la Festivalul dinh
.A mai cantat in Viena la Theater An der Wien, unde a interpretat pentru prima data o opereta :Frasquita de Lehar.
Din
1923 la 1933, a cantat foarte des la Staatsoper din
De-acum aparea
mai des in operete stralucind in mod deosebit in cele care erau scrise
anume pentru el de Lehar: Paganini,
Tareviciul, Federica,
In
1931 a intreprins primul turneu de concerte in Statele
Unite si in numeroase orase din
In 1938, dupa anexarea Austriei la
In
timpul razboiului a cantat opere de Mozart si operete in
Tauber avea o voce cu timbru intunecos, vag baritonal in registrul grav, si in primele note centrale, dar cu o dulceata si patina tenorala. Pentru aceasta a fost uneori comparat cu Caruso, desi nu a avut ca acesta nici vigoarea pasionala, nici sensualitatea, nici agresivitatea si nici densitatea vocala.
Vocea lui Tauber era de calibru mediu, mai degraba scurta, (deja Si bemol acut era problematic in a doua parte a carierei), capabil de avanturi in tesaturile centrale, dar mult mai inclinat spre frazari dulci, foarte modulate, in care dialectica pianissimelor, a mezza-vocii, a subtierilor, a efecterlor de ecou, a contrastelor de culoare era condusa de o fantezie inepuizabila si de o eleganta a executiei incomparabila, numai daca nu cumvar ar fi stricat-o anumite predilectii de moft, pentru falsete foarte usoare.
A fost cu McKormack cel mai bun Don Ottavio din secolul sau, si in tot repertoriul operistic, pe care l-a practicat, a pus in valoare o deosebita calitate.
Dar la un moment dat aureola tenorului de opereta devine mai stralucitoare decat a tenorului de opera. In maniera mangaitoare si sentimentala cu care executa ariile de Lehar simtul exceptional al ritmului in vals, "ezitarile", si termpi"rubato" reprezinta, chiar si pe disc, ceva unic si inimitabil, si deasemenea ultimul mesaj nostalgic al unui timp pierdut, acea "belle époque" in care Tauber cu manierele sale si anumite obiceiuri (de exemplu folosirea monoclului) a fost un epigon vocal.
De altfel si ca interpret al liedurilor de Schubert ( cu care se asemana foarte mult ca fizic, dovada ca l-a incarnat in filmul Blossom Time 1934) Tauber afisa ceva din spiritul Vienei vechi si a Austriei Felix de altadata.
Foarte popular in tarile de limba engleza si germana, a inregistrat foarte multe discuri, dintre care unele cu arii de salon si cantone. Cantonelor le dadea abandonul sentimental si jocurile de pianissime ale unui adevarat tenor indragostit.
Prin acestea si deasemenea ca pregatire muzicala, ( destul de des se intampla sa dirijeze orchestre), ne face sa ne gandim la Tito Schipa, desi, cele doua voci au fost foarte diferite.
Dupa cativa ani un bun tenor german Rudolf Schock (Duisburg 1915), care s-a afirmar intre 1937 si 11959, ca interpret de Mozart, Puccini si operete, l-a intruchipat pe Tauber in filmul "Du bist die Welt für mich" (Tu esti lumea pentru mine ).
Dintre tenorii de origine rusa care s-au remarcat intre inceputul secolului XX si primii ani ai deceniului trei, cel mai renumit pe plan international a fost :
Dimitri Smirnov: (Moscova 1882-Riga 1944).
Smirnov, care in 1903 a debutat in operete la Ermitaj din Petersburg, in 1904 s-a prezentat la Teatrul Bolsoi din Moscova ca Sinodal din "Demonul" de Rubinstein iar in 1907 s-a facut auzit la Mariinsk din Petersburg.
In 1908 a fost angajat la Grand Théatre al Cazinoului din Montecarlo, unde a debutat cu Mefistofele, Barbierul din Siviglia si Traviata. La Montecarlo, Smirnov a reaparut frecvent pana in 1924, cantand printre altele:Hughenotii, ,M-me Butterfly, Boema, Fedora, Tabarro, Sadko si Targul din Sorocinsk de Musorgsky.
Cu
Compania din Montecarlo a cantat in 1908 si la Opera din Paris (Boris Godunov, Rigoletto, Romeo si
Julietta). Tot la Paris s-a intors in 1909 la Chatelet, pentru Cneazul
Igor de Borodin; in 1911 pentru Rusalka
de Dargomajsky, (Teatrul Sarah Bernard), iar in 1912, pentru Mefistofele, la Opera. In 1910-12,
a cantat la Metropolitan, iar in 1914, la
Intre 1908 si
1917 a cantat mai des la
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate