Improvizatia Chorus sau Armonicǎ

Improvizatia Chorus sau Armonicǎ

Improvizatia armonicǎ s-a cristalizat in perioada clasica a jazzului pentru ca, mai apoi, sa atinga apogeul in perioadele be bop si post bop*. Fiind un limbaj specific jazz-ului main stream, include un solist improvizator si un grup de acompaniament. Menirea acestui grup este sa rezoneze spontan, dar in parametrii stilistici asteptati, la discursul improvizatorului principal.

* Prin termenul post bop inteleg o modalitate de a canta jazz ce pastreaza caracteristicile principale ale curentului be bop, dar nu corespunde istoric cu nasterea si perioda de cristalizare a parametrilor sai stilistici. In post bop se pot incadra curentele Hard bop, Neo-bop, Cool cat si unele capitole din Modal jazz sau Free.

Sintagma improvizatie chorus a fost preluata din muzicologia americana. In limba romana as prefera expresia improvizatie armonica; aceasta pentru ca notiunea de chorus nu este inca suficient de bine asimilata la noi si poate deveni generatoare de confuzie.

CARACTERISTICI

Improvizatia armonica, spre deosebire de cea pe care la un moment dat am numit-o cursiv-configurativa, se realizeaza, in principal, prin arpegierea acordurilor din componenta chorusului la care se adauga fragmente de scari corespunzatoare acestor acorduri si unele ornamente sau broderii melodice.

Valorile de note cu aparitia cea mai frecventa sunt optimile de aceea am putea numi acest fel de improvizatie - de optimi (sau cu optimi).

Sirurile de optimi asigura o anumita cursivitate si stabilesc caracterul binar al melodiei.

Totodata, arpegierea acordurilor, prin faptul ca focalizeaza atentia pe desfasurarea chorusului face mai usoara anticiparea deciziilor improvizatorice. Prin aceasta, discursul capata un plus de coerenta si inteligibilitate.

Se mentine o oarecare coeziune intre linia basului si melodia solistului datorita faptului ca amandoua uzeaza de sunetele componente ale aceluiasi acord.

Dinamismul este generat prin contrastul dintre matricea "ideala" de 8 optimi si configuratiile improvizatorice din fiecare masura. Procesul acesta, care este mai mult decat insiruirea unor unitati formale de anumite dimensiuni, poarta numele de frazare. El este de fapt o raportare a simetriei, a repetitivitatii metrice, la situatii temporale accidentale sau asimetrice.

Alt factor de dinamizare e asa-numita articulatie. Acest termen generic inglobeaza modalitati diferite de trecere de la o inaltime la alta: prin legato, portato, portamento si glissando sau prin folosirea constienta a unor tipuri de atac si scurtare a sunetelor. Domeniul articulatiei include si diferitele categorii de accente folosite in discurs.

Unele dintre caracteristicile mentionate mai sus nu sunt specifice numai improvizatiei armonice dar constituie factori indispensabili in realizarea acesteia.