Modul de blues

Modul de blues

Acest mod cu variantele sale a fost tratat pe larg in volumul I. Doresc sa mai adaug doar cateva consideratii.

a.      Modul de blues este probabil una dintre scarile muzicale cu cea mai larga raspandire in muzica secolului XX, alaturi de gamele majore si minore. De aceea familiarizarea cu universul sau este extrem de importanta pentru cel care parcurge o initiere in improvizatia muzicala.

b.     Din punct de vedere melodic, folosirea acestui mod este semnul distictiv al muzicilor de sorginte afro-americana.

c.      Structural, scara prezinta o simetrie perfecta intre primele si ultimele 3 inaltimi (in exemplul 10 - sunetele din interiorul arcelor). Sunetul central (al patrulea) se afla la o secunda mica distanta de fiecare grup de sunete ce alcatuiesc elementele simetriei. Practic, avem de a face cu un mod pentatonic minor la care se adauga un element de legatura. Avand terta si septima mobile, acest pentatonic a devenit, ceea ce am numit in exemplul de mai jos, modul de blues complex.

Exemplul 10

In improvizatia de jazz, o stapanire buna a melodicii bluesului poate reprezenta o solutie in momente mai dificile datorita compatibilitatii sunetelor modului cu o paleta extinsa de situatii armonice. In anexa 3 simulez o linie melodica improvizata ce foloseste in principal sunetele modului de blues cu fundamentala mi bemol. Structura armonica apartine uneia dintre cele mai cunoscute piese din repertoriu standard al jazzului: There'll never be another you. Exista cateva momente unde, prin aparitia sunetelor fa si do, modul folosit devine pentatonicul major cu fundamentala Eb sau starea a V-a a acestuia - pentatonicul minor cu fundamental do. Prin combinarea acestor scari - modul de blues si pentatonicul minor cu fundamentala aflata la o terta mica mai jos, functionand oarecum ca o relativa minora - se pot acoperi mare parte din situatiile armonice specifice jazzului traditional si clasic. (Vezi anexa 3)

Exercitiul 4

Exercitiul 4 prezinta o linie melodica ce foloseste exclusiv notele modului de blues. Ea trebuie continuata improvizatoric de cei care efectueaza exercitiul. Acompaniamentul pianului consta intr-un pattern repetitiv specific genului boogie woogie.

Pentru instrumentele monofone acest acompaniament se afla inregistrat pe track-ul 6 al CD-ului.

Este important ca acest acompaniament sa fie cantat cat mai riguros ritmic. Tratarea din punct de vedere ritmic a frazarii trebuie considerata ca un deziderat, nici intr-un caz ca un factor inhibitor. Pentru moment, ceea ce conteaza este asumarea activa a ordinii inaltimilor in legatura cu mentinerea unui tempo stabil. Memoria fiecaruia, continand cantitati uriase de astfel de muzici, poate fi de mare ajutor in crearea melodiilor cu sonoritati bluesy.* Melodica respectiva are o pondere importanta in mai toate genurile de muzica apartinand culturii pop de sorginte afro-americana: jazz, boogie-woogie, rock'n' roll, soul, r&b, hip-hop si bineinteles in blues-ul propriu-zis. Trebuie doar sa activam aceasta memorie si sa o transpunem in realitatea sonora. Totusi, acest proces necesita o anumita doza de experienta improvizatorica. Spre deosebire insa de alte limbaje muzicale pentru insusirea carora avem nevoie de o perioada de adaptare mai indelungata, lumea blues-ului se afla stocata in amintirea majoritatii muzicienilor de unde poate fi extrasa si folosita in orice moment.

Termenul bluesy se refera la unele situatii melodice bazate in general pe modul de blues.