Substitutiile acordurilor de dominanta cu structura complexa

SUBSTITUTIILE ACORDURILOR DE DOMINANTA CU STRUCTURA COMPLEXA

Exemplul 31 prezinta cazurile cele mai frecvente de substituire ale unor acorduri de dominanta ce contin 5, 6 sau 7 sunete diferite.

Exemplul 31

Se poate observa ca aceste inlocuiri se realizeaza fara modificarea septimei sau introducerea cvartei, elemente care ar schimba radical calitatea acordurilor initiale.

Aceste posibile substitutii pot reprezenta si modalitati de construire ale unor acorduri pe care le numim supraetajate, incercand o traducere a termenilor americani upper structures. Intr-adevar, este mult mai usor de interpretat un simbol precum A7/C decat C7b9 13, ca sa nu mai vorbim despre posibilitatile pe care le deschide evolutia in doua planuri: acela al structurii de sus sau al celei de jos.

Modalitati de cromatizare de sorginte melodica (realizate prin mers treptat)

Exemplul 32 prezinta cazuri frecvent intalnite de cromatizare a gamelor majore si minore. Aceste modalitati de cromatizare au avut si au ca scop principal transformarea scarilor de optimi din 7 in 8 sunete. Aceasta permite desfasurarea treptata a tuturor sunetelor componente pe parcursul unei masuri de 4 timpi. Unele dintre aceste game cromatizate se numesc in muzicologia americana be bop scales sau game be bop desi ele au fost folosite pe scara larga de la Bach la Offenbach. Sa ne amintim doar de celebrul pasaj:

Exemplul 32

Extrapoland, daca intre doua sunete intervalul are numar par si se doreste parcurgerea treptata a distantei cu optimi, in asa fel incat plecarea si oprirea sa se faca pe timpi, atunci este necesara folosirea cromatismelor. Situatii tipice de cromatizare melodica aplicate acordurilor din componenta unui blues gasim din abundenta in melodica temei Straight no chaser, compozitia lui Thelonius Monk (anexa 18) si in celebra Blue Monk de acelasi compozitor.

Exercitiul 12 este un blues in si bemol a carui linie melodica include numeroase cromatisme specifice stilului be-bop. Aceasta linie melodica va fi interpretata folosindu-se track-ul 26 de pe CD si va fi continuata cu improvizatii in acelasi caracter.

Exercitiul 12

Cromatisme de sorginte armonica

Aceste tipuri de cromatisme au aparut in jazz odata cu perioada be bop. In ultima sectiune a piesei Night in Tunisia, compozitia lui Dizzie Gillespie, se face o trecere in revista a carorva dintre modalitatile de cromatizare ce rezulta din alterarea acordurilor.

Exemplul 33 - Night in Tunisia

In masura 3, mib devine undecima marita (sau cvinta micsorata) a lui A7, in masura 7, C# constituie alterarea suitoare a undecimei. In masura 9, F# este septima mare a unui accord minor; in fine, in masura 11, C# reprezinta nona mica a lui C7.

Pentru acomodarea cu sonoritatile acestor alteratii, propun urmatorul exercitiu:

Exercitiul 13

Cei care performeaza la instrumente netranspozitorii vor executa exercitiul concomitent cu track-ul 27 de pe CD. Variante pentru instrumentele transpozitorii in sib si mib se gasesc la anexele 14 si 15.

Recomandari

Pentru studiul relatiei II-V-I in idiomul jazz-ului main stream recomandam in ordinea gradului de dificultate studiul unor piese precum Afternoon in Paris de John Lewis (anexa 16*, track 28) Tune up de Miles Davis, Lady bird de Tad Dameron, Cherokee -Ray Noble, Joy spring - Clifford Brown, Have you met miss Jones de Richard Rogers, Recordame de Joe Henderson, Lazy bird si Moment's notice de John Coltrane sau Dolphin's Dance de Herbie Hancock. Lista ar putea sa cuprinda sute de titluri caci, asa cum am mai spus, relatia II-V-I este principala succesiune de acorduri in muzica secolului XX.

*La anexa 16 Afternoon in Paris se gaseste un exercitiu ajutator continand materialul modal pe care se improvizeaza si arpegiile corespunzatoare structurii armonice a piesei.

Relatia II-V-I in minor (2)

Revenim asupra acestei relatii care ocupa locul doi in ordinea ierarhiei celor mai frecvent folosite cadente din muzica ultimul secol. Din aceasta cauza II-V-I in modul minor, prescurtat II-V minor reprezinta un capitol important in studiul improvizatiei jazzistice. Am tratat pe scurt subiectul intr-un subcapitol anterior, dar doresc sa reamintesc ca in practica muzicala acordurile din componenta unui II-V minor sunt legate fie de trei moduri minore melodice aparand la o terta mica una de alta, fie de un minor armonic construit pe fundamentala cadentei. (A se vedea anexa 13)

Pentru acomodarea cu specificul relatiei II -V-I in minor recomand efectuarea unor improvizatii pe structura pieselor Autumn Leaves sau Blue Bossa (vezi negativele respective de pe CD-ul volumului I) si de asemenea studierea unor piese cu grad de dificultate mai ridicat precum Whisper Not de Benny Golson (anexa 17* si track-ul 29) sau compozitiile lui Dizzie Gillespie Con Alma si Woodin' You.

* Anexa 17 include si un exercitiu ajutator destinat familiarizarii cu modul minor armonic.