Atletismul - ca ramura a sportului competitional

ATLETISMUL - CA RAMURA A SPORTULUI COMPETITIONAL

Atletismul, prin probele sale, este un sport individual (exceptie fac stafetele).

In stabilirea clasamentelor, pe baza rezultatelor atletilor in oricare din probele atletice, factorul subiectiv este exclus. Aparatura cu care se masoara timpul sau spatiul este atat de perfectionata incat nu se poate gresi (foarte precise au fost si mai sunt RULETA si CRONOMETRUL).

Regulile de concurs si conditiile organizatorice sunt concepute de asa maniera, incat departajarea atletilor sa se faca in functie de valoarea individuala, in cadrul aceleasi probe.

Fiecare proba din atletism are un sistem de reguli si de organizare proprii.

Deși este un sport individual, exista clasamente pe echipe (inter-tari sau cluburi, etc.). Ele se fac prin atribuirea unor puncte, in functie de locul ocupat de fiecare component al echipei in proba sau probele la care a participat. In aceste cazuri, fiecare atlet se straduieste sa contribuie pe masura valorii individuale, la clasarea echipei din care face parte, pe un loc cat mai bun.

Clasamentul se face in functie de numarul de puncte acumulate. La intrecerile de cros, castiga echipa care acumuleaza cele mai putine puncte, echipele descompletate neintrand in clasament.

In concursurile la care se atribuie medalii, se obisnuieste sa se faca si clasamente pe criteriul numarului de medalii si al valorii acestora (aur, argint, bronz).

Data la care s-au organizat primele concursuri nu poate fi precizata. Cert este ca atletismul a fost prezent la toate editiile Jocurilor Olimpice Antice, Moderne si Contemporane.

Ca ramura importanta a Sportului competitional, atletismul contribuie la :

cunoasterea si formarea imaginii pe plan extern a tarilor (statelor) din care provin atletii valorosi; IBS

promovarea ideilor de pace si prietenie intre indivizi si popoare;

imbogatirea cunostintelor privind posibilitatile (limitele) fiintei umane, furnizand date importante pentru cercetarea stiintifica;

formarea imaginii oamenilor, spectatorilor si a telespectatorilor despre calitatile  de miscare pe care semenii lor le poseda;

aprecierea efortului individual pe care atletii sunt in stare sa-l depuna.

In tarile nordice (in special in Finlanda si Suedia) si anglo-saxone (in Anglia si S.U.A.) atletismul a fost si este deosebit de apreciat. Oamenii acestor tari au un cult pentru efortul individual, evidentiat in mod deosebit prin probele atletismului.

La Jocurile Olimpice atletismul a fost (din antichitate) si este "partea" cea mai importanta, programul cel mai asteptat, care ofera si latura spectaculoasa, mai ales pentru cei initiati.

In a doua jumatate a secolului XX, in foarte multe tari, mai ales in fostele state socialiste, atletismul s-a dezvoltat in mod deosebit.

Aceste tari au investit si alocat bugete importante in sport (si in special in atletism), pentru a demonstra superioritatea sistemului socialist - comunist in acest domeniu.