COMPONENTELE PROCESULUI DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

COMPONENTELE PROCESULUI DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Componentele sunt reprezentate de totalitatea elementelor vizate in procesul didactic, in acord cu idealul, scopul, obiectivele si finalitatile educatiei fizice, si care intr-o sinteza a principalelor punctelor de vedere ale domeniului, pot fi prezentate astfel:

cunostinte teoretice de specialitate;

indici morfologici si functionali ai organismului;

calitati motrice;

deprinderi si priceperi motrice;

obisnuinte;

atitudini;

elemente apartinand altor laturi ale educatiei.

Cunostintele teoretice de specialitate

Cunostintele teoretice de specialitate intervin in cresterea nivelului de constientizare a practicarii exercitiilor fizice si in furnizarea elementelor necesare desfasurarii procesului specific, in cadru organizat, sau in timpul liber al practicantilor.

Aceste cunostinte sunt transmise sub forma unor notiuni, reguli sau principii, specifice domeniului, si care favorizeaza o activitate eficienta.

Indicii morfologici si functionali ai organismului

Armonia acestor categorii de indici constituie pentru activitatea de educatie fizica si sport, un obiectiv de maxima importanta, la nivelul oricarui subsistem.

Abordarea acestei componente presupune din partea profesorului, o buna cunoastere a particularitatilor anatomo-functionale si caracteristicilor procesului de crestere si dezvoltare, pentru fiecare varsta.

Numai in acest fel, se pot asigura, printr-o metodologie adecvata, efectele benefice ale practicarii exercitiilor fizice, la nivelul celor doua categorii de indici:

indici somatici reprezentati de,

inaltime

greutate

dimensiunea segmentelor corporale

perimetre, diametre, anvergura bratelor, etc.

indici functionali reprezentati de,

frecventa cardiaca

frecventa respiratorie

capacitate respiratorie, etc.

Prin efectele inregistrate la nivelul indicilor morfo-functionali ai organismului, educatia fizica si sportul contribuie esential la cresterea calitatii vietii.

Calitatile motrice

Calitatile motrice pot fi definite drept caracteristici inascute ale motricitatii individului, al caror nivel se dezvolta pe parcursul vietii dupa o dinamica dependenta de mai multi factori:

fondul genetic al individului;

caracteristicile procesului de crestere si dezvoltare biologica, la diferite categorii de varsta, care asigura o disponibilitate inegala de-a lungul vietii pentru dezvoltarea calitatilor motrice;

cadrul geografic si social in care se dezvolta individul (familie, locatie, gen de activitate desfasurat, tip de scolarizare, etc);

implicarea intr-un proces formativ organizat si specializat, de tip educatie fizica sau activitate sportiva.

Urmare a nivelului de manifestare a calitatilor motrice, individul prezinta performante diferite in executarea actelor si actiunilor motrice, cu indici de viteza, forta, rezistenta, coordonare si suplete.

Activitatea de educatie fizica si sport vine sa valorifice disponibilitatile generate de procesele naturale de crestere si dezvoltare, in directia dezvoltarii calitatilor motrice, actionand organizat si stiintific, dupa o metodologie proprie si eficienta.

Literatura de specialitate prezinta o tipologie diversa a calitatilor motrice, din care o vom prezenta doar pe cea deja bine cunoscuta:

calitati motrice de baza, viteza, rezistenta, forta, capacitatile coordinative, supletea;

calitati motrice specifice anumitor ramuri sportive, reprezentate prin combinatii ale calitatilor motrice de baza.

Deprinderile motrice

Deprinderile motrice se prezinta drept componente voluntare ale motricitatii individului care se formeaza in ontogeneza, ca rezultat al solicitarilor vietii cotidiene si ocupationale, sau urmare a instruirii intr-un proces specializat.

Odata formate, acestea se perfectioneaza neuniform, in functie de tipul si nivelul solicitarilor, prezentand grade diferite de precizie, cursivitate, coordonare, viteza, usurinta, plasticitate, automatizare, consum energetic.

Mecanismul de formare a deprinderilor motrice are la baza formarea reflexelor conditionate prin intermediul repetarii multiple, ceea ce conduce, in cele mai multe situatii, la formarea stereotipurilor dinamice si o eficientizare a proceselor energetice.

Caracteristicile deprinderilor motrice

sunt componente ale conduitei voluntare umane ce se formeaza in mod constient;

sunt rezultatul calitativ al exersarii miscarilor;

sunt structuri de miscari coordonate care constau in integrarea sistemica a miscarilor insusite anterior;

valorifica, prin capacitatea de diferentiere fina, informatiile senzorial-perceptive, rezultand o dirijare a actiunilor;

prezinta o aferentatie inversa, rapida si eficienta;

dovedesc o relativa stabilitate in conditii constante, si plasticitate in conditii variabile;

sunt conditionate de aptitudinile motrice, motivatie, nivelul instruirii, etc.

Acestor caracteristici le pot fi adaugate cele ale miscarilor care compun deprinderile:

unele elemente, sau chiar intreaga deprindere, se pot automatiza complet, asigurand o eficienta deosebita a miscarilor si un control redus al scoartei cerebrale, ceea ce permite reorientarea atentiei catre alti factori implicati in actiune;

elementele componente ale deprinderilor sunt legate logic, precis, intr-un sistem unic si ireversibil, din punct de vedere al posibilitatii de a exista executii identice sau de a fi modificata succesiunea miscarilor;

chiar daca deprinderile pot fi automatizate complet (la nivelul mecanismului de realizare), exista situatii in care ele se manifesta original, adaptandu-se la modificarile conditiilor de executie.

Priceperile motrice

Priceperile motrice sunt componente voluntare neautomatizate ale motricitatii individului, rezultate ale procesului de invatare motrica, care valorifica prin intermediul inteligentei, ansamblul deprinderilor cunoscute, in conditiile adaptarii la sarcini motrice variabile.

Principala cale de formare a priceperilor motrice o constituie problematizarea, ca metoda euristica cu cea mai larga aplicabilitate in activitatea de educatie fizica si sport.

Nivelul de exprimare a priceperilor motrice depinde de urmatorii factori:

constientizarea si aprecierea cat mai exacta a sarcinii motrice;

volumul deprinderilor motrice cunoscute de individ;

experienta motrica a individului;

capacitatea de generalizare, memoria, imaginatia si creativitatea, manifestate de individ.

Obisnuintele

Obisnuintele pot fi descrise drept conduite voluntare ale individului, care includ preferinte, predilectii, pasiuni, pentru un anumit domeniu sau activitate.

Obisnuintele, genereaza reactii similare ale individului in anumite situatii, bazate pe motive si convingeri puternice.

Prin activitatea de educatie fizica si sport pot fi generate urmatoarele tipuri de obisnuinte:

obisnuinta de a practica sistematic exercitiul fizic, sub orice forma;

obisnuinte legate de igiena practicarii exercitiilor fizice (igiena individuala, colectiva, a bazelor materiale folosite, etc.);

obisnuinte de conduita sociala.

Atitudinile

Atitudinile sunt componente structurale ale personalitatii umane, rezultate mai ales din educatie si influente sociale, a caror caracteristica principala o constituie disponibilitatea sistemului psihic de a percepe si judeca realitatea si de a reactiona in consecinta.

Educatia fizica si sportul favorizeaza atitudini favorabile ale individului fata de urmatoarele situatii:

societate si colectivitate;

respectarea normelor morale;

practicarea exercitiului fizic;

activitatea desfasurata;

reguli si legi profesionale sau sociale, etc.

Elemente de continut ale celorlalte laturi ale educatiei generale

Este bine cunoscuta influenta educatiei fizice asupra sferei intelectuale, prin solicitarea memoriei, capacitatii de observare si analiza, atentiei, imaginatiei, creativitatii, sau capacitatii de generalizare.

Contactul cu valorile domeniului, respectarea regulamentelor, corectitudinea, spiritul de ajutorare, fair-play-ul manifestat de individ in relatile cu ceilalti participanti la activitate, sunt numai cateva din elementele specifice activitatii de educatie fizica, care se adreseaza sferei morale a educatiei.

Prin armonia dezvoltarii fizice, corectitudinea si acuratetea actelor si actiunilor motrice, simbolistica miscarilor, educatia fizica se adreseaza sferei estetice a educatiei.

Caracterul formativ al procesului de educatie fizica si sport reiese din abordarea tuturor laturilor educationale, prin corelarea efortului preponderent psiho-fizic, specific activitatii, cu efortul intelectual implicat prioritar in celelalte situatii.