Principiile de instruire in educatie fizica si antrenament sportiv

PRINCIPIILE DE INSTRUIRE IN EDUCATIE FIZICA SI ANTRENAMENT SPORTIV

Consideratii generale

Orice proces de practicare a exercitiilor fizice (bilateral, in mod special i independent) trebuie sa aiba o eficienta maxima, mai ales in raport cu "investitiile' pe care le presupune. In scopul realizarii acestui obiectiv major, se pune ca organizarea si desfasurarea procesului respectiv sa se efectueze in concordanta cu anumite cerinte, norme, reguli, directive etc, pe care le impune obligatoriu - comanda sociala.

Toate acestea sunt considerate de unii specialisti - autori drept 'teze fundamentale', iar de altii (tot specialisti autori!) ca 'principii'. Oricum, tot elogii ne salveaza! Intre o norma, o regula, o cerinta obisnuita etc. si un principiu nu exista deosebiri? Sunt convins ca exista foarte multe deosebiri, dar au ii incluse in categoria de 'principii' acele cerinte, norme, reguli etc, cu un grad maxim de generalizare!

Aceste 'principii' se respecta. nu se aplica (asa cum se afirma in foarte multe surse bibliografice de nespecialitate si de specialitate).

Exista doua principale categorii de principii: de instruire si de educatie, ambele categorii se ocupa, in sens de analiza si interpretare pe plan general, lagogia. Deci, revenim la ceea ce am afirmat in paragraful anterior! Metodica educatiei fizice si sportului revine cu informatii numai asupra principiilor de instruire din domeniu! De ce? Pentru ca instruirea la educatia fizica si sport are foarte multe 'diferente specifice', fata de genul proxim, fenomen neinteles de foarte multi factori care decid soarta acestui domeniu, factori fara pregatire corespunzatoare de specialitate.

Educatia, in general, are aceleasi principii, se realizeaza asemanator pen­tru toate activitatile umane.

In literatura, de specialitate intalnim si formularile: "principii de invatamant" sau "principii didactice"! Normal, ar trebui sa intelegem ca for­mularile respective se refera atat la principiile de instruire, cat si la cele de edu­catie, deoarece procesul respectiv este "instructiv - educativ"! In realitate, insa, adica in sursele bibliografice specifice, se fac referiri doar la principiile de instruire.

In cele ce urmeaza vom face referiri doar la principiile clasice de instruire, recunoscute si testate de toti specialistii - autori adevarati din domeniu. La unii specialisti apar tratate si alte principii de instruire (cum sunt de exemplu, principiul "orientarii educative a procesului de educatie fizica si sport" sau principiul "integrarii invatamantului cu cercetarea si productia"; consideram ca acestea se "indeparteaza" de adevaratul proces de instruire.

Clasificarea pincipiile:

a)           principii de instruire

1 - participarii constiente si active

2 - intuitiei

3 - accesibilitatii

4 - sistematizarii si continuitatii

5 - legarii instruirii de cerintele activitatii practice

6 - insusirii temeinice

b) principii de educatie

1 - educarii prin munca si pentru munca

2 - unitatii

3 - educarea prin si pentru colectiv

4 - continuitatii si consecventei masurilor educative

c) alte principii

1 - organizarii si desfasurarii cercetarii stiintifice

2 - activitatilor personale, cotidiene.

a.1. Principiul participarii constiente si active

Implica, conform denumirii, doua laturi: participarea constienta si participarea activa a subiectilor. Respectarea sa presupune indeplinirea urmatoarelor cerinte, principale:

a) intelegerea corecta si aprofundata a obiectivelor specifice procesului de practicare a exercitiilor fizice. Subiectii trebuie sa fie constienti in   privinta efectelor practicarii sistematice a exercitiilor fizice asupra organismului propriu, dozarii precise a efortului in functie de particu­laritatile individuale si de obiectivele urmarite, corelarii corecte intre stimuli si efecte, necesitatii unei succesiuni de mijloace sau sisteme de actionare (chiar daca nu intotdeauna acestea sunt si atractive) etc. Cu alte cuvinte, trebuie formata - la subiecti - o motivatie puternica si corecta pentru practicarea exercitiilor fizice conform unor norme sau reguli. Aceste norme sau reguli se refera inclusiv la pauzele dintre repetari (ca durata si continut), rolul conditiilor igienice si al factorilor naturali de calire a organismului, refacerea dupa efort etc.

b) intelegerea clara si memorarea actelor si actiunilor motrice care se
invata. Subiectii trebuie sa inteleasa mecanismul de baza al executiei actelor si actiunilor motrice care se insusesc, concomitent cu memorarea acestui mecanism. De aceea, este foarte important cum este trans­mis ceea ce trebuie invatat, cum este programat materialul respectiv, cat de atractiv si accesibil este pentru subiecti si daca are si i se prezinta si valentele formative. Nu este suficient sa se execute bine un act 'motric sau o actiune motrica, ci trebuie ca subiectii respectivi sa cunoasca cel putin fazele fundamentale de executie biomecanica (de exemplu, "elan - bataie/desprindere - zbor si aterizare" pentru orice saritura!), sa aleaga varianta sau solutia cea mai buna in raport de conditii si sa motiveze aceasta alegere etc.

c) manifestarea unei atitudini responsabile a subiectilor pentru insusirea
materialului predat. Foarte important este "activismul" lor, constiinciozitatea in executarea actelor si actiunilor motrice (dar o executie constienta, nu mecanica!). In acelasi sens, subiectii trebuie sa manifeste initiativa, sa aiba autonomie in alegerea unei solutii, sa adapteze la propriile particularitati ce se preda, sa aiba o atitudine critica - daca este cazul - fata de ceea ce se preda si cum se realizeaza
predarea etc.

d) formarea capacitatii subiectilor de apreciere obiectiva a propriului randament. Este vorba de capacitatea de apreciere corecta a propriilor executii si rezultate, adica - de fapt - capacitatea de autoapreciere obiectiva. Propriile executii si rezultate nu trebuie nici supraapreciate dar nici subapreciate. In explicarea sau justificarea succeselor si insucceselor nu trebuie sa se faca apel la argumente de ordin relativ subiectiv (calitatea arbitrajului, comportamentul spectatorilor, calitatea instalatiilor - materialelor - bazei sportive, lipsa de fair-play din partea "adversarilor" etc).

a.2. Principiul intuitiei

Subliniaza, in esenta, rolul pe care il are primul sistem de semnalizare (adica treapta senzoriala) in cunoasterea umana.

In educatie fizica si sport, indiferent de varsta subiectilor, acest principiu este fundamental. La varste mai mici rolul sau este si mai important, deoarece nu este, inca, bine "pusa la punct" treapta logica a cunoasterii si se "merge" prin compensare.

Intuitia presupune o cunoastere a realitatii cu ajutorul simturilor, anali­zatorilor, receptorilor organismului uman. Trebuie sa delimitam intuitia impli­cata de acest principiu fata de actiunea umana - cu mult suport psihic - de a ghici, de a "nimeri" o solutie optima pentru rezolvarea unor situatii sau de a prevedea desfasurarea unor evenimente individuale sau colective.

In educatie fizica si sport, indiferent de subsistemele acestora, principiul intuitiei presupune stimularea a cat mai multor analizatori, pentru a se forma o imagine cat mai exacta despre ceea ce se invata. La subiectii normali, ca dez­voltare psiho-fizica, cel mai solicitat analizator este cel vizual. La subiectii cu deficiente vizuale este solicitat, mai ales, analizatorul tactil. Evident ca in pro­cesul de invatare motrica este solicitat foarte mult si analizatorul auditiv. In aceste cazuri se trece dincolo de treapta senzoriala a cunoasterii umane, se trece la treapta logica, deoarece se foloseste limbajul specific celui deal doilea sistem de semnalizare. De aceea, foarte multi specialisti - autori din domeniu cand vorbesc despre principiul intuitiei abordeaza - fara sa faca precizarea necesara - si problema explicatiei sau a celorlalte procedee metodice de expunere verbala.

Pentru stimularea principalilor analizatori, specifici treptei I de sem­nalizare umana, se folosesc cele trei modalitati clasice de instruire in acest sens:

a)Demonstratia / demonstrarea celor ce urmeaza sa fie insusite;

b)Prezentarea unor materiale (planse, schite, diapozitive, filme, casete
video etc), care redau imaginea celor ce trebuie invatate;

c)Observarea executiei altor subiecti, din acelasi grup sau din alte
grupuri; observarea dirijata tematic.

Pentru respectarea acestui principiu al intuitiei trebuie respectate cel putin
urmatoarele doua cerinte

a) Urmarirea celor prezentate (prin demonstratie / demonstrare sau prin ma­teriale "intuitive") sa fie posibila, la nivel optimal, tuturor subiectilor cu care se desfasoara activitatea (conditie care se refera si la plasamentul celui care face demonstratia sau la cel al materialelor intu­itive). 

b)      Sa nu fie folosite abuziv modalitatile prin care se stimuleaza primul
sistem de semnalizare, fiindca in acest fel se impiedica abstractizarea si generalizarea - procese ale gandirii foarte importante in educatie fizica si sport.

a.3. Principiul accesibilitatii

Subliniaza necesitatea desfasurarii activitatilor de practicare a exercitiilor in functie si de particularitatile subiectilor {mai ales de varsta, sex si nivel de pregatire). Daca activitatile respective s-ar putea desfasura cu fiecare subiect in parte (practic posibil dar nerentabil pentru sistemul nostru organizatoric si financiar), accesibilitatea ar putea merge pana la individualizare sau "personalizare" Cu alte cuvinte, individualizarea / personalizarea reprezinta faza superioara a accesibilitatii si nu un principiu de instruire de sine statator (cum il prezinta multi specialisti - autori in probleme de antrenament sportiv!). Accesibilitatea nu inseamna a fi impuse cerinte de continut si metodico-organizatorice la nivelul posibilitatilor minime ale subiectilor. Cerintele impuse trebuie sa-i solicite pe subiecti, sa-i determine sa depuna un efort, sa "munceasca' pentru rezolvarea diverselor situatii din procesul de instruire sau din activitatea competitional - sportiva.

Conform acestui principiu, sunt necesare urmatoarele actiuni ale celui care conduce instruirea sau ale celui ce se "autoinstruiesie" (in activitatea independenta):

selectionarea cu atentie a stimulilor, a exercitiilor fizice cu precadere,

stabilirea unei dozari corespunzatoare a efortului fizic;

folosirea unor reglatori metodici pentru a accelera procesul de insusire
a unor acte sau actiuni motrice de catre subiecti;

. adaptarea metodelor si procedeelor metodice de instruire si educatie la nivelul de intelegere si de dezvoltare psiho-motrica a subiectilor,

diferentierea evaluarii randamentului subiectilor

Pentru respectarea acestui principiu se impun urmatoarele cerinte:

- necesitatea cunoasterii permanente a subiectilor cuprinsi in procesul de practicare a exercitiilor fizice;

- stabilirea unui ritm adecvat de lucru, in functie de reactia a subiectilor la stimuli;

- necesitatea cunoasterii si aplicarii celor trei reguli clasice ale practicii
didactice, care se regasesc si in cazul altor principii de instruire:

1.trecerea de la usor la greu, in care functioneaza prioritar criteriul fortei necesare pentru efectuarea actelor si actiunilor motrice;

trecerea de la simplu la complex, in care functioneaza prioritar criteriul indemanarii necesare pentru efectuarea actelor si actiunilor motrice;

3. trecerea de la cunoscut la necunoscut, adica de la elemente deja insusite la altele noi, care sa se bazeze - ca mecanisme de executie - pe cele deja insusite.

a.4. Principiul sistematizarii si continuitatii

Este principiul cu cea mai mare importanta, mai ales pentru elaborarea corecta si eficienta a documentelor necesare de planificare / programare si de evidenta, ale activitatilor de educatie fizica si sport.

Sistematizarea si continuitatea reprezinta - in fond - conditiile principale pentru asigurarea reusitei in programarea stimulilor, indiferent de particula­ritatile subiectilor sau de alte variabile de ordin material, spatial sau temporal.

Pentru respectarea acestui principiu sunt necesare urmatoarele cerinte:

Materialul de invatat / insusit trebuie sa fie grupat, ordonat si programat in concordanta cu logica interna pe care o impune fiecare componenta sau subcomponenta a modelului de educatie fizica si sport.

2. Intotdeauna materialul nou predat trebuie sa se sprijine pe cel insusit de subiecti in activitatile anterioare si sa pregateasca pe cel ce va fi pre­dat in activitatea care urmeaza. In consecinta, programarea materialu­lui de invatat trebuie sa se realizeze pe "cicluri sau sisteme tematice" continue, fara intreruperi cu abordarea altor teme.

3. Continutul procesului de instruire trebuie sa fie programat / planificat incat sa se asigure o legatura logica nu numai intre lectii sau alte forme de organizare a practicarii exercitiilor fizice, ci si intre etapele de pregatire (trimestre, semestre, sezoane etc.) sau intre anii de pregatire, ciclurile de invatamant etc, in ordinea lor crescanda.

4. Participarea ritmica a subiectilor la procesul de instruire si educatie, intreruperile, deci absentele de la procesul de pregatire, produc pertur­bari in insusirea materialului predat, ramaneri in urma greu de recu­perat si uneori stari de suprasolicitare nebenefice pentru organismul subiectilor.

a.5. Principiul legarii instruirii de cerintele activitatii practice

Acest principiu mai este denumit, in multe lucrari de specialitate, si prin­cipiul "modelarii". El subliniaza faptul de a nu transforma instruirea in scop in sine, adica de a nu insusi subiectii unele elemente de continut doar de dragul instruirii. Tot ce se insuseste ar trebui valorificat in viata, in activitati curente sau sportiv-competitionale. Deprinderile si priceperile motrice care se invata / insusesc trebuie sa fie transferabile in activitatile practice de timp liber sau special organizate, sa aiba valoare practica, sa poata fi folosite ori de cate ori este nevoie. De aceea, in educatie fizica si sport, indiferent de subsistem, una din cele mai importante componente a modelului structural este "capacitatea de generalizare", deci de aplicare in conditii variate, de multe ori neprevazute, a ceea ce a fost insusit in procesul de instruire. Aceasta capacitate de generalizare dezvolta prin metode euristice de instruire, folosindu-se ca principale mijloace jocurile sportive bilaterale, traseele sau parcursurile aplicative, stafetele, unele jocuri de miscare / dinamice etc.

a.6. Principiul insusirii temeinice

Se mai numeste, in literatura de specialitate, si principiul "insusirii durabile" sau al "durabilitatii". Respectarea acestui principiu este, logic si legic, conditionata de modul in care sunt respectate toate celelalte principii de instruire. Temeinicia este prima cerinta a comenzii sociale si fata de educatie fizica si sport, dar ea se bazeaza pe accesibilitate, sistematizare, continuitate, participare constienta si activa, generalizare etc.

In respectarea acestui principiu au devenit clasice urmatoarele trei cerinte:

1. asigurarea unui numar suficient de repetari a actelor si actiunilor motrice, atat in fiecare activitate concreta (lectie, sedinta de pregatire etc.), dar si in timp, adica intr-o succesiune "mare" de activitati concrete! Numai printr-un numar mare de repetari se pot realiza obiectivele stabilite pe cele trei planuri principale in educatie fizica si sport:

dezvoltarea fizica / corporala;

- calitatile motrice;

- deprinderile si / sau priceperile motrice.

2. Intr-o perioada scurta de timp sa nu se programeze si sa se incerce
insusirea unui volum prea mare din materialul de invatat. Deci, este preferabil sa se insuseasca bine putine elemente de continut, decat sa se incerce insusirea mai multor elemente care nu poate fi facuta temeinic din cauza perioadei scurte de timp.

3. Pentru cunoasterea permanenta a nivelului de insusire a materialului predat, deci - indirect - si a calitatii predarii, trebuie ca in mod ritmic sa se faca verificarea pregatirii subiectilor prin probe de control, inclusiv concursuri sau competitii sportive.

BIBLIOGRAFIE:

1 Carstea G -"Educatia fizica- teoria si bazele metodicii" A.N.E.F.S. Bucuresti 1998

2 Cobarzan H, Prodea C. - "Metodica educatiei fizice si sportive  scolare" U.B.B. curs 1998

3 Dragnea A- "Teoria educatiei fizice si sportului" EDP Bucuresti 1999