	Alpinism	Arta cultura	Diverse	Divertisment	Film	Fotografie
	Muzica	Pescuit	Sport

Sport

Index » hobby » Sport
» Sistemul romanesc de educatie fizica si sport

Sistemul romanesc de educatie fizica si sport

SISTEMUL ROMANESC DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Generalitati privind notiunea de sistem

Problematica sistemelor preocupa gandirea moderna odata cu trecerea acesteia de la abordarea analitica de tip atomist, la cea sistemica, introdusa de cibernetica, abordare care foloseste ca strategie analiza de tip interactional, calitativ. Cu alte cuvinte, odata cu trecerea de la un 'intreg' sumativ nestructurat (nesistemic) la unul structurat si inalt saturat prin relatii intre componentele sale - sistem emergent¹.

Sistemele sociale sunt constituite din subsisteme de natura economica, aparare si securitate, cultura, invatamant si stiinta, precum si subsistemul privind practicarea exercitiilor fizice, cunoscut sub numele de sistem de educatie fizica si sport.

Subsistemele sociale respecta principiul sinergiei, in sensul ca acestea se interconditioneaza reciproc in vederea functionarii eficiente a sistemului social, ale carui efecte trebuie sa se rasfranga ca un feed-back asupra elementelor sale structurale. Efectul emergent se regaseste in subsistemul de educatie fizica si sport prin caracteristicile sale integrative, ca urmare a cooperarii componentelor sale structurale.

In sinteza, respectand teoria cibernetica si aplicand-o la sistemele sociale, inclusiv la cel de educatie fizica si sport, consideram ca prin sistem se intelege o grupare de elemente (institutii, organizatii, structuri administrative etc.) de naturi diferite circumscrise in limitele unor coordonate spatio-temporale. Elementul definitoriu este interactiunea dintre elementele de structura, capacitatea de reglare, autoreglare si de adaptare a acestui ansamblu.

Sistemele de acest tip (dinamice si complexe) au drept caracteristici o serie de legitati functionale privind receptionarea, prelucrarea si transferul de informatie folosite pentru reglare si autoreglare (feed-back), al sinergiei actiunii si al posibilitatii de a transmite prin mai multe iesiri, date despre propria functionare.

Caracteristicile sistemului romanesc de educatie fizica si sport

Trasaturile unui sistem de educatie fizica si sport sunt determinate, in primul rand, de conceptia sistemului social in cadrul caruia functioneaza, de ideologia acestuia.

Al doilea element determinant este reprezentat de orientarea internationala, globala sau zonala, privind finalitatile celor doua tipuri deactivitati: educatie fizica si sport.

Al treilea element ce conditioneaza caracteristicile unui sistem de educatie fizica si sport este determinat de traditiile si infrastructura economica a fiecarei tari si nivelul de civilizatie existent, care isi pune amprenta asupra nivelului de dezvoltare si, mai ales, a complexitatii sistemului de educatie fizica si sport din tara respectiva.

In dinamica dezvoltarii sale, educatia fizica si, mai ales, sportul s-au constituit in sisteme determinate, in primul rand, de caracteristicile tarilor in care acestea au aparut, de traditiile si aspiratiile popoarelor respective. Astfel, sistemul suedez, german, francez, englez au oglindit prin continut si structura directiile diferite de evolutie ale societatilor in care au existat (conceptia igienica, militara, sportiva, de actiune in grup etc.) .

Din cele de mai sus rezulta ca sistemele de educatie fizica si sport, in precizarea obiectivelor, finalitatilor, continuturilor, organizarii si dinamicii functionale, trebuie sa tina seama de o serie de cerinte care sa le asigure eficienta si integrarea in sistemul social.

1. Precizarea clara a scopurilor, finalitatilor, obiectivelor finale si intermediare ale sistemului integral si subsistemelor sale, respectandu-se principiile de elaborare, astfel incat sa fie posibila constituirea unui model prospectiv ideal pentru toate categoriile de cetateni din tara noastra.

Finalitatile si obiectivele sistemului de educatie fizica si sport din tara noastra s-au stabilit in functie de urmatoarele elemente:

a) traditiile privind practicarea educatiei fizice si sportului in Romania (extindere, institutii specializate de pregatire a cadrelor etc);

b) respectarea drepturilor omului privind practicarea educatiei fizice si sportului ca factori importanti de sanatate, educatie si socializare;

c) conceperea acestor finalitati si obiective in ideea 'educatia fizica si sportul pentru toti' pentru a preciza in mod diferentiat continuturi, substructuri si forme de organizare pentru diferite categorii de varste, profesii, persoane cu nevoi speciale etc

Educatia fizica si sportul trebuie sa fie activitati garantate de catre stat in spiritul ideologiilor societatilor democrate.

Stabilirea structurii sistemului de educatie fizica si sport sau a institutiilor, organismelor, organizatiilor (guvernamentale sau neguvernamentale) desemnate pentru a realiza obiectivele sistemului. Pentru fiecare din acestea, la nivel macrosocial, se stabilesc atributii si functii, precum si intregul sistem de relatii dintre elementele de structura.

Valoarea iesirilor sistemului de educatie fizica si sport (performantelor) este determinata, in mare masura, de saturarea cu relatii intre elementele sale de structura. Astfel, raporturile dintre Ministerul Tineretului si Sportului, Comitetul Olimpic Roman si alte departamente, cu cat sunt mai bine precizate prin stabilirea gradelor de subordonare si colaborare, precum si prin marea cantitate de informatie ce se vehiculeaza in cadrul acestor relatii, cu atat functionalitatea sistemului la nivel macrosocial va fi mai eficienta. Acelasi lucru poate fi remarcat in ceea ce priveste relatiile cluburilor sportive cu federatiile sportive si cu alte organizatii neguvernamentale.

Precizarea cadrului legislativ de functionare a sistemului.
Educatia fizica si sportul reprezinta activitati de mare diversitate ce implica precizarea statutelor si rolurilor institutiilor si organizatiilor cuprinse, precum si a specialistilor ce actioneaza in cadrul sau.

In Romania, educatia fizica si sportul s-au bucurat de sprijin din partea statului in asa fel incat aceste activitati sa-si realizeze obiectivele atribuite. Astfel, mentionam emiterea 'Legii de educatie fizica' in Romania, in data de 17 iunie 1923, ca una dintre printre primele legi de acest gen din Europa. Aceasta demonstreaza importanta sociala atribuita de guvernanti practicarii exercitiilor fizice, in scop educativ si pentru sanatate.

In functie de ideologia existenta in diferite etape istorice in tara noastra, s-au elaborat acte normative care au corespuns scopurilor enuntate explicit si implicit.

Legea educatiei fizice si sportului votata in Parlamentul Romaniei pe parcursul anului 1990-2000, evidentiaza ca prin ea se 'reglementeaza organizarea si functionarea sistemului national de educatie fizica si sport in Romania'. In sensul acestei legi, prin educatie fizica si sport se inteleg 'toate formele de activitate fizica menite, printr-o participare organizata sau independenta, sa exprime sau sa amelioreze conditia fizica si confortul spiritual, sa stabileasca relatii sociale civilizate si sa conduca la obtinerea de rezultate in competitii de inalt nivel". Cea mai importanta prevedere a acestei legi evidentiaza locul pe care il ocupa practicarea exercitiilor fizice si formarea specialistilor domeniului prin Art.2.(l) - 'Educatia fizica si sportul sunt activitati de interes national sprijinite de stat".

Legislatia asigura cadrul in care se manifesta sistemul de educatie fizica si sport atat in plan social general, cat si in cel specific precizat de actele normative in vigoare. Legea educatiei fizice si sportului recent aparuta precizeaza pozitia fiecarui subsistem (minister, federatii, cluburi, asociatii, organizatii), atributiile de comanda, control si executie, precum si atributiile fiecarui subsistem in contextul general social.

Sursele de finantare pentru functionarea sistemului de educatie fizica si sport provin de la bugetul de stat sub forma de subventii administrate de organul puterii de stat (M.T.S.) pe baza programelor pregatirii sportive pentru federatii, pentru cluburile ce apartin M.T.S. si pentru Complexele nationale, prin finantare de la organizatii neguvernamentale sau alte surse atrase (sponsorizari, donatii, etc). De elasticitatea sistemului de finantare si, mai ales, de managementul specific consumarii fondurilor, depinde buna functionare a sistemului de educatie fizica si sport.

Specialistii ce actioneaza in cadrul sistemului de educatie fizica si sport din Romania sunt de cele mai diferite tipuri, incepand cu profesorii de educatie fizica si sport ce isi desfasoara activitatea in scoli, facultati si cluburi sportive, antrenorii, medicii, psihologii, fizioterapeutii, cercetatorii, instructorii, precum si personalul special calificat pentru amenajarea si intretinerea bazelor si materialelor sportive.

O categorie aparte de specialisti o constituie conducatorii de cluburi, patronii si managerii, directorii sportivi si, nu in ultimul rand, secretarii de federatii, a caror atributie este esentiala in ceea ce priveste conceptia de pregatire, organizarea si desfasurarea activitatii structurilor sportive, relatiile intre elementele sistemului de educatie fizica si sport. in Romania sunt abilitate sa pregateasca acesti specialisti A.N.E.F.S. si facultatile de educatie fizica si sport, colegiile de profil recunoscute si autorizate de M.E.N., scolile postliceale de antrenori, precum si liceele cu program sportiv in colaborare cu directiile judetene pentru tineret si sport si a Municipiului Bucuresti.

Baza materiala sau patrimoniul de care dispune sistemul de educatie fizica si sport se afla in subordinea M.T.S., a altor departamente (invatamant, aparare, transporturi etc), a administratiilor locale sau in proprietate particulara. Acest patrimoniu implica intretinere si perfectionare in vederea functionarii conform unor regulamente sau conventii cu putere de lege care asigura conditii bune pentru practicarea exercitiilor fizice si securitatea participantilor (sportivi, public).

Prevederea principala a legii educatiei fizice si sportului privind patrimoniul este ca acesta poate fi concesionat sau inchiriat cu conditia mentinerii destinatiei sportive a acestuia

Principiile de organizare a sistemului de educatie fizica si sport

1. Asigurarea practicarii continue si simultane a exercitiilor fizice - Art.3 (2) si (3) din Legea educatiei fizice si sportului - in randul tuturor categoriilor de populatie din tara noastra. Acest principiu se concretizeaza in strategiile generale si specifice de dezvoltare a educatiei fizice si sportului. El concretizeaza prevederile legii care evidentiaza ca 'educatia fizica si sportul sunt elemente fundamentale ale formarii si dezvoltarii personalitatii umane'.

Continuitatea practicarii exercitiilor fizice se asigura in cadrul sistemului prin cuprinderea in structura sa a subsistemelor educationale (educatie fizica scolara si universitara), de aparare, profesionale si pentru persoane in varsta, la care se adauga institutiile specializate de practicare a exercitiilor fizice de catre persoane cu nevoi speciale.

2. Diferentierea activitatilor de educatie fizica si sport in functie de preferintele si aptitudinile cetatenilor. Acest principiu figureaza inca din primele lucrari care au tratat problematica sistemelor de educatie fizica si sport (I.Siclovan, 1979). Spiritul acestui principiu trebuie sa determine ca sistemul de educatie fizica si sport sa contina suficiente substructuri in care sa-si gaseasca locul fiecare cetatean in functie de preferintele pentru o activitate motrica sau alta sau nivelul la care aptitudinile ii dau posibilitatea sa practice aceste activitati. De asemenea, structurile sistemului trebuie sa asigure diferentieri de continut si forme de organizare pentru cetatenii cu nevoi speciale (deficiente, handicapuri etc). Formele simple de practicare a educatiei fizice si sportului trebuie sa ocupe in cadrul sistemului locul determinat de aplicarea principiului cererii si ofertei. Aceasta implica conditii materiale si asistenta metodica de specialitate pentru fiecare cetatean.

Acest principiu de organizare a sistemului de educatie fizica si sport trebuie sa asigure transpunerea in viata a prevederilor 'Chartei Europene a Sportului pentru Toti' care precizeaza ca 'fiecare persoana are dreptul de a practica sportul".

Multitudinea formelor de practicare a exercitiilor fizice sub forma competitionala sau necompetitionala trebuie sa fie permanent studiate si dezvoltate in cadrul procesului de perfectionare continua a sistemului de educatie fizica si sport care, de asemenea, trebuie sa prevada suficiente structuri pentru valorificarea aptitudinilor tinerilor (cluburi sportive scolare, clase si scoli cu program sportiv, centre nationale de pregatire si alte forme care sa valorifice capacitatea de performanta a acestora).

Principiul unitatii conducerii, raspunderii si competentei
profesionale. Sistemul de educatie fizica si sport din Romania este
conceput intr-o structura ierarhica astfel incat fiecare individ cu atributii de
conducere sa aiba stabilite cu precizie responsabilitatile si sfera de actiune.
Astfel, antrenorii au un anumit statut in fata sportivilor pe care ii conduc si
alte indatoriri fata de conducerea cluburilor si federatiilor. Precizarea
atributiilor presedintilor de federatii, de cluburi sportive, ligi etc, asigura
ordinea si functionalitatea superioara in cadrul sistemului de educatie fizica
si sport. Fiecare individ integrat trebuie sa-si cunoasca atributiile si
raspunde de modul in care le duce la indeplinire.

Pe fiecare treapta ierarhica trebuie numite persoane cu competenta profesionala corespunzatoare indeplinirii cerintelor postului respectiv. Astfel, grupele de copii si juniori sunt conduse de antrenori care au pregatire speciala in acest sens, in timp ce grupele de sportivi profesionisti sunt conduse de 'coach', care poseda competente de buni manageri, psihologi si strategi. De asemenea, grupele constituite din oameni in varsta, practicanta ai exercitiilor fizice vor fi conduse de profesori, instructori cu capacitati organizatorice si mobilizatoare deosebite. in domeniul educatiei fizice scolare aceasta activitate implica pentru varste diferite, specialisti cu calificari diferite. De pilda, la varstele prescolare, unde predomina mijloacele pentru dezvoltarea fizica armonioasa si pentru formarea deprinderilor motrice, majoritatea efectuate sub forma de jocuri, este nevoie de specialisti cu pregatire profesionala in acest sens, comparativ cu cerintele elevilor din clasele de liceu fata de aceasta disciplina. Acestia din urma au posibilitati de autoorganizare si de autoconducere, putand vorbi de un inalt grad de autonomie in timpul lectiilor.

Principiul cresterii eficientei in educatie fizica si sport. Acest
principiu vizeaza doua aspecte strans legate intre ele. Pe de-o parte se cauta
atingerea obiectivelor referitoare la starea de sanatate, dezvoltarea
capacitatii motrice, favorizarea integrarii sociale prin practicarea
exercitiilor fizice s.a., cu economie de energie si mijloace printr-o buna
organizare si conducere si, pe de alta parte, se refera la valorificarea
maxima a cheltuielilor necesare asigurarii unui personal calificat si dotarii
materiale indispensabile practicarii educatiei fizice si sportului.

Se pune tot mai mult problema cresterii eficientei economice a sistemului care presupune, obtinerea de fonduri de catre substructurile sale din programe, de la bugetul de stat sau din alte surse de finantare, indiferent daca aceste substructuri sunt de drept public sau privat.

In acest context sistemul de educatie fizica si sport isi propune, in conformitate cu acest principiu, stabilirea unor prioritati determinante in ceea ce priveste activitatea celorlalte substructuri, indeplinirea obiectivelor sistemului, a eficientei, in general. Astfel, pot fi amintite prioritatile da) finantare a unor federatii cu sanse mari in cucerirea de medalii la Jocurile Olimpice si Campionatele Mondiale, precum si prioritati privind cresterea bazei de selectie si dezvoltarea sportului la nivelul copiilor si juniorilor. Aceste doua prioritati sunt strans legate una de cealalta, realizand in mod concret principiul continuitatii prin asigurarea pregatirii in perspectiva a juniorilor de valoare, ca pretendenti in viitor la medalii olimpice si mondiale.

Principiul cresterii eficientei sistemului de educatie fizica si sport are in vedere valorificarea maxima a bazei materiale existente, modernizarea acesteia acolo unde este cazul, construirea de noi baze sportive si valorificarea superioara a resurselor organizatorice.

O alta modalitate de asigurare a eficientei consta in asigurarea unor raporturi functionale superioare intre educatia fizica si sportul scolar, zone optime de depistare a copiilor cu aptitudini superioare, sportul de performanta ce cuprinde tineri si adulti si activitatea de masa care cuprinde populatia cu motivatie pentru valorile individuale si sociale ale sportului.

Structura sistemului romanesc de educatie fizica si sport

In conformitate cu definitia sistemului de educatie fizica si sport, enuntata mai sus, in structura acestuia sunt cuprinse o serie de elemente diferite, cum ar fi institutii, organizatii, structuri administrative etc, care se interconditioneaza reciproc.

Inainte de a trece la analiza acestor elemente de structura, precum si a relatiilor ierarhice dintre acestea, consideram oportuna o scurta prezentare a evolutiei organizarii activitatii in domeniul educatiei fizice si sportului, de-a lungul timpului.

Inceputurile organizarii activitatii de educatie fizica si sport din tara noastra apartin celei de-a doua jumatati a secolului XIX, cand s-au infiintat societati de vanatoare care au contribuit la dezvoltarea tirului si la formarea primelor societati de tir. Drept urmare, prima societate sportiva care s-a infiintat la Bucuresti, a fost 'Societatea de dare la semnu Bucuresc", in anul 1862.

La initiativa lui Gheorghe Moceanu, primul profesor roman de gimnastica (termen prin care, la vremea respectiva, se intelegea educatie fizica) si a profesorului de scrima C. Constantiniu, a luat fiinta, la 8 iunie 1867, 'Societatea Centrala Romana de Arme, Gimnastica si Dare la Semn'(mai tarziu, si Natatiune) Cunoscuta si sub denumirea populara de 'Tirul', aceasta societate a fost una dintre primele care a initiat introducerea si practicarea unor noi ramuri sportive in tara noastra, influentand pozitiv dezvoltarea acestora, ca dealtfel, a intregii vieti sportive din Capitala, la sfarsitul secolului trecut.

Ca urmare a intensificarii activitatii societatilor de gimnastica existente, in anul 1906 ia fiinta primul for conducator din Romania: 'Federatiunea Societatilor de Gimnastica din Romania' (F.S.G.R.). Din punct de vedere organizatoric, aceasta a insemnat un progres, fiind prima incercare izbutita de organizare centrala a activitatii de educatie fizica si sport.

A doua organizatie centrala de conducere a activitatii de educatie fizica si sport din tara noastra a luat fiinta la / decembrie 1912, sub denumirea de: 'Federatia Societatilor Sportive din Romania' (F.S.S.R.). Reprezentand victoria 'sportului' asupra 'gimnasticii' si avand la infiintare 12 comisii pe ramuri de sport, F.S.S.R. a fost prima organizatie care a cuprins aproape toate ramurile de sport practicate in tara. Ea a introdus afilierile si legitimarile sportive, organizand competitii, printre care si campionatele nationale (primele campionate fiind cele scolare). in acest sens s-au alcatuit primele calendare sportive, primele regulamente de competitii, s-au adaptat o serie de termeni tehnici, tactici si de regulament la specificul limbii romane, s-au introdus foile de arbitraj etc.

In perioada 1920-1930, Romania a intrat in circuitul sportiv mondial, extinzandu-si relatiile sportive internationale. Sportul scolar, care pana in 1916 fusese baza activitatii sportive, a trecut pe locul doi, lasand intaietatea cluburilor sportive. Sistemul suedez de educatie fizica a inceput sa capete amploare, culminand cu infiintarea (prin Legea din 1922) a Oficiului National de Educatie Fizica (O.N.E.F.) si, in cadrul acestuia, a Institutului National de Educatie Fizica (I.N.E.F.).

F.S.S.R. si O.N.E.F. si-au dus fiecare activitatea separat si independent. F.S.S.R. exprima initiativa particulara si se ocupa cu activitatea sportiva, iar O.N.E.F. era institutie de stat care a pus accentul pe sistemul suedez de educatie fizica.

Datorita centralizarii excesive, la un moment dat, F.S.S.R. nu a mai corespuns, din punct de vedere organizatoric, necesitatilor dezvoltarii diferitelor ramuri de sport, care-si doreau acum autonomia. Drept urmare, prin noua lege din anul 1929, statul avea sa permita manifestarea initiativeiprivate prin infiintarea de asociatii, care se vor grupa in federatii de specialitate. Astfel, in anul 1930, a avut loc infiintarea Uniunii Federatiilor Sportive din Romania (U.F.S.R.). in locul comisiilor pe ramuri de sport din F.S.S.R., au luat fiinta federatiile sportive. La data infiintarii sale, U.F.S.R. cuprindea numai trei federatii: box, tenis si fotbal. Ulterior au aparut federatii noi: baschet, volei, natatie.

Criza economica din anii 1929-1933 a afectat si sportul romanesc, viata sportiva stagnand, in general. Dupa incetarea crizei economice, in anul 1934 s-a infiintat Oficiul pentru Educatia Tineretului Roman (O.E.T.R.). Subordonarea activitatii sportive O.E.T.R.-ului a contribuit la regresul sportului romanesc, situatie care se va accentua si in anii urmatori. La 1 decembrie 1936, O.N.E.F. -ui a fost desfiintat, atributiile sale fiind preluate de I.S.E.F. (Institutul Superior de Educatie Fizica, fost I.N.E.F.).

In anul 1937, se desfiinteaza O.E.T.R., ramanand numai organizatia de tineret Straja Tarii sau Strajeria, ca institutie de stat autonoma. Strajeria avea sa exercite un control direct si asupra U.F.S.R.-ului.

Evenimentele politice interne si internationale, concentrarile efectuate in anul 1939, au determinat o noua scadere a activitatii sportive. De asemenea, anul 1940 s-a caracterizat printr-un adevarat haos in activitatea sportiva, acest lucru fiind influentat si de instaurarea dictaturii militaro-fasciste.

La 30 septembrie 1940 a luat fiinta Organizatia Sportului Romanesc (O.S.R.) - o noua organizatie sportiva care a condus activitatea sportiva din tara noastra pana in anul 1944. O.S.R. a desfiintat federatiile, creand in locul lor directorate, in care erau unite mai multe ramuri de sport si a proclamat ca sporturi de baza, atletismul si tirul, fara a se observa insa, o imbunatatire a lor.

Pe timpul celui de-al doilea razboi mondial, activitatea sportiva a scazut din toate punctele de vedere. Sportul trebuia sa contribuie la pregatirea tineretului pentru lupta.

In a doua jumatate a anului 1944, ca urmare a debutului transformarilor din viata politica, sociala si culturala a Romaniei, au avut loc schimbari importante in conducerea activitatii de educatie fizica si sport

La 15 septembrie 1944, a luat fiinta Organizatia Sportului Popular (O.S.P.). La 7 noiembrie 1944, vechea O.S.R. s-a desfiintat prin lege, reinfiintandu-se totodata Uniunea Federatiilor Sportive din Romania (U.F.S.R.), care functiona pe langa Ministerul Culturii.

Din punct de vedere organizatoric, O.S.P. trece in subordinea Ministerului invatamantului Public

O noua schimbare a formei organizatorice a activitatii de educatie fizica si sport din tara noastra s-a facut Ia 9 august 1949 cand O.S.P. este inlocuita prin Comitetul pentru Cultura Fizica si Sport (C.C.F.S.) de pe langa Consiliul de Ministri. Sub conducerea C.C.F.S. isi mai desfasurau activitatea Institutul de Educatie Fizica si scolile medii tehnice de cultura fizica.

La 2 iulie 1957 a avut loc o noua reorganizare a miscarii sportive din Romania si anume, infiintarea Uniunii pentru Cultura Fizica si Sport (U.C.F.S.). U.C.F.S.-ul se constituia intr-o organizatie obsteasca, de masa pentru conducerea, indrumarea si controlul educatiei fizice si sportului din Romania.

Prin rezolutia adoptata la conferinta din 1967 in locul U.C.F.S. s-a infiintat Consiliul National de Educatie Fizica si Sport (C.N.E.F.S.), organul central de specialitate, investit de stat cu atributii prevazute in Legea nr. 29 din 1967 cu privire la dezvoltarea activitatii de educatie fizica si sport. In cadrul C.N.E.F.S. isi desfasurau activitatea doua sectii: 1) Sectia sport de performanta si pregatire olimpica si 2) Sectia sport de masa si economica. in teritoriu, activitatea era condusa de Consiliile Judetene de Educatie Fizica si Sport (C.J.E.F.S.), subordonate C.N.E.F.S.

In data de 30 decembrie 1989, la cateva zile dupa evenimentele ce au condus la schimbarea vechiul regim, s-a infiintat un nou for conducator: Ministerul Sporturilor (M.S.)⁵. Acesta nu avea sa functioneze decat cateva luni.

Conform Hotararii Guvernului Romaniei nr. 994, la data de 3 septembrie 1990, a luat fiinta Ministerul Tineretului si Sporturilor (M.T.S.) Acest organ conducator central al domeniului isi desfasoara activitatea si in prezent dupa ce, pe parcursul ultimilor ani, organizarea si functionarea sa au suferit modificari si completari in urma intrarii in vigoare a mai multor Hotarari de Guvern .

Organizarea actuala a educatiei fizice si sportului in tara noastra

Conform Legii educatiei fizice si sportului aprobata de Camera Deputatilor si Senatul Romaniei, la data de 27 martie 2000, educatia fizica si sportul la nivel national sunt organizate astfel:

A) Educatia fizica si sportul scolar si universitar - sunt activitati
desfasurate sub indrumarea Ministerului Educatiei Nationala. Educatia
fizica scolara este disciplina obligatorie, prevazuta cu un numar de ore
diferentiat in planul de invatamant, conform curriculum-ului specific.
Activitatea sportiva din institutiile de invatamant se organizeaza in
cadrul asociatiilor sportive scolare si universitare, coordonate de catre
Federatia Sportului Scolar si Universitar. Elevii cu aptitudini sportive pot
urma, in conditiile legii, clase, scoli si licee cu program sportiv. De
asemenea, sportul de performanta pentru elevi si studenti se poate organiza
in cadrul cluburilor sportive scolare si universitare. :

B) Educatia fizica militara - este disciplina obligatorie prevazuta in planul de instructie si invatamant al diferitelor institutii de profil, condusa de cadre militare sau civile de specialitate.

C) Educatia fizica profesionala - se organizeaza in domeniile de
activitate ce implica diferite forme de practicare a exercitiilor fizice.

D) Educatia fizica si sportul practicate in scop profilactic sau
terapeutic - sunt structurate diferentiat pe arii de cuprindere, in functie de
obiectivele urmarite (de exemplu, pentru intretinere, agrement, tratament
curativ pentru persoanele cu nevoi speciale). O parte a activitatii specifice
in acest domeniu este coordonata de Federatia Sportiva Nationala 'Sportul
pentru Persoanele cu Handicap '.

E) Sportul pentru toti - reprezinta un complex de activitati bazate
pe practicarea libera a exercitiilor fizice in vederea mentinerii sanatatii, a
recrearii si socializarii cetatenilor. De buna desfasurare a acestor activitati
se ocupa Federatia Sportiva Nationala 'Sportul pentru Toti' si, mai
recent, Comitetul Activitatilor Fizice si Sportive pentru Sanatate, Educatie
si Recreere - organism consultativ pe langa Secretariatul General al
Guvernului.

F) Sportul de performanta - urmareste valorificarea aptitudinilor
individuale intr-un sistem organizat de selectie, pregatire si competitie,
avand ca scop ameliorarea rezultatelor sportive, realizarea de recorduri si
obtinerea victoriei. Activitatea sportiva de performanta se desfasoara in
cadrul diferitelor unitati de profil (asociatii sportive, cluburi sportive etc.) sub indrumarea federatiilor sportive nationale pe ramuri de sport.
Ministerul Tineretului si Sportului coordoneaza intreaga activitate de
educatie fizica si sport, cu exceptia celei prevazute la punctele A si B.

Structuri organizatorice in domeniul educatiei fizice si sportului

a) Structurile administratiei publice pentru sport: Ministerul
Tineretului si Sportului, directiile pentru tineret si sport judetene si a
Municipiului Bucuresti, alte departamente (in cadrul M.E.N., M.Ap.N.,
M.I., Ministerul Transporturilor etc);

b) Structurile sportive: asociatiile sportive, cluburile sportive,
asociatiile judetene si a Municipiului Bucuresti, ligile profesioniste,
federatiile sportive nationale, Comitetul Olimpic Roman.

Structurile administratiei publice pentru sport

1) Ministerul Tineretului si Sportului (M.T.S.) este organul administratiei publice centrale de specialitate care coordoneaza activitatea din domeniul educatiei fizice si sportului la nivel national, cu exceptia celei din unitatile si institutiile de invatamant si militare (invatamant militar). Conform schemei nr.11.3., conducerea M.T.S. este exercitata de ministru, care este ajutat in activitate de doi secretari de stat. Secretarii de stat raspund, in principal, de probleme si activitati specifice domeniului pe care il reprezinta. Secretarul general al M.T.S., subordonat ministrului, asigura stabilitatea functionarii ministerului prin coordonarea celor doua directii generale (conduse de directori generali) privind problemele de tineret si sport, precum si cea a secretarului general adjunct pe diferite activitati.

Unitatile coordonate de M.T.S. sunt: directiile pentru tineret si sport judetene si a Municipiului Bucuresti, federatiile sportive nationale, Comitetul Olimpic Roman, ligile profesioniste, asociatiile judetene si a Municipiului Bucuresti pe ramuri sport, asociatiile sportive, cluburile sportive. Alte unitati care isi desfasoara activitatea in subordinea M.T.S. sunt: complexele sportive nationale, Centrul National de Formare si Perfectionare a Antrenorilor, Muzeul Sportului, Centrul Roman pentru Promovarea Cooperarii Europene in Domeniul Sportului (EUROTIN), Centrul de Informare si Consultanta pentru Tineret (INF0T1N), Centrul de Studii si Cercetari pentru Probleme de Tineret (C.S.C.P.T.), Centrul de Cercetari pentru Probleme de Sport (C.C.P.S.) - dupa noul Proiect de lege - Institutul National de Cercetare pentru Sport (I.N. C. S.).

2) Directiile pentru tineret si sport si a municipiului Bucuresti

sunt servicii publice descentralizate ale M.T.S., care asigura aplicarea si respectarea in teritoriu a strategiei generale a Guvernului privind tineretul si activitatea sportiva. Ele organizeaza actiuni sportive proprii si exercita in cadrul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, indrumare si control asupra unitatilor sportive din subordine, care au ca obiect de activitate administrarea, intretinerea si amenajarea bazelor sportive de interes national, precum si prestarea de servicii pentru activitatea sportiva si de tineret.

Structurile sportive

Structurile sportive sunt asociatii de drept privat, formate din persoane fizice sau juridice, constituite in scopul organizarii si administrarii unei activitati sportive avand drept obiective promovarea uneia sau mai multor discipline sportive, practicarea acestora de catre membrii sai si participarea la activitatile si competitiile sportive. in anumite scopuri si in conditiile stabilitate de lege, aceste institutii pot functiona si ca persoane juridice de drept public.

Indiferent de scop si forma juridica, toate structurile sportive se inscriu in Registrul Sportiv si li se atribuie Certificat de Identitate Sportiva si Numar de Identificare.

Structuri sportive pe plan national

Asociatiile sportive sunt structuri sportive fara personalitate
juridica ce se pot constitui ca societati civile particulare, precum si in
cadrul institutiilor publice sau private.

Cluburile sportive sunt structuri sportive cu personalitate
juridica. Ele pot fi persoane juridice de drept privat (structuri fara scop
lucrativ sau societati comerciale sportive pe actiuni) sau de drept public.
Cluburile sportive organizate ca societati comerciale sportive pe actiuni
sunt cluburi sportive profesioniste care au drept obiect de activitate
participarea la competitii profesioniste, promovarea si dezvoltarea
activitatilor sportive, precum si alte activitati legate sau derivate din
obiectul lor social. Cluburile sportive de drept public, infiintate ca institutii
publice in subordinea organelor administratiei de stat, vizeaza activitatea de
performanta, selectia, pregatirea si participarea la competitii interne si
internationale

Asociatiile judetene si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de
sport sunt persoane juridice de drept privat, avand drept scop organizarea
activitatii in ramura de sport respectiva. Ele sunt constituite din sectiile
asociatiilor si cluburilor sportive cuprinse in sistemul competitional
judetean, afiliate si recunoscute de acestea. Directiile pentru tineret si sport
judetene si a municipiului Bucuresti recunosc si sprijina asociatiile judetene
si ale municipiului Bucuresti pe ramuri de sport, care functioneaza pe raza
lor teritoriala.

Federatiile sportive nationale sunt persoane juridice de drept
privat, de utilitate publica, autonome, neguvernamentale, apolitice si fara
scop lucrativ constituite prin asocierea cluburilor sportive si asociatiilor
judetene si ale municipiului Bucuresti, pe ramuri de sport. Federatia
sportiva Nationala 'Sportul pentru toti' si Federatia sportiva Nationala
'Sportul pentru Persoanele cu Handicap' se constituie ca persoane juridice
de drept privat, de utilitate publica, avand ca membri peroane fizice si
juridice cu activitate specifica in domeniu.

Ligile profesioniste sunt persoane juridice de drept privat,
autonome, neguvernamentale, apolitice si fara scop lucrativ constituite prin
asocierea cluburilor sportive profesioniste pe ramuri de sport. Ca structuri
sportive subordonate federatiilor sportive nationale, ligile profesioniste isi
desfasoara activitatea in baza statutelor si regulamentelor proprii.

Comitetul Olimpic Roman este persoana juridica de drept privat
de utilitate publica, autonoma, nonprofit, neguvernamentala, apolitica si
fara scop lucrativ care se organizeaza si functioneaza in baza statutului
propriu elaborat in conformitate cu prevederile Chartei Olimpice. C.O.R.
detine competenta exclusiva pentru reprezentarea tarii la Jocurile Olimpice
si la celelalte programe organizate sub egida Comitetului InternationaOlimpic sau asociatiilor olimpice continentale. C.O.R. organizeaza si coordoneaza activitatea Academiei Olimpice Romane (A.O.R.), unitate aflata in subordinea sa, fara personalitate juridica, cu atributii in dezvoltarea si promovarea principiilor fundamentale ale olimpismului.

Foruri europene in domeniul educatiei fizice si sportului

Integrarea tarii noastre in structurile Consiliului Europei si Uniunii Europene presupune asumarea unor obligatii si indeplinirea unor cerinte, printre care se afla si implementarea in structurile nationale a reglementarilor adoptate de catre cele doua organisme europene. Printre acestea, un loc aparte il ocupa si cele referitoare la practicarea activitatilor de educatie fizica si sport de catre diferite categorii de populatie.

Cunoasterea si aplicarea acestor reglementari in cadrul structurilor organizatorice ale sistemului romanesc de educatie fizica si sport, in special, celor ale administratiei publice centrale, reprezinta o cerinta pentru fiecare dintre cei care isi desfasoara activitatea in sanul structurilor respective.

Astfel, in conformitate cu art. 4 din Recomandarea nr. 13 a Comitetului Ministrilor catre Statele Membre, prin care se cere garantarea 'dreptului individului la practica sportiva', unul dintre obiectivele majore ale Consiliului Europei il constituie promovarea sportului si a beneficiilor pe care acesta le poate oferi societatii, prin intermediul unei politici bazate, in intreaga Europa, pe aceleasi principii.

In acest sens, in mai 1992 la cea de-a 7-a Conferinta a ministrilor europeni ai sportului, a fost adoptata Charta Europeana a Sportului conform careia sportul trebuie sa fie accesibil tuturor, pentru sanatate si siguranta, practicat cu loialitate, toleranta si satisfactie, in respect fata de mediul inconjurator.

Charta este completata de Codul Eticii Sportive, adoptat la aceeasi conferinta. El situeaza fair-play-ul in pozitie centrala, ca element constitutiv si valoare intrinseca a sportului.

Proclamat in 1975, conceptul 'Sportul pentru Toti' este expresia fundamentala a filosofiei Consiliului Europei despre sport. Principiile acestei politici a sportului pentru toti, care au stat la originea procesului de democratizare fara precedent a acestei activitati in Europa, au fost definite de catre Consiliul Ministrilor Europeni ai Sportului sub titlul de 'Charta Europeana a Sportului pentru Toti'. In cadrul acesteia o atentie deosebita este data sportului pentru persoanele handicapate si sportului pentru persoanele in varsta, prin oferirea unor posibilitati adecvate de participare la activitatile fizice specifice.

Un obiectiv aparte al Consiliului Europei il constituie actiunea impotriva unor aspecte negative ale sportului, in mod deosebit, impotriva dopingului si a violentei. Aceasta se realizeaza prin intermediul unor instrumente juridice punitive foarte eficiente reprezentate de conventii.

Astfel, prin Conventia Europeana Anti-Doping (1989) statele membre in Consiliul Europei coopereaza in lupta impotriva utilizarii substantelor dopante, prin programe speciale de control. Conventia contine o lista de referinta a substantelor interzise, completata periodic de catre un grup de monitorizare. De asemenea, Conventia Europeana privind Violenta si Iesirile necontrolate ale Spectatorilor cu ocazia manifestarilor sportive, in special la meciurile de fotbal (1985) ofera masuri practice pentru asigurarea securitatii si sigurantei spectatorilor pe timpul diferitelor meciuri (vanzarea alcoolului, separarea grupelor de suporteri rivali, puncte de control pentru verificarea spectatorilor inainte de inceperea meciurilor era). Aplicarea cestei conventii este urmarita de un Comitet permanent

Cooperarea sportiva in interiorul Consiliului Europei este organizata prin parteneriat intre organismele guvernamentale si nonguvemamentale, in cadrul Comitetului Director pentru Dezvoltarea Sportului (C.D.D.S.).

Formarea si perfectionarea specialistilor din domeniul educatiei fizice si sportului pe plan national

Predarea educatiei fizice si sportului in forme organizate, se asigura numai de persoane atestate in domeniu, prin diplome sau certificate recunoscute, in conditiile legii. Dupa cum se poate observa si in schema nr.11.4., formarea licentiatilor in educatie fizica si sport, a profesorilor de educatie fizica, a antrenorilor, a managerilor si a kinetoterapeutilor se realizeaza in cadrul institutiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate. Antrenorii se pot forma si in cadrul scolilor postliceale de antrenori, acreditate sau autorizate de CNEAA.

Instructorii sportivi se pot forma in cadrul liceelor cu program sportiv, dar si prin cursuri organizate de directiile pentru tineret si sport judetene si municipiului Bucuresti.

in activitatea de educatie fizica si sport, pe langa profesorii cu diploma de licenta sau de absolvire, antrenorii, instructorii si managerii din domeniu, pot functiona ca specialisti si alte persoane calificate pentru asistenta medicala, cercetare si asistenta stiintifica, organizare si conducere tehnica, precum si pentru alte ocupatii complementare.

Cele trei conceptii prezentate anterior nu se exclud reciproc. Este unanim recunoscut ca, desi dezvoltarea psiho-motrica ramane obiectiv fundamental in educatie fizica, nu trebuie neglijata dezvoltarea personalitatii, a laturii sale sociale.

CEDRE (Colectivul de studii disciplinare si de reflectie asupra invatamantului al AEEPS, coord. M.Portes), in 1993, considera ca se poate vorbi despre doua modalitati de structurare a cunostintelor. Primul dintre ele ia in considerare subiectul in sine, independent de conditiile de mediu. Este vorba despre optiunea formalista, care cuprinde conform epocilor, subiectul si cunostintele de dobandit sub influenta fiziologiei, psihologiei cognitive, neurostiintelor, si care, se sprijina pe cunostinte transferabile, generalizabile, independente de conditiile de mediu.

Al doilea mod de abordare se refera la adaptarea individului la
conditiile sociale concrete. Caracterizata drept realista, aceasta optiune, a
dat loc, in functie de epoca, diferitelor realisme militare, sportive, de
securitate, si a valorizat achizitionarea cunostintelor directe, utile social, dar
limitate la conditiile particulare de manifestare.

In literatura de specialitate contemporana se promoveaza o conceptie despre educatia fizica in care cunostintele transmise se inscriu in logica dezvoltarii persoanei si in logica apropierii de elementele culturii fizice si sportive in vederea atingerii finalitatilor sociale proprii scolii.

Abordarea educatiei fizice si sportului din punct de vedere a exigentelor sistemului social si cultural, ne ofera imaginea dezvoltarii persoanei ca o consecinta a invatarii de competente specifice valorilor culturale. Optiune de inspiratie culturalista, depaseste realismul sportiv ingust, in masura in care, cunostintele vizate nu pot fi doar de competenta motricitatii.

In vederea completarii culturii unei persoane in domeniul educatiei fizice si sportului, aceasta din urma trebuie sa incorporeze cunostinte relative la gestiunea autonoma a unei practici autentice, fara distrugerea integritatii fizice proprii sau a altora.

In 1994, Federatia Educatorilor si Educatoarelor de Educatie Fizica din Quebec, a publicat un material critic la adresa modului in care se preda educatia fizica. Autorii aratau ca 'in detrimentul nevoilor individului, o importanta excesiva a fost acordata deprinderilor motrice specifice ramurilor de sport si a componentelor fitness-ului. Interventiile noastre s-au centrat pe 'masina biologica', uitandu-se alte aspecte ale individului. Pregatiti sa devenim tehnicieni ai miscarii umane, preocupati aproape exclusiv de formare deprinderilor motrice, am uitat sa utilizam activitatea fizici in vederea dezvoltarii diferitelor dimensiuni ale individului.'

Potrivit datelor altor cercetatori (McKay, Gore si Kirk, 1990, citati de Daniel si Bergman-Drewe, 1998), educatia fizica tehnocrata predomina si in Australia, Canada, Marea Britanie, Statele Unite. Este educatia fizica centrata pe transmiterea de informatii de ordin tehnic. Profesorii sunt preocupati mai ales de intelegerea fenomenelor tehnice; de aceea valorizeaza si practica educatia fizica tehnocrata, in loc de pedagogia critica sau instruirea reflexiva

Se constata astfel ca cea mai raspandita abordare ramane cea tehnocratica, bazata pe deprinderile motrice sau pe acumularea de actiuni motrice, fara a fi luate in consideratie cauzele, consecintele sau relatiile implicate de aceste acte sau actiuni.

McKay et al. (1990), citati de Daniel si Bergman-Drewe (1998), considera ca acest lucru se datoreaza faptului ca 'majoritatea profesorilor, obtinand rezultate de un anumit nivel in practicarea unor ramuri de sport, inteleg activitatea fizica umana ca fiind predominant biologica, individuala, elitista, masculina si mesomorfica. Ei tind sa subsumeze activitatile fizice sportului competitiv si definitia lor privind performanta este formulata in termeni de perfectionare liniara (a individului uman).'

Verificati-va cunostintele!

Definiti sistemul de educatie fizica si sport din perspectiva cibernetica.

Enumerati cerintele care trebuie sa asigure integrarea sistemului

romanesc de educatie fizica si sport in context social.

Sub ce forme se concretizeaza principiul cresterii eficientei in educatie

fizica si sport la nivel national.

Analizati raportul dintre structurile administratiei publice pentru sport si

structurile sportive in cadrul organizarii activitatilor sportive din

Romania.

Care sunt specialistii domeniului si ce institutii sunt abilitate cu

formarea si perfectionarea lor?

Precizati modalitatile de transpunere in practica a recomandarilor

Consiliului Europei privind activitatile de educatie fizica si sport, la

nivelul structurilor nationale de profil.

BIBLIOGRAFIE

CARSTEA, Gh., Educatia fizica -fundamente teoretice si metodice. Casa de editura Petru Maior, Bucuresti, 1999.

Consiliul Europei si Sportul 1967-1996 - Texte de politica europeana despre sport (versiunea in limba romana - traducere). Bucuresti, C.C.P.S.,

CORNESCU, V., MIHAILESCU, I. STANCIU, S., Management - Teorie si practica. Bucuresti, Editura Actami, 1994.

Decretul nr. 27 al Consiliului Frontului Salvarii Nationale privind infiintarea unor organe centrale. Bucuresti, 30 decembrie 1989. Hotararea Guvernului Romaniei, nr. 994 privind organizarea si functionarea Ministerului Tineretului si Sportului. Bucuresti, 3 septembrie 1990.

Hotararea Guvernului Romaniei, nr. 800 privind organizarea si functionarea Ministerului Tineretului si Sportului. Bucuresti, 17 decembrie

Hotararea Guvernului, nr. din 29 iulie 1994 privind organizarea sl functionarea Ministerului Tineretului si Sportului publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. 230 din 23 august 1994. Hotararea Guvernului nr. din 20 septembrie 1996 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 462/1994 privind organizarea si functionarea Ministerului Tineretului si Sportului publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr.