Principii generale ale conformarii de rezistenta a infrastructurilor

1. Definirea sistemului structural si a subsistemelor componente ale constructiei

1.1. Sistemul structural reprezinta ansamblul elementelor care asigura rezistenta  si stabilitatea unei constructii sub actiunea incarcarilor statice si dinamice, inclusiv cele seismice.

Elementele structurale pot fi grupate in patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B); fundatiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 1).

1. Suprastructura reprezinta ansamblul elementelor de rezistenta situate deasupra infrastructurii (I).

1.3. Infrastructura este alcatuita din substructura si fundatii. La constructiile care nu au substructura, infrastructura este alcatuita din fundatii.

1.4. Substructura este zona pozitionata intre suprastructura si fundatii. In raport cu suprastructura, aceasta prezinta diferente de alcatuire si conformare, care conduc la capacitati de rigiditate si rezistenta majorate.

1.5. Fundatiile  reprezinta ansamblul elementelor structurale care transmit incarcarile la terenul de fundare.

1.6. Terenul de fundare constituie suportul constructiei si reprezinta volumul de roca sau de pamant care resimte influenta constructiei respective sau in care pot avea loc fenomene care sa influenteze constructia.

Cerinte privind proiectarea fundatiilor

1. Fundatiile trebuie proiectate astfel incat sa transmita la teren incarcarile constructiei, inclusiv cele din actiuni seismice, asigurand indeplinirea conditiilor privind verificarea terenului de fundare la stari limita.

Fig. 1 Componentele sistemului structural Suprastructura (S); Substructura (B); Fundatiile (F); Terenul de fundare (T); Infrastructura (I

Fundatiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel incat sa fie indeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale.

3. Cerinte privind proiectarea substructurilor

3.1. Substructura are rolul de a prelua incarcarile provenite de la suprastructura si de a le transmite fundatiilor.

3. Substructura este alcatuita, de regula, din elemente structurale verticale (pereti, stalpi) si elemente orizontale sau inclinate (placi, grinzi etc.).

3.3. Proiectarea substructurii trebuie sa tina cont de conlucrarea cu fundatiile si suprastructura.

3.4. La proiectarea substructurilor se vor lua in considerare incarcarile proprii, incarcarile transmise de suprastructura si de teren conform prevederilor de la cap. 5.

3.5. Eforturile din actiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de plastificare al suprastructurii (fig. 2).

Aceasta conditie nu este obligatorie in zonele seismice de calcul E si F definite conform normativului P100-9

3.6. La proiectarea elementelor structurale ale substructurii vor fi indeplinite conditiile de verificare la starile limita ultime si ale exploatarii normale. Infrastructura se va proiecta astfel incat sa fie solicitata, de regula, in domeniul elastic de comportare. Se admite proiectarea mecanismului de plastificare a structurii la actiuni seismice severe cu dezvoltarea de articulatii plastice si in substructura. In aceste situatii se vor lua masuri care sa asigure o comportare ductila a substructurii si accesul pentru interventii post seismice.

Fig. 2 Sisteme structurale cu mecanisme de plastificare in suprastructura