CURENTUL CONTINUU

CURENTUL CONTINUU

Partile componente ale unei instalatii de curent continuu:

Sursele de alimentare acestea cuprind totalitatea bateriilor stationare (bateriile functioneaza in montaj).

Sursele de acestea cuprind echipamentele electrice alimentate in curent alternativ pentru incarcarea bateriilor de acumulatoare. De regula acestea sunt redresoare statice cu dispozitive de reglaj automat sau manual a curentului si tensiuni.

Instalatiile de distributie principala acestea cuprind barele colectoare alimentate de la sursele de alimentare si de incarcatoare, precum si caile de alimentare respective. Ea serveste la alimentarea unor receptoare individuale sau a grupelor de receptoare.

Barele principale, echipamentele si aparatajele aferente instalatiei de distributie principala sunt montate in panourile serviciilor proprii de curent continuu.

Instalatiile de distributie secundara cuprinde intreaga retea de distributie a curentului continuu din centrala, prin formarea de barete de curent continuu. Sigurantele fuzibile trebuie sa fie calibrate functie de consumatori.

Barele de curent continuu sunt astfel realizate:

barete instalatii generale;

barete instalatii de grup;

barete automatizare;

barete protectii electrice;

iluminatul de siguranta.

Toate aceste circuite, barete de curent continuu ce pleaca spre consumator, sunt protejate prin sigurante automate etc.

Pe barele principale de curent continuu sunt prevazute relee de tensiune maxima si minima. Semnalizarile releelor la depistarea limitelor reglate este comandata de tensiunea de pe barele colectoare.

Pe barele colectoare sunt prevazute aparate pentru semnalizarea punerilor la pamant in Curent Continuu (ASPP), aparat ce este realizat din doua parti distincte:

aparatul de semnalizare;

aparatul de masura.

Constructia aparatului permite utilizarea sa in doua regimuri; ca aparat pentru aprecierea valori rezistentei de izolatie sau ca aparat de semnalizare, atunci cand rezistenta de izolatie a unui pol scade sub limita admisa.

In cadrul lucrarilor asupra acestor aparate se vor verifica ambele regimuri de functionare prin legarea la pamant a polului pozitiv apoi celui negativ, prin rezistenta de 40-100 kW. Indicatorul trebuie sa indice valoarea rezistentei din montaj, iar aparatul de semnalizare trebuie sa semnalizeze punerea la pamant provocata.

La semnalizarea unei puneri la pamant pe barele de curent continuu personalul operativ de exploatare va verifica gradul de punere la pamant (totala sau partiala) cu aparatul ASPP.

Etapa imediat urmatoare va intrerupe pe rand alimentarea buclelor (plecarilor)de pe barele principale, pana cand va disparea semnalul.

In acest caz este localizata bareta cu probleme. Daca sunt prevazute si alte posibilitati de intrerupere a unor ramificatii de pe bareta se va merge cu verificarea pana la ultima ramificatie.

Personalul operativ de exploatare va solicita echipa PRAM pentru investigarea, localizarea si eliminarea defectului.

Personalul PRAM cu ajutorul aparatului de masura (MAVO etc.) va reusi sa gaseasca locul in care izolatia este defecta, ori umezeala excesiva (murdarie etc.)

In general Punerile la pamant se produc la bobinele electroventilelor, la limitatorii de la vane, aparat director, cutiile de comanda, aflate la cote inferioare din centrala etc. Alte defectiuni destul de frecvente se produc la lampile de semnalizare.

Alt gen de defecte sunt scurtcircuitele. La fel, cele mai sensibile locuri cu aparitia lor sunt tot lampile de semnalizare, bobinele in general.

FORMAREA SI DISTRIBUTIA C.C. IN CENTRALA CU DENUMIREA

ELEMENTELOR DE BAZA

Fig. 11