Agentii economici portuari

Agentii economici portuari

Comertul maritim modern este practicat pe fondul larg al relatiilor comerciale interstatale perfectionate si al relatiilor variate si complexe ce se stabilesc intre navlositori si armatori, fiind caracterizat de un trafic anual ridicat de marfuri si de o arie considerabila de actiune.

Reprezentarea intereselor armatorului intr-un port constituie activitatea de agenturare a navei, iar persoana care se ocupa de agenturare este agentul de nava (ship's agent). Achizitionarea si livrarea de provizii (piese de schimb, combustibil, apa, alimente, etc.), la cererea navei, constituie activitatea de aprovizionare a navei, iar persoana care se ocupa direct de aprovizionare este agentul de aprovizionare (ship chandler).

Desi cele doua activitati au ca beneficiar pe armatorul navei, servind interesele acestuia in diverse porturi, ele se deosebesc fundamental, avand in vedere natura, functiile si continutul lor, precum si raporturile economice-juridice pe care le stabilesc.

Astfel, in timp ce activitatea de agenturare exprima rezultatul obligatiilor ce apar intre doua persoane fizice sau juridice (armator si agent), avand la baza mandatul pe care armatorul il acorda agentului sau, pentru a-l reprezenta sau a actiona in numele si pe contul sau, activitatea de aprovizionare are caracter pur comercial, agentul de aprovizionare fiind un comerciant specializat in achizitionarea si livrarea de marfuri catre nave la cererea acestora.

Atributiile generale ale unei agentii maritime, sunt acelea de a se ingriji in permanenta ca nava sa primeasca cea mai buna asistenta, de la sosire si pana la plecare, in toate actiunile pe care le desfasoara in portul respectiv, astfel incat armatorul sa poata obtine beneficii maxime din activitatea de transport intreprinsa. Activitatea agentiilor este astfel indreptata in sensul reducerii timpului de stationare si obtinerii cheltuielilor minime de transport, in sensul sporirii eficientei activitatii de transport maritim.

Intreprinderile mari de navigatie, care executa transporturi de linie, au agenti proprii (agentii nationale) in diverse porturi straine, precum si birouri sau simple reprezentante in porturile nationale. Acestea din urma se numesc agentii de navigatie (shipping Office) si indeplinesc functiile agentiei maritime, precum si functia de intermediar intre sediul central al intreprinderii si autoritatile locale, incarcatori sau primitori. Aceste agentii de navigatie nu au personalitate juridica.

Agentii maritimi, sunt auxiliari    ai armatorului in executarea contractelor de navlosire sau de transport, sau ai navlositorului, cand reprezinta interesele acestora legate de marfa. Varietatea activitatilor desfasurate a impus o specializare a agentilor maritimi, astfel ei primind diferite denumiri. Printre cei implicati direct in transportul maritim enumeram: "curier de navlosire"(chartering broker sau freight broker); "agent de navlosire" (chartering agent); "agent de incarcare" (loading broker); "agent expeditor" (forwarding agent); "agent maritim" sau "agent de vapoare" (ship agent); "agent vanzator de nave" (broker for the sale of ships);etc.

Agentii maritimi mai pot fi clasificati si pe baza unor criterii care vizeaza specializarea acestora in rezolvarea diverselor probleme ale activitatii de agenturare. Astfel, avand in vedere persoanele pentru care se desfasoara activitatea de agenturare, acestia pot fi: "agenti ai armatorului" (owner`s agents); "agenti ai navlositorului" (charter‛s agents); "agenti de asigurare" (insurance agent) etc.

Agentii de nave sunt functionari care activeaza in cadrul agentiilor maritime, ocupandu-se direct de agenturarea (asistenta) navelor pe timpul stationarii acestora in portul de resedinta al agentiei respective. Activitatea de agenturare a navei se desfasoara pe baza unui mandat pe care armatorul il acorda agentului sau pentru a-l reprezenta sau a actiona in numele si pe contul sau, in diverse activitati comerciale, conform instructiunilor sale. Mandatul se poate acorda in scris, verbal sau tacit.

Agentii de nave trebuie sa actioneze, intotdeauna, numai in limitele mandatului cu care a fost imputernicit si pentru care este, in mod legal, raspunzator de toate actiunile intreprinse de agent. Depasirea mandatului, printr-o actiune in afara scopului pentru care agentul a fost imputernicit, poate atrage dupa sine refuzul armatorului de a accepta responsabilitatea pentru actiunea respinsa. In cazul in care armatorul accepta o actiune a agentului, in afara mandatului si isi insuseste responsabilitatea acestuia, avem de a face cu o actiune de agenturare prin ratificare.

Activitatea de agenturare a navei suporta o serie de cheltuieli a caror evidenta se tine prin decontul de cheltuieli[1] intocmit de agent.

Retribuirea agentilor se face prin acordarea comisionului de agentie[2] (agency fee) care constituie plata cuvenita agentiei maritime pentru asistenta acordata navei in port. In afara acestui comision fix, acordat pentru asistenta, agentia mai poate avea dreptul la un comision procentual , tarifar sau contractual, asupra navlului.

Agentii de nave pot fi clasificati in agenti ai navelor tramp si agenti ai navelor de linie. Criteriile care stau la baza acestor clasificari rezulta din atributiile ce revin celor doua clase de agenti. Atributiile agentilor de nave tramp se confunda cu atributiile agentiei maritime, prezentate anterior. Atributiile agentilor navelor de linie sunt oarecum diferite de ale agentilor de nave tramp. Astfel, agentii navelor de linie au unele atributii suplimentare, cum ar fi: incheie contractul privind pilotajul si remorcarea (pentru manevra) navelor, supravegheaza efectuarea unor operatiuni intreprinse pentru asigurarea operarii rapide a navei si incadrarea ei in programul dinainte stabilit, intocmesc avizele de navlosire (booking notes), etc.

Agentii intermediari (brokerii) au ca obiect de comert medierea navlositorilor, a vanzarilor de nave, a asigurarilor, etc., pentru care primesc un comision. Ei lucreaza in cadrul agentiilor maritime specializate in sustinerea activitatilor de brokeraj. Agentii intermediari pot fi clasificati in functie de natura si continutul activitatii curente pe care ei o sustin. Din clasificarea agentilor intermediari rezulta si atributiile acestora.

Agentii de navlosiri (chartering brokers), au rol intermediar in incheierea contractelor de navlosire. Acestia pot lucra fie pentru un navlositor (charter's brokers) ocupandu-se de procurarea de capacitatea de transport, fie pentru un armator (owner's brokers), ocupandu-se de procurarea de navluri. Contractul de navlosire se incheie, de obicei, intre brokerul armatorului si brokerul navlositorului, fiecare actionand in numele unuia sau celeilalte parti contractante.

In cazul unei vanzari FBO[4], spre exemplu, cand vanzatorul nu are obligatia sa navloseasca o nava, cumparatorul pus in fata acestei probleme uzeaza de serviciile unui agent intermediar pentru procurarea unui spatiu de incarcare necesar transportului marfurilor. Agentii intermediari de navlosiri, trebuie sa cunoasca perfect piata navlurilor, legile care reglementeaza transporturile de marfuri pe mare, si de asemenea, trebuie sa aiba un contact strans cu exportatorii si incarcatorii, precum si cu bursa navlurilor, in scopul procurarii de navluri, diferitelor nave.

In situatiile cand brokerul are autorizatia uneia din parti, sau a ambelor parti contractante, el poate semna contractul de navlosire, dar, raspunderea revine in intregime partii (partilor) care a dat autorizatia. Pentru a nu fi raspunzator, brokerul semneaza cu mentiunea    "numai in calitate de agent (as agents only)".

Deosebirea dintre brokerul maritim si agentul maritim consta in aceia ca primul, poate fi intermediar independent, in timp ce al doilea actioneaza numai in contul mandantilor sai. Pentru contractele incheiate, brokerii de navlosiri primesc un comision care variaza, de regula, intre 2,5÷5 % din valoarea navlului contractat.

Agentii intermediari de asigurare (insurance brokers), au un rol intermediar in incheierea asigurarilor si se ocupa de asigurarea navelor, pe de o parte, si a marfurilor, pe de alta parte, in diferite situatii. Acestia studiaza conditiile in care se incheie asigurarea maritima, precum si conditiile de asigurare (stabilire) a primei de asigurare. Brokerii de asigurare pot semna polita de asigurare in numele asiguratorului. Pentru serviciile prestate, brokerii de asigurare sunt remunerati de catre asigurator, printr-un comision acordat.

Agentii intermediari de vanzari nave (brokers for the sale of ships), au rol intermediar in vanzarea de nave. Brokerii care se ocupa cu vanzarea de nave sunt remunerati printr-un comision de brokeraj.

Agentii intermediari de incarcare (loading brokers), se ocupa de toate operatiunile legate de incarcarea marfurilor la bord. Brokerii de incarcare au rol intermediar intre incarcator sau navlositor si armator. Acesti intermediari presteaza servicii, in general, in transporturile cu nave de linie, deoarece ei anunta in publicatiile maritime data de plecare a navelor, si supravegheaza aducerea marfurilor langa nava, ocupandu-se chiar cu stivuirea acestora. Brokerii de incarcare sunt remunerati cu un comision special pentru contractarea navlului, incarcatorul marfurilor si agenturarea navei.

Agentii de aprovizionare (ship chandlers), sunt functionari care activeaza in cadrul unor intreprinderi comerciale, ocupandu-se direct de aprovizionarea navelor pe timpul stationarii acestora in port. Asa cum s-a aratat, ei sunt comercianti, interesati in vanzarea eficienta a marfurilor si in cantitati cat mai mari. In acest sens, agentii de aprovizionare sunt preocupati in stocarea marfurilor in sortimente cat mai variate si de cea mai buna calitate.

Proviziile si diferitele materiale vandute navelor sunt stocate in antrepozite vamale sau, magazine specializate si in majoritatea porturilor sunt scutite de plata taxelor de consumatie si a taxelor vamale de export, cu conditia sa fie consumate sau folosite numai la bord. Aceste marfuri nu pot fi puse in circulatie pe piata interna decat cu plata taxelor vamale si de consumatie.

Pe timpul stationarii navei, consumul proviziilor facute, si in deosebi, consumul articolelor de monopol, este rationat de vama, surplusul fiind depozitat la bord, sub sigiliu vamal. Aceasta constituie o particularitate a activitatii de aprovizionare a navelor (fiind de fapt o activitate de comert exterior), conform unei practici traditionale, respectata de toate statele, agentul de aprovizionare beneficiind de un regim special vamal, atat pentru marfurile de productie indigena, cat si pentru marfurile din import, avand obligatia sa le livreze, fara exceptie, numai navelor.

Agentii de aprovizionare actioneaza pe baza unei note de comanda pentru provizie. Aceasta nota se intocmeste de regula, la bord in urma consultarii listei de preturi prezentata de agentul de aprovizionare. Nota de comanda pentru provizie se poate trimite si telegrafic, telefonic, sau prin telex, din precedentul port de escala sau din mars. Pentru asigurarea competitivitatii, si in mod expres, pentru stimularea navelor in lansarea comenzilor, unii agenti de aprovizionare practica sistemul comisioanelor (pana la 5% din valoarea facturii).