Instalatia de ancorare

INSTALATIA DE ANCORARE

Reprezinta un complex de elemente simple si de mecanisme, destinate pentru mentinerea navei intr-o zona in afara caii navigabile sau intr-o pozitie stabilita de catre comandantul navei.

Cerintele generale impuse instalatiei de ancorare.

Instalatia de ancorare are rolul de a asigura legatura dintre nava si fundul apei, in locuri neamenajate. Nava poate stationa la ancora in bazinele sau radele portuare, in marea deschisa sau in zone cu gheturi. Ea se fixeaza de fund cu ajutorul ancorei, prin intermediul lantului sau paramei de ancora, care pot fi ridicate la bord de mecanismul de ancorare. Pentru a permite fixarea sigura a navei ancorate si desprinderea ancorei la virare, ancora este construita astfel incat forta de fixare este maxima atunci cand asupra ei actioneaza o forta orizontala (b = 0) si minima, atunci cand este solicitata de o forta verticala (b

Instalatia de ancorare trebuie sa prezinte singuranta deosebita de functionare si sa permita actionarea mecanica de la distanta.

  Elemente constructive componente

O instalatie de ancorare este formata

(fig. C) din ancora 1, lantul de ancorare 2,

nara de ancora 3, stopa de lant 4,

ghidajele de lant 5, vinciul de ancora 6,

nara de punte 7, tubul de ghidare 8,

putul de lant 9, si dispozitivul 10,

de prindere de corpul navei a lantului de ancora..

Ancorele. Sunt elemente de fixare a navei fata de fundul apei, prin intermediul lanturilor sau     paramelor. Ancorele (STAS 657 - 79) trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii : constructie simpla, rezistenta mecanica mare, comoditate de manevrare si intretinere, forta maxima de fixare, sa se fixeze rapid de fund, sa se poata prinde din nou de fund dupa ce au fost smulse, la ridicare sa se desprinda usor de fund, sa permita actionarea numai prin lant sau parama.

O caracteristica generala a ancorelor, dupa care este apreciata eficienta lor, este factorul de smulgere k_s , definit ca raportul dintre forta orizontala de smulgere F_s si greutatea ancorei m_ag, k_s = F_s / m_ag

O ancora este formata dintr-un fus avand la un capat cheia dreapta de fixare a lantului, iar la celalalt capat bratele de infigere. Dupa pozitia fusului fata de brate se deosebesc doua cazuri.

a. Ancore cu fus nearticulat, care se fixeaza de fund cu o parte din numarul total de brate. Dintre acestea cea mai cunoscuta este ancora Amiralitate (fig. D, STAS 594 - 81), formata din fusul nearticulat 1, diamantul 2, bratele 3, ghearele 4, traversa 5, urechea de lant 6 si cheia dreapta di fixare 7. Traversa 5 se afla in plan perpendicular fata de cel al bratelor si are la unul din capete un cot de 90⁰, pentru a permite rabaterea pe tija, la depozitare. Pentru a asigura infigerea, lungimea traversei este mai mare decat distanta dintre gheare.

Alte ancore cu fus nearticulat : ancora cu patru gheare (fig.E STAS 597 - 71), ancora cu gheare de pisica (STAS 591 - 71), ancora cu un singur brat (fig. F) si ancora de gheata (fig. G). Factorul de smulgere al acestor ancore este k_s = 9 . 12. Desi sunt simple si eficiente, aceste ancore nu sunt larg utilizate din cauza dimensiunilor de gabarit mari si dificultatilor de fixare la bord.

Fig E

b. Ancore cu fus articulat, care se fixeaza de fund cu ambele brate. Cea mai raspandita este ancora Hall (fig. H )(STAS 595 - 75), formata din fusul articulat 1, capul cu brate 2, boltul de asamblare 3, bolturile de sustinere 4 si cheia dreapta 5, cu ajutorul careia se fixeaza lantul sau parama. Desi are factor de smulgere relativ redus (k_s = 3 . 4), ancora Hall este utilizata la majoritatea navelor, datorita sigurantei deosebite de functionare si posibilitatii de fixare in nara de ancora.

Alte ancore cu fus articulat : Gruson (fig. I), Union (fig. J), Byers (fig. K), Taylor (fig. L), Speck (fig. M).

Factorul de smulgere creste o data cu suprafata activa a bratelor (fig. N). Pentru navele rapide sunt folosite ancore cu fus articulat cu factor de smulgere k_s = 6 . 11, in constructie sudata, cu brate de suprafata mult mai mare, cum sunt ancorele Danforth (fig. O) si Matrosov (fig. P) prevazute cu traversa in planul bratelor pentru a asigura asezarea corecta pe fund a acestora.

Ancorele se executa si din otel turnat, cu exceptia celor pentru nave rapide, care se pot executa si din otel sudat sau chiar din aliaje usoare.

Fig. D    Fig.E Fig. F

Fig. G    Fig. H

Lanturile si paramele de ancora. Sunt elementele de legatura dintre ancora si corpul navei. Pentru adancimi mari de ancorare in loc de lanturi sunt folosite paramele metalice, iar pentru navele rapide, parame nemetalice. La navele de pescuit mai scurte de 30 m si la celelalte nave din otel cu N_a < 205, lanturile de ancora pot fi inlocuite cu parame metalice, cu conditia ca lungimea acestora din urma sa fie majorata cu 50 % fata de cea a lanturilor. Prinderea de ancora a paramelor se face cu o bucata de lant de minimum 12,5 m (fig. R). La navele din otel cu N_a < 130, lanturile sau paramele metalice pot fi inlocuite cu parame din fibre sintetice.

In pozitia de ancorare lungimea lantului sau paramei de ancora trebuie sa sigure orizontalitatea fortei de solicitare a ancorei.

Lantul de ancora este caracterizat prin calibrul sau D, care este diamentrul sarmei de otel din care este confectionata zaua.

Pentru formarea lungimii necesare, intretinerea curenta si tractionarea de probare periodica, lantul de ancora este format din mai multe tronsoane, numite chei de lant. Fac exceptie lanturile cu un calibru d < 15 mm, care pot fi executate fara a fi impartite in chei de lant. Dupa pozitia pe care o ocupa in lant, cheile de lant pot fi : chei de lant de ancora, care se prind la ancora; chei de lant intermediare ; chei de lant de capat, care se fixeaza de corpul navei.

Lungimea cheilor de lant intermediare trebuie sa fie cuprinsa intre 25 si 27,5 m, numarul de zale fiind intotdeauna impar.

Elementele constructive ale unui lant de ancora (fig. T ; STAS 168 - 74) sunt : zale terminale 2, cu calibrul d₁ = 1,2 d, montate la cheia dreapta 1 a ancorei si la capatul navei, zale vartej 3, montate cate una la fiecare cheie de lant si una langa ancora, zale obisnuite 4, zale intarite 5 plasate pe ambele parti ale zalei vartej si zale de cuplare a cheilor de lant. Prinderea de ancora a lantului se face cu ajutorul cheii terminale 6 din fig. T.

Narile de ancora. Sunt deschideri in corpul navei prin care lantul traverseaza bordajul si puntea (fig. V) pentru a fi actionat de mecanismul de ancorare in vederea depozitarii la bord. Amplasarea ei conditioneaza frecarea lantului sau paramei la schimbarea de directie si influenteaza puterea instalatiei de ancorare.

De asemenea, in tubul narii de ancora intra fusul articulat al ancorei, cand nava in mars are ancora depozitata la bord.

Stopele de lant. Sunt dispozitive de blocare a lantului de ancora fata de corpul navei, pentru situatiile de mars sau ancorare. Exista stope fixe, la care locul de blocare pe lant concide cu locul de fixare pe corpul navei si stope cu lant, la care cele doua locuri sunt plasate la capetele unui bot de lant. In fig. X este reprezentata o stopa fixa cu surub

(1 - postament; 2 - canal; 3 - bolt; 4 - surub; 5 - bolt filetat transversal; 6 -

falci mobile), iar in fig. Z este aratata o stopa cu lant si cheie de blocare (1 - cheie dreapta; 2 - za terminala; 3 - za intarita; 4 - za obisnuita; 5 si 6 - brate rabatabile; 7 - cheie de blocare; 8 - stift de blocare). Stopa de lant este elementul care transmite lantului de ancora rezultanta fortelor exterioare F_e, care actioneaza asupra corpului navei aflate la ancora.

Narile de punte. Sunt elementele instalatiei de ancorare prin care lantul aflat pe barbotina mecanismului de ancorare este introdus in putul lantului (fig. 1 - corpul narii; 2 - capac rabatabil). Sunt asezate pe puntea superioara deschisa si pentru a proteja putul lantului de inundare, sunt dotate cu un capac rabatabil 2, care se asaza in pozitia de inchidere numai dupa ce lantul a fost fixat in stopa. Unghiul a, dintre axa narii la intrare si planul orizontal, depinde de pozitia relativa dintre nara de punte si barbotina mecanismului de ancorare. Axa narii la intrare trebuie sa fie tangenta la barbotina (fig. W). Atunci cand putul lantului nu se afla pe verticala narii de ancora si este plasat sub o punte intermediara, este utilizat tubul de ghidare 8, a carui axa trebuie sa fie conceputa astfel incat frecarea cu lantul sa fie minima. Narile de punte se executa prin turnare, iar tuburile de ghidare prin sudare, ambele fiind din otel.

Puturile de lant. Au rolul de a depozita lanturile de ancora virate partial sau total la bord. Avand inmagazinata o masa apreciabila, amplasarea lor influenteaza pozitia centrului de masa al navei. Pe verticala se aseaza cat mai jos, iar in plan orizontal sunt plasate in sau cat mai aproape de planul diametral, in afara peretilor transversali extremi ai navei : in prova peretelui de coliziune si in pupa peretelui de presetupa. In sectiune orizontala sunt dreptunghiulare sau, mai ales, cilindrice pentru a favoriza depozitarea gravitationala a lantului iar in prova unde sunt pereche, au un perete plan comun, plasat in planul diamentral al navei. Sunt constructii etanse din tabla de otel sudata, protejate la interior impotriva coroziunii si a loviturilor de lant. Dimensiunile puturilor de lant depind de calibrul si lungimea lantului depozitat.

Fixarea lantului de ancora de corpul navei. In anumite cazuri de exploatare, cum ar fi blocarea ancorei pe fund stancos, trebuie sa existe posibilitatea renuntarii la ansamblul ancora - lant, prin despinderea de corpul navei. Sistemul de fixare a lantului de ancora de corpul navei trebuie sa asigure o prindere sigura si, la nevoie, o despindere rapida si sigura, chiar si atunci cand lantul sau parama sunt tensionate. Cele mai utilizate sunt sistemele cioc de papagal.