In ultimile doua decenii, preocuparile pentru inregistrarile satelitare ale terenurilor au inregistrat o adevarata explozie. Teledetectia se doreste a fi un instrument de lucru pentru toti cei care sunt interesati in a sti si a fi la curent in detaliu cu ceea ce se intampla cu suprafata planetei noastre si in particular pentru cei care dezvolta metode de masurare si intelegere a cantitatii si detaliilor informatiilor pe care analiza datelor satelitare le-ar putea face disponibile pentru prima data pentru noi. Cantitatea si calitatea informatiilor despre teren pe care observatiile satelitare sunt capabile sa le furnizeze, vor revolutiona atat cunostintele stiintifice cat si practica de management a resurselor Pamantului. Valoarea lor poate fi pusa in evidenta doar prin eforturile utilizatorilor.

Cea mai buna cale de a intelege limitele si varietatea datelor ce vor fi disponibile in noul mileniu este observarea celor 3 caracteristici ale datelor: rezolutia terenului, frecventa acoperirii terenului si acoperirea spectrala (ground resolution, land coverage frequency and spectral coverage). Acestea sunt legate intre ele intr-un mod cumva nefericit din punctul de vedere al utilizatorilor, prin legile opticii, mecanismele orbitale si prin ultimul factor de decizie, factorul economic. Nici un sistem nu poate furniza toate marimile caracteristicilor cerute de comunitatea utilizatorilor.

Senzorii satelitari au o serie de caracteristici si rezolutii temporale, spatiale si spectrale. Datele satelitare pot fi achizitionate in functie de necesitati (lunar sau orar. Din punct de vedere spectral, datele pot fi pancromatice (imagini in tonuri de gri sau fotograme alb-negru), multispectrale (cateva canale, ca de exemplu albastru, verde, rosu, infrarosu apropiat) sau hiperspectrale (sute de canale). Tipul spectral utilizat intr-o aplicatie depinde de raspunsul spectral al suprafetei observate.

Tipurile de senzori, din punct de vedere spectral, ale sistemele satelitare sunt prezentate in urmatorul tabel.

Tipurile de senzori

Sistemele satelitare de mare rezolutie pot fi clasificate in 4 grupe separate de functionalitate:

a)          Landsat-like (Tip Landsat), de mare acoperire cu 5 - 30 m rezolutie si multiple benzi color. Cei 13 sateliti Landsat-like prezinta rezolutie medie, arie de acoperire mare si multispectrala, caracteristice satelitilor din prezent Landsat, SPOT si IRS. Aceste programe sunt in curs de extindere si dezvoltare. Programul Indian este cel mai operational si robust grup guvernamental. Grupului ii vor fi asociati 2 sateliti creati de un program de cooperare intre China si Brazilia, si 4 sateliti printr-un program de sistem privat.

b)          High Resolution (de inalta rezolutie), cu benzi de acoperire a terenului inguste, acestea avand 1 m sau mai putin    rezolutie pancromatica, si doar VNIR color. Cele 12 sisteme de mare rezolutie vor furniza o importanta imbunatatire in rezolutia terenurilor. Cu exceptia unui satelit indian si a unuia rus, acesti sateliti sunt toti finantati si actionati de corporatii private. Interesul aproape exclusiv a sectorului de investitori privati in sistemele de mare rezolutie arata increderea lor ca acesta este spatiul capabil sa raspunda pentru a crea produse informationale comerciale viabile.

c)          Hyperspectral (senzori hiperspectrali), de 30 m rezolutie. Cei 3 sateliti hiperspectrali propusi in aceasta perioada, finantati guvernamentali si de sistemul privat, vor explora potentialul pentru dezvoltarea de noi aplicatii bazate pe analize multispectrale.

d)          Radar, de 5 - 10 m rezolutie. Programele radar actuale Canadian si ESA vor fi continuate in aceasta perioada. Capacitatile radarelor meteo le fac instrumente necesare pentru multe probleme observabile si vor deveni din ce in ce mai valoroase pentru problemele generale pe masura ce tehnica de analiza se dezvolta, inclusiv integrarea datelor radar si optice.   

SISTEME SATELITARE FUNCTIONALE IN ANUL 2003

Toti, in afara de un satelit acopera intreaga suprafata terestra. Exceptia este    QuickBird, plasat pe o orbita de 52 grade inclinare.

Frecventa de acoperire a terenului trebuie luata in considerare in 2 feluri, frecventa cu care sistemul poate furniza imagini ale globului in intregime si timpul necesar pentru revizualizarea unui loc. Frecventa acoperirii globale este invers proportionala cu latimea benzii de acoperire. Figura urmatoare prezinta rezolutia terenului si latimea benzii de acoperire pentru o serie de sateliti. Aceasta furnizeaza o ilustrare grafica a diferentei de acoperire si rezolutie intre cele 4 clase.

Relatia dintre latimea benzii de acoperire si rezolutia imaginii

Satelitii de tip Landsat sunt destinati sa furnizeze frecventa corecta a acoperirii globale prin alegerea senzorului de banda terestra si a parametrilor de orbita in asa fel incat sa acopere complet zona ecuatoriala la fiecare ciclu orbital. Satelitii actuali si cei planificati vor avea banda de acoperire a terenului de 120-200 km. Perioadele lor orbitale si deci timpii de acoperire globala variaza de la 16 zile pentru Landsat la 22, 24 si 26 zile pentru satelitii indieni, francezi si chinezi/brazilieni.

Luate singular, aceste cicluri sunt prea lungi pentru multe aplicatii. Dar similaritatea senzorului de date a satelitilor din acest grup, fac posibil schimbul de date pentru multe aplicatii si astfel, disponibilitatea de la 1 la 7 zile rata de acoperire.