Hidratarea organismului prin perfuzie

Hidratarea organismului prin perfuzie

Perfuzie = introducerea pe cale parenterala (intravenoasa), picatura cu picatura, a solutiilor medicamentoase pentru reechilibrarea hidroionica si volemica a organismului.

Introducerea lichidelor se poate face prin ace metalice fixate direct in vena, prin canule de material plastic ce se introduc transcutanat prin lumenul acelor (acestea apoi se retrag) sau chirurgical, prin evidentierea venei in care se fixeaza o canula de plastic ce se mentine chiar cateva saptamani (denudare venoasa).

Scop: hidratarea si mineralizarea organismului; administrarea medicamen­telor la care se urmareste un efect prelungit; depurativ - diluand si favorizand excretia din organism a produsilor toxici; completarea proteinelor sau altor com­ponente sangvine; alimentatie pe cale parenterala.

Materiale necesare: tava medicala acoperita cu un camp steril ; trusa pentru perfuzat solutii, ambalata steril; solutiile hidratante in sticle R.C.T. inchise cu dop de cauciuc si armatura metalica sau in pungi originale de material plastic, riguros sterilizate si incalzite la temperatura corpului; garou de cauciuc; tavita renala; stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor; 1-2 se­ringi Luer de 3 - 10 cm cu ace pentru injectii intravenoase si intramusculare ste­rilizate (seringile si acele Record nu se mai utilizeaza); o perna tare, musama; 1-2 pense sterile; o pensa hemostatica; casoleta cu campuri sterile; casoleta cu comprese sterile; substante dezinfectante; alcool, tinctura de iod, benzina iodata ; romplast, foarfece, vata.

1.Pregatirea materiale­lor, instru­mentelor si aparatului de perfuzie.

Se pregatesc instrumentele si materialele necesare.

Se scoale tifonul sau celofanul steril de pe flacon, se des­prinde sau se topeste la flacara parafina de pe suprafata dopului, care se dezinfecteaza cu alcool.

Dezinfectarea capacului flaconului

1.3. Se desface aparatul de perfuzie si se inchide prestubul.

Prestuburi a - tip Mohr, b - tip Hoffman

1.4. Se indeparteaza teaca protectoare de pe trocar si se pa­trunde cu el prin dop in flacon.

   

Indepartarea tecii protectoare a acului    Patrunderea acului in flacon

1.5. Se inchide cu pensa hemostatica, imediat sub ac, tubul de aer, se indeparteaza teaca protectoare do pe ac si se patrunde cu acesta in flacon, prin dopul de cauciuc, fara sa se atinga trocarul.

1.6. Se suspenda flaconul pe suport.

a - suspendarea flaconului pe stativ, b - deschiderea prestubului pentru umplerea tubului

1.7. Se fixeaza tubul de aer la baza flaconului cu a banda de romplast, avand grija sa depaseasca nivelul solutiei sau al substantei medicamentoase.

1.8. Se indeparteaza pensa hemostatica, deschizand drumul aerului in flacon.

1.9. Se indeparteaza teaca protectoare de pe capatul portac al tubului, se ridica deasupra nivelului substantei medica­mentoase din flacon si se deschide usor prestubul, lasand sa curga lichidul in dispozitivul de perfuzie, fara ca picuratorul sa se umple cu lichid.

1.10. Se coboara progresiv portacul, pana cand tubul se um­ple cu lichid, fiind eliminate complet bulele de aer.

1.11. Se ridica picuratorul in pozitie verticala sip inchide pres­tubul, aparatul ramanand atarnat pe stativ. Amboul nu trebuie sa se atinga de nimic din jur pentru a nu se desteriliza.

2. Pregatirea psihica si fizica a bolnavului.

2.1. Se anunta bolnavul convingindu-l de importanta tehnicii.

2.2. Se aseaza bolnavul in pat, in decubit dorsal, cit mai co­mod, cu antebratul in extensie si pronatie.

2.3. Sub bratul ales se aseaza o perna tare, acoperita cu mu­sama si un camp steril.

Se acopera bolnavul cu o invelitoare.

3. Efectuarea perfuziei.

3.1. Spalare pe maini cu apa curenta si sapun Se examineaza calitatea si starea venelor.

3.2. Se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.

3.3. Se dezinfecteaza plica cotului cu alcool, se badijoneaza cu tinctura de iod.

Se cere bolnavului sa inchida pumnul si se efectueaza punctia venei alese (v. fisa 12.1); de preferinta se incepe cit mai periferic.

Se verifica pozitia acului in vena, se indeparteaza garoul de cauciuc si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.

Se deschide imediat prestubul, pentru a per­mite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, la 60 picaturi/minut sau in functie de necesitati.

3.6. Se fixeaza cu benzile de leucoplast amboul acului si por­tiunea tubului invecinata acestuia, de pielea bolnavului.

3.7. Se. supravegheaza permanent starea bolnavului si modul de functionare a aparatului.

3.8. Se. pregateste (daca este necesar) cel de al doilea flacon cu substanta medicamentoasa, incalzindu-1 la tempera­tura corpului.

Inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie ia noul flacon.

Atasarea flaconului al doilea

3.10. Se deschide imediat prestubul, pentru a permite lichidu­lui sa curga ; operatia de schimbare trebuie sa se petreaca cit mai repede, pentru ca singhele refulat prin ac sa nu se coaguleze si se regleaza din nou viteza de scurgere a lichidului de perfuzat (la 60 pic./min, de exemplu).

inainte ca flaconul sa se goleasca, se inchide prestubul, se exercita o presiune asupra venei punctionate cu un tampon imbibat in solutie dezinfectant; si, printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage acul din vena.

3.12. Se dezinfecteaza locul punctiei cu tinctura de iod, se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.

Ingrijirea bolnavului dupa teh­nica.

4.1. Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.

4.2. Se administreaza bolnavului lichide caldute (daca este permis).

4.3. Se supravegheaza bolnavul.

5. Reorganiza­rea locului de munca

5.1. Se spala imediat la jet de apa rece seringa. Acele (aparatul de perfuzie de material plastic se arunca), se dezin­fecteaza si se pregatesc pentru sterilizare.

5.2. Se noteaza in foaia de temperatura data, cantitatea de lichid perfuzat. cine a efectuat perfuzia.

Accidente

Hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse, expectoratie, polipnee, cresterea T.A. Se reduce rit­mul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza cardiotonice.

Embolie gazoasa prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se pre­vine prin eliminarea aerului din tub inainte de instalarea perfuziei, in­treruperea ei inainte de golirea completa a flaconului si prin neutilizarea perfuziilor cu presiune (prin pere de cauciuc).

Nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.

Instalarea perfuziei se face in conditii de asepsie perfecta inlocuirea rezervorului sau intreruperea perfuziei se va face inca inainte ca acesta sa se goleasca complet, pentru a impiedica patrunderea aerului in perfuzor si pentru ase retine 2 - 3 cmc de solutie pentru control, in cazul in care s-ar produce un accident (intoleranta).

ANEXA NR.2.

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE

Se efectueaza prin punctia venoasa, dimineata, bolnavul fiind "a jeune'. Se recolteaza 5-10 ml sange simplu, pentru a determina:

Aplicarea garoului Fixarea locului punctiei

Efectuarea stazei venoase Fixarea acului in siringa

   

Efectuarea punctiei Pozitii gresite ale acului

   

Aspirarea sangelui in seringa Desfacerea garoului

   

Retragerea acului Hemostaza

ANEXA NR. 3

INJECTIA SUBCUTANATA

Scop: terapeutic

Sunt folosire ace cu o lungime mai mica decat cele ce la injectia intrarausculara, cu bizoul lung.

- injectarea subcutanata se preteaza pentru cantitati mici de solutii apoase;

- este utilizata in mod deosebit in tratamentul cu insulina al diabeticilor si in tratamentul anticoagulant cu heparina;

substanta introdusa subcutanat formeaza un depozit, d:n care difuzeaza lent spre sistemul capilar. In care este resorbita si transportata. Viteza de resorbtie este influentata de presiunea ce filtrare si de pinocitoza. Un rol important in resorbtia substantei ii detine circulatia sanguina superficiala.

Locurile de injectare sunt cel bogate In tesut celuia: lax, extensibil:

1. regiunea periombilicala;

2. coapsa: anterior si lateral;

3. brat:

- regiunea deltoida si bicipitala (mediolateral). La injectarea insulinei se prefera regiunea abdominala (absorbtie de 2 ori mai rapida decat la nivelul coapsei).

La efectuarea injectiilor senate, se va alterna de fiecare data locul

Tehnica injectiei subcutanate:

- se prefera injectarea sub un unghi de 90° in cazul acelor mai scurte. Daca se utilizeaza ace lungi, acestea vor fi introduse sub un unghi de 45°;

- dupa dezinfectarea locala si scurgerea timpului necesar actiunii preparatului respectiv, se formeaza un pliu cutanat cu ajutorul policelui si indexului mainii stang, ridicand astfel pielea si tesutul subcutanat de pe tesutul muscular subiacent, pentru a avea garantia introducerii medicamentului in tesutul subcutanat. Piiul cutanat format se va mentine pe tot timpul injectarii;

Tehnica injectiei subcutanate (formarea pliului cutanat)

inainte de introducerea substantei medicamentoase, se aspira pentru a verifica pozitia acului. Daca se folosesc ace foarte subtiri, se poate renunta ia aspiratie;

Tehnica injectiei subcutanate (injectarea substantei)

- dupa injectarea substantei medicamentoase, se extrage acul cu o miscare brusca si se tamponeaza locul de punctie cu un tampon steril. La introducerea unor cantitati mai mari de 0,5ml se va mentine acul in tesut inca aproximativ 5 secunde dupa injectare, pentru a impiedica refluarea substantei prin canalul de punctie.

Complicatii:

- injectarea necorespunzatoare poate cauza durere, inflamatie, necroza cutanata;

- aparitia unor reactii alergice la medicament;

- la administrarea heparinei se pot forma local hematoame;

- administrarea din greseala a unor preparate uleioase poate provoca necroze.